1ra-530/2019 — art. 361 alin. 2 lit. b, c CP

1ra-530/2019 — art. 361 alin. 2 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-530/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de Circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Cahul (sediul Central) din 18 iulie 2018 și a deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 noiembrie 2018, în cauza penală

în privința lui

David Alexandra xxxxx, născută la xxxxx,

originară din xxxxx și domiciliată xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.04.2018 - 18.07.2018;

Instanța de apel: 15.08.2018 - 29.11.2018;

Instanța de recurs: 29.01.2019 - 18.06.2019.

A C O N S T A T A T:

probelor administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală, David Alexandra a fost recunoscută vinovată și

condamnată în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în cuantum de 140

(una sută patruzeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității.

S-a respins ca neîntemeiată cerința procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 6280 lei.

fapt, că David Alexandra, având scopul confecționării, deținerii și folosirii unor

documente oficiale false, de importanță deosebită, care acordă drepturi, acționând

de comun acord cu o persoană neidentificată de organul de urmărire penală, pe

nume „Igor”, aflându-se în mun. Cahul, la o dată nestabilită în luna ianuarie 2018,

a transmis persoanei neidentificate, pe nume „Igor”, o copie a buletinului său de

identitate și suma de 300 euro în scopul perfectării cărții de identitate a României,

pe numele său.

Ulterior, în mun. Cahul, David Alexandra a primit de la persoana

1

neidentificată, pe nume „Igor”, cartea de identitate xxxxx, eliberată de autoritățile

României, cu valabilitatea 15 iunie 2016 - 04 august 2026, eliberată pe numele

David Alexandra și a deținut și folosit documentul fals până la data de 08 ianuarie

2018, aproximativ la ora 14:30, când l-a prezentat la PTF „Cahul”, direcția ieșire

din Republica Moldova, la controlul trecerii frontierei de stat.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 65 din 21 februarie 2018 s-a

stabilit că, blancheta cărții de identitate a României cu seria și numărul xxxxx,

valabilitatea 15 iunie 2016 - 04 august 2026, eliberată pe numele David Alexandra,

este confecționată din material sintetic, laminat pe ambele părți, cu folosirea

imprimantei jet de cerneală color - plasa de fond, fotografiile și textele nu

corespunde după metoda de confecționare cu blancheta autentică a cărții de

identitate a României. Conținutul inițial în blancheta cărții de identitate a

României cu seria și numărul xxxxx, valabilitatea 15 iunie 2016 - 04 august 2026,

eliberată pe numele David Alexandra, nu a fost modificat.

Imaginea facială din cartea de identitate a României cu seria și numărul

xxxxx, valabilitatea 15 iunie 2016-04 august 2026, eliberată pe numele

David Alexandra și imaginii faciale a David Alexandra xxxxx, obținută din Registrul

de Stat al Populației al Republicii Moldova, reprezintă una și aceeași persoană.

Acțiunile inculpatei David Alexandra au fost calificate potrivit indicilor

calificativi ai infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal-

„Confecționarea, deținerea, folosirea documentelor oficiale false, care acordă

drepturi, săvârșite referitor la un document de importanță deosebită, de 2 sau mai

multe persoane”.

partea respingerii solicitării de încasare a cheltuielilor de judecată de la inculpatul

David Alexandra cu rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri prin care să

fie încasate de la David Alexandra în folosul statului cheltuielile de judecată în

sumă totală de 6280 lei, în legătură cu efectuarea raportului de constatare nr. 17

din 13 ianuarie 2018 și raportul de expertiză nr. 65 din 21 februarie 2018.

În motivarea cerințelor sale, procurorul a menționat că, sentința în privința

respingerii solicitării de încasare a cheltuielilor de judecată de la inculpatul

David Alexandra este ilegală și urmează a fi casată, deoarece statul și-a onorat

obligația de a demonstra vinovăția persoanei, prin acțiuni de procedură legale, iar

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal a suportat cheltuieli, care

raportate la prevederile art. 227 Cod de procedură penală se încadrează în

noțiunea de cheltuieli judiciare.

