1ra-361/2020 — art.361 alin.2 lit. b CP

1ra-361/2020 — art.361 alin.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-361/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Boico Victor,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 29 august 2019, în cauza penală în privința lui

Balcan Gheorghe Xxx, născut la xxx,

originar și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.12.2018 - 09.01.2019;

Instanță de apel: 21.02.2019 - 14.03.2019;

Instanță de recurs: 21.05.2019 - 02.07.2019;

Instanță de apel: 06.08.2019 - 29.08.2019;

Instanță de recurs: 15.10.2019 - 26.05.2020;

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

A C O N S T A T A T :

prescripțiilor din art.3641 Cod de procedură penală, Balcan Gheorghe a fost condamnat în baza

art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 412,5 unități convenționale, ce

constituie 20 625 lei.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat în mărime de

5 640 lei, a fost respinsă.

urmărind scopul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false, care acordă

drepturi, aflându-se în or. Breșcia din Italia, a transmis unei persoane neidentificate pe nume

Gelu, copia pașaportului său de cetățean al României, două poze și 300 euro, care peste puțin

timp i-a înmânat blancheta permisului de conducere, cu seria și nr.xxxx și cu termenul de

valabilitate 05.05.2017 - 05.05.2027, eliberat din numele autorităților României pe numele lui

Balcan Gheorghe, născut la 30.08.1990, pe care acesta, știind cu certitudine că este fals,

deoarece blancheta permisului de conducere a României, cu seria și nr.G00602274L, eliberat

pe numele Balcan Gheorghe cu termenul de valabilitate 05.05.2017 - 05.05.2027, a fost

confecționat din hârtie sintetică cu elemente fluorescente în raze UV, cu folosirea utilajului

computerizat cu imprimantă jet cerneală color la imprimarea plasei de fond, imaginii

titularului, rubricilor și textelor, imprimantă laser - imaginea secundară a titularului, apoi

laminat, și nu corespunde metodei de confecționare a blanchetei permisului de conducere

autentic al României, pe care l-a utilizat și deținut până la 31.08.2018, când acesta a fost

prezentat colaboratorilor Poliției de Frontieră de trecere a frontierei de stat a Republicii

Moldova „Giurgiulești-2”, pe sensul de ieșire din Rrepublica Moldova, aflându-se la volanul

automobilului de matca/model „Volkswagen Golf 3”, n.î. xxx.

Instanța a reținut că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate

1

în cadrul urmăririi penale, invocând că recunoaște în totalitate fapta incriminată în rechizitoriu.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, ca

confecționarea, deținerea, folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi, săvârșită

de două persoane.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art.art.7, 16, 75,

76, 77 Cod penal, că infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor mai puțin grave, care

se pedepsește cu amendă în mărime de 550 la 950 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 ore sau cu închisoare de până la 5 ani, că

inculpatul a recunoscut vina, a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul

urmăririi penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost tras la răspundere

penală, că lipsesc circumstanțe agravante, fiind prezente doar circumstanțe atenuante, ca

săvârșirea pentru prima data a unei infracțiuni mai puțin grave, concluzionând că urmează a-i

fi aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 412,5 unități convenționale, în

conformitate cu prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța a statuat că conform art.229 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța

poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care

se află la întreținerea lor.

Deoarece procurorul nu a prezentat probe utile că inculpatul are posibilitatea de a achita

cheltuielile judiciare suportate în mărime de 5 640 lei, precum și că plata acestor cheltuieli

poate influenta substanțial asupra situației materiale a inculpatului, deoarece i-a fost stabilită o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 412,5 unități convenționale, ce constituie 20 625

lei, acestea nu urmează a fi încasate din contul inculpatului.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 712 unități

convenționale, cu încasarea cheltuielilor judiciare în sumă totală de 5 640 lei.

Apelanta a invocat că instanța de fond nu a acordat deplină eficientă prevederilor art.64

alin. (3) Cod penal, care prescrie că mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în

limitele de la 500 la 3 000 unități convenționale și ilegal i-a redus pedeapsa aplicată

inculpatului, stabilindu-i amendă în mărime de 412,5 unități convenționale.

Or, dispunerea pedepsei în cuantumul stabilit constituie o inechitate, ce poate constitui

pericol la capitolul prevenției săvârșirii noilor infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a

altor membri ai comunității, denaturând în rândurile acestora concepția necesității asigurării

comportamentului în spiritul respectării stricte a legilor.

Pe lângă aceasta, potrivit art.229 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă

asistența juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul

nu dispune de mijloacele necesare.

3.1. Procurorul în Procuratura raionului Cahul, Andrei Iepure, la fel a depus apel,

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasate

de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 5 640 lei.

A indicat că, potrivit art.227 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

cuprind sumele plătite experților, iar la materialele cauzei au fost anexate înscrisurile ce atestă

cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizei judiciare și constatării tehnico-științifice.

Conform art.229 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte

cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare

poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținere.

Însă, în speță nu a fost constatat nici unul din cazurile în care inculpatul ar putea fi eliberat

2

de plata cheltuielilor judiciare.

Mai mult, constatarea instanței de fond că procurorul nu a prezentat probe utile că

inculpatul este în posibilitatea de a achita cheltuielile judiciare suportate este neîntemeiată, prin

probele administrate fiind confirmat că inculpatul nu se află în insolvabilitate, nu are persoane

la întreținere și a acceptat stabilirea unei pedepse în formă de amendă din cele alternative

prevăzute de sancțiunea normei penale, iar constatarea instanței că plata cheltuielilor de

judecată poate influența substanțial asupra situației materiale a acestuia nu poate servi drept

suport legal pentru respingerea solicitării procurorului or, prevederile procedurale fac referire

la situația materială a persoanelor care se află la întreținerea condamnatului și nu a

condamnatului, care, în speță, nu are persoane la întreținere.

apelurile au fost respinse, ca nefondate.