Susține, că art. 229 Cod de procedură penală indică direct că, condamnatul

poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor judiciare.

2018, apelul a fost respins și menținută sentința.

4.1. Instanța de apel a constatat că, prima instanță, cercetând în cumul

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței

și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatei David Alexandra încadrarea juridică

corespunzătoare, potrivit dispozițiilor art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal,

2

conform indiciilor calificativi: „Confecționarea, deținerea, folosirea documentelor

oficiale false, care acordă drepturi, săvârșite referitor la un document de importanță

deosebită, de 2 sau mai multe persoane”.

4.2. Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele expuse în

cererea de apel, deoarece prima instanță și-a motivat soluția în această parte,

corect respingând cerința procurorului privind încasarea cu titlu de cheltuieli

judiciare a sumei de 6280 lei de la inculpată pentru efectuarea raportului de

constatare nr. 17 din 13 ianuarie 2018 și raportul de expertiză nr. 65 din

21 februarie 2018.

Având în susținere prevederile art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală,

alin. (3) art. 227 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că, în cazurile

când expertiza este dispusă de către organul de urmărire penală sau de către

instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru

efectuarea expertizei sunt achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de

stat.

Așadar efectuarea raportului de constatare nr. 17 din 13 ianuarie 2018 și

raportului de expertiză nr. 65 din 21 februarie 2018 au fost dispuse de către

organul de urmărire penală în vederea acumulării probelor care confirmă

vinovăția inculpatei, fiind acțiuni procesuale ce ține de administrarea

probatoriului în vederea posibilității formulării învinuirii și atragerea persoanei la

răspundere penală, acțiune care este pusă în sarcina părții acuzării.

Mai mult, potrivit art. 75 alin. (3) din Legea cu privire la expertiza judiciară

și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14 aprilie 2016 (MO nr. 157-162/316 din

10 iunie 2016), se stipulează că, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul

alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură

penală al Republicii Moldova.

Instanța de apel a reținut, că potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) Cod de

procedură penală, „Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt în drept,

prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanței de

judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză

judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea

circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor”.

În prezenta cauză penală ordonatorul expertizei judiciare nr. 65 din

21 februarie 2018 a fost organul de urmărire penală (f.d. 31, 75), fără a exista o

asemenea cerere din partea părții apărării.

Prin urmare, instanța de apel a constatat faptul că cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatei în comiterea

infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă

cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului și în această parte cerințele

procurorului necesită a fi respinse și corect au fost respinse de către prima

instanță.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul invocat de procuror

că, potrivit art. 229 Cod de procedură penală, condamnatul poate fi obligat la

recuperarea cheltuielilor judiciare, motiv din care consideră că inculpata

David Alexandra este obligată să achite cheltuielile judiciare solicitate, or, potrivit

3

prevederilor art. 229 Cod de procedură penală expresia „poate fi obligat ...” nu

echivalează cu expresia „este obligat”, mai mult ca atât potrivit prevederilor

art. 227 alin. (1), (3) și art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit Legii - pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea

nu prevede altă modalitate.

declară recurs ordinar, solicitând casarea sentinței și a deciziei în partea

respingerii solicitării acuzării de stat privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În argumentarea recursului menționează că în decizie și sentință lipsește

dispoziția privind trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului.

Conform Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017, alin. (2) din art. 143 Cod de

procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile obligatorii se face din contul bugetului de stat, a fost abrogată. Iar la

moment se solicită restituirea acestor cheltuieli statului, cheltuieli care au fost

suportate din cauza comiterii de către David Alexandra a infracțiunii.

Orice prejudiciu cauzat fie persoanei fizice/juridice sau statului trebuie să

fie reparat.

Având în susținere prevederile art. 227 alin. (1) și alin. (2) pct. 5) Cod de

procedură penală, art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, procurorul indică că

cheltuielile legate de efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală - expertiza judiciară.

Totodată, la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective,

trebuie luate în considerație prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

care pe prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în

legătură cu comiterea infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este în stare să le

achite din diferite motive, invaliditate, incapacitatea juridică etc., cheltuielile sunt

trecute în contul statului.

De asemenea, instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii

procurorului cu privire la încasarea de la inculpat a sumei de 6280 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare, nu a dispus trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă

că nu dispunem de o dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare,

așa cum se cere prin prevederile art. 397 pct. 5) și art. 416 Cod de procedură

penală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii

contestate, în partea soluționării cerinței procurorului cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatei și dispunerea rejudecării cauzei în

această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, reieșind

din considerentele ce urmează a fi descrise.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

4

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat de procuror, se constată că

acesta invocă temeiul pentru recurs prevăzut în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în

cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului rezultă că, partea acuzării este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de faptul că

instanța de apel a menținut sentința prin care a fost respinsă solicitarea

acuzatorului de stat, privind încasarea de la inculpata David Alexandra a

cheltuielilor de judecată în sumă de 6280 lei.

Colegiul lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat întru

totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

astfel că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În vederea desfășurării motivelor care au stat la baza acestei concluzii,

instanța de recurs reține că, prin sentința primei instanțe David Alexandra a fost

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, în cuantum de 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității,

totodată, prima instanță a respins ca neîntemeiată cerința procurorului privind

încasarea din contul inculpatei a cheltuielilor de judecată în sumă de 6280 lei,

soluție menținută și de către instanța de apel.

Cu referire la cerințele procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare din

contul inculpatei, instanța de apel a indicat în motivarea soluției adoptate, că

…„efectuarea raportului de constatare nr. 17 din 13 ianuarie 2018 și raportului de

expertiză nr. 65 din 21 februarie 2018 au fost dispuse de către organul de urmărire

penală în vederea acumulării probelor care confirmă vinovăția inculpatei, fiind

acțiuni procesuale ce ține de administrarea probatoriului în vederea posibilității

formulării învinuirii și atragerea persoanei la răspundere penală, acțiune care este

pusă în sarcina părții acuzării”…, astfel considerând necesară respingerea apelului

procurorului sub acest aspect.

Analizând soluția instanței de apel prin prisma prevederilor legale aplicabile

speței, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța ierarhic inferioară nu a pătruns pe

deplin în esența problemei dedusă judecății, or, la soluționarea chestiunii cu

privire la încasarea sau neîncasarea din contul inculpatei a cheltuielilor judiciare,

instanța de apel urma în primul rând să verifice dacă procurorul a înaintat o

acțiune civilă în cadrul procesului penal, așa cum prevăd cerințele art. 221 alin. (4)

5

Cod de procedură penală, din conținutul cărora rezultă, că procurorul poate

intenta și susține acțiunea civilă intentată pentru compensarea prejudiciului

cauzat autorităților publice prin infracțiune, precum și pentru anularea actelor

care au cauzat prejudiciul, de la pornirea procesului penal până la terminarea

cercetării judecătorești. Cererea de chemare în judecată poate fi depusă indiferent

de acordul autorității publice.

Totodată, deși instanța de apel la soluționarea cerinței procurorului a făcut

trimitere la prevederile art. art. 227 alin. (1) și (3), 229 alin. (1), 142 alin. (2), 143

Cod de procedură penală, art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 ,,Cu

privire la expertiza judiciară”, totuși instanța a omis faptul că prin Legea nr. 316

din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018 (publicată în Monitorul

Oficial cu nr. 40-47 art. 108 din 09 februarie 2018), a fost abrogat alin. (2) art. 143

Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Pe lângă aceasta Colegiul lărgit remarcă, că la soluționarea chestiunii date,

instanța de apel urma să țină cont și de prevederile alin. (1) art. 143 Cod de

procedură penală, care enumeră cazurile când expertiza judiciară se dispune și se

efectuează în mod obligatoriu, și reieșind din Nota privind cheltuielile judiciare,

anexată la materialele cauzei, potrivit căreia procurorul solicită încasarea de la

David Alexandra a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1030 lei

- în legătură cu efectuarea constatărilor tehnico-științifice, și în sumă de 5250 lei,

pentru efectuarea expertizelor de specialitate (f.d. 88), în total suma de 6280 lei,

să se pronunțe dacă cheltuielile suportate pentru efectuarea constatărilor

tehnico-științifice invocate de procuror se încadrează la cheltuielile prevăzute în

art. 143 Cod de procedură penală, iar în conformitate cu dispozițiile art. 397

pct. 5) și art. 416 Cod de procedură penală, să se pronunțe în mod clar cu privire

la repartizarea cheltuielilor judiciare.

În această ordine de idei Colegiul lărgit constată că, dispunând menținerea

sentinței prin care a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 6280 lei, instanța de apel nu a ținut

cont în deplină măsură de prevederile legislației procesual-penale, adoptând o

soluție pripită.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul conchide că erorile de drept

constatate supra se încadrează în cele prescrise de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel, nu a respectat prevederile art. 414

Cod de procedură penală, și, ținând cont de faptul, că erorile comise de către

instanța de apel, nu pot fi reparate în instanța de recurs, decizia atacată urmează a

fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

6

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, se casează parțial decizia Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 29 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui

David Alexandra xxxxx, în partea soluționării cerinței procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată și se dispune rejudecarea cauzei în această

parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

18 iunie 2019 Dosarul nr. 1ra-530/2019

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza David Alexandra xxxxx)

7

2019 a fost adoptată în cadrul judecării recursului ordinar în cauza indicată

următoarea soluție: „Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, se casează parțial decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 noiembrie 2018, în cauza penală

în privința lui David Alexandra xxxxx, în partea soluționării cerinței procurorului

privind încasarea cheltuielilor de judecată și se dispune rejudecarea cauzei în

această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

respingere a recursului procurorului.

2.1. Consider că motivele și argumentele pe care le-a pus instanța de recurs la

baza soluției de casare a hotărârii instanței de apel nu au fost invocate de către

procuror nici la una dintre etapele examinării cauzei.

Casând decizia instanței de apel, Colegiul penal și-a expus considerentele, că

cheltuielile judiciare în speță ar putea fi încasate din contul inculpatului, deoarece

legislația de procedură penală (art. 227, 229) prevăd posibilitatea încasării din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare legate de înfăptuirea la caz a expertizelor,

dând indicații instanței de apel să-și motiveze hotărârea pronunțată.

Dispunând rejudecarea cauzei în partea examinării laturii civile a cauzei cu

referire la cheltuielile de judecată, instanța de recurs, în opinia mea, nu a ținut cont

de faptul, că nici la una dintre etapele examinării cauzei procurorul nu a adus careva

argumente legale, precum și probe, care ar confirma posibilitatea încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Procurorul nu a invocat aceste argumente nici la depunerea recursului, indicând

doar că, în opinia sa, potrivit legii cheltuielile urmează a fi încasate din contul

inculpatului, dar n-a specificat din care considerente a ajuns el la această concluzie și

ce circumstanțe le invocă în acest sens.

Astfel, consider, că instanța de recurs a admis un recurs nemotivat,

întemeindu-și soluția pe argumente neinvocate de către recurent la nici un dintre

etapele desfășurării procesului penal.

Cu această ocazie vreau să menționez, că instanța de recurs, casând decizia

instanței de apel, a intenționat să modifice practica judiciară existentă prin care se

respingeau solicitările procurorului de încasare din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, considerând că legislația în prezent permite dispunerea

încasării acestora din contul inculpatului.

Cu referire la acest subiect vreau să menționez, că, în opinia mea, legislația

actuală cu referire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului nu este

clară, deoarece nu stabilește într-un mod explicit temeiurile și condițiile de încasare

a acestora din contul inculpatului, precum și faptul cui îi revine sarcina probației în

8

acest sens, iar instanța de recurs nu a adus o claritate în această privință, deși în joc

este respectarea drepturilor inculpaților la un proces echitabil.

Judecător Nadejda Toma

9