4.1. Instanța de apel a statuat c,ă la stabilirea pedepsei, instanța de fond corect a aplicat

criteriile de individualizare a pedepsei stabilite la art.75 Cod penal și a ținut cont de prevederile

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea cu 1/ a limitelor

4

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă, fiind stabilite noi limite de la 412,5

la 712,8 unități convenționale.

Astfel, limitele pedepselor de care beneficiază inculpatul în baza art.3641 Cod de

procedură penală, prezintă pentru acesta o facilitate mai mare decât marja generică a acestei

pedepse stabilită la art.64 alin.(3) Cod penal, ce condiționează aplicarea unei pedepsei mai

blânde în formă de amendă în mărime de 412,5 unități convenționale, or, în coraport cu

personalitatea inculpatului și circumstanțele cauzei penale, aceasta este echitabilă și pe măsură

să corespundă scopului pedepsei penale, aplicarea unei pedepse apropiată de limita minimă.

Potrivit art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii.

Concepția dogmatică privind inacceptarea stabilirii pedepsei cu amenda sub limita de 500

unități convenționale, ar face inaplicabile prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală

și ar afecta dreptul la un proces echitabil.

Totodată, prima instanță just a stabilit că expertiza judiciară a fost dispusă în cadrul

efectuării urmăririi penale, pentru acumularea probatoriului necesar, că aceste cheltuieli sunt

trecute în contul statului și nu urmează a fi puse în seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin de

activitatea organului de urmărire penală, sarcina căruia este depistarea circumstanțelor care

dovedesc faptul infracțiunii și identificarea făptuitorului. Trecerea în contul statului a

cheltuielilor suportate în cursul procesului penal se întemeiază în necesitatea desfășurării

procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit.

ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că instanța de apel urma să ia în considerație dispozițiile părții

generale a Codului penal, și anume prevederile art.64 alin.(3) Cod penal, conform cărora, limita

minimă generală a pedepsei sub formă de amendă constituie 500 unități convenționale și care

nu mai poate fi redusă, deoarece potrivit art.75 alin.(1) Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale.

Potrivit art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Or, cheltuielile judiciare au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale

în cauza penală - expertiza judiciară.

Soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective se face în corespundere cu

prevederile art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, care pe prim plan pune sarcina pe

condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu comiterea infracțiunii. Doar dacă

3

condamnatul nu este în stare să le achite din diferite motive, invaliditate, incapacitate juridică,

cheltuielile sunt trecute în contul statului.

Pe lângă aceasta, instanța de apel respingând cererea acuzării de încasare a cheltuielilor

judiciare, nu a dispus trecerea acestora în contul statului, lipsind o dispoziție referitor las

repartizarea cheltuielilor judiciare, după cum prescrie art.397 alin.(5), 416 Cod de procedură

penală.

Prin urmare, instanța de apel nu a soluționat corect chestiunea privind încasarea

cheltuielilor judiciare.

recursul declarat a fost admis, casat total decizia instanței de apel și dispus rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. Instanța de recurs a statuat că, la examinarea cauzei de către prima instanță, potrivit

dispozitivului și descriptivului sentinței, instanța stabilindu-i pedeapsa inculpatului în

condițiile beneficierii de reducerea cu 1/ a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

4

pedepsei cu amendă, i-a aplicat, în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, amendă în mărime

de 412,5 unități convenționale, deci sub limita minimă generală prevăzută de lege de 500 unități

convenționale.

Totodată, instanța nu a soluționat chestiunea privind plata cheltuielilor judiciare în raport

cu prevederile art.385 alin.(1) pct.14), 229 alin.(1)-(3) Cod de procedură penală, conform căror

la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunea cine și în ce proporție

trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare. Cheltuielile judiciare sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor,

precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de

mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care

a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în

privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. Instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie

să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata acestora poate

influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Or, în descriptivul sentinței lipsește analiza și concluzia instanței fondată pe prescripțiile

de drept enunțate supra.

Astfel, prima instanță nu a judecat cauzei în latura pedepsei și a cheltuielilor judiciare în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, aplicând inculpatului pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

6.2. La fel, a statuat că, instanța de apel nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra

erorilor de drept comise de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a

desființat parțial sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință neîntemeiată legal în aspectul vizat.

Concluzia că: „instanța de fond corect a aplicat inculpatului pedeapsa cu amendă, în

limitele legii... Concepția dogmatică privind inacceptarea stabilirii pedepsei cu amendă sub

limita de 500 unități convenționale, ar face inaplicabile prevederile art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală și ar afecta dreptul la un proces echitabil...”, contravine prevederilor art.64

alin.(3) Cod penal, potrivit căruia mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în

limitele de la 500 la 3 000 unități convenționale, coroborate cu cele din art.75 alin.(1) Cod

penal care prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod, care stabilesc clar și fără echivoc

că în toate cazurile, inclusiv în situațiile prescrise în art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

amenda penală minimă nu poate fi mai mică de 500 unități convenționale.

4

În corespundere și cu jurisprudența națională, limita minimă se va reține, având în vedere

stipulările art.64 alin.(3) Cod penal, conform cărora, limita minimă generală a pedepsei sub

formă de amendă constituie 500 de unități convenționale și care nu mai poate fi redusă

(Hotărârea Plenului CSJ nr.13 din 16.12.2013 cu privire la aplicarea prevederilor art.3641

Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești, pct.34.).

De asemenea, instanța de apel nu și-a argumentat soluția despre respingerea cererii

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în raport cu prevederile art.385 alin.(1)

pct.14), 229 alin.(1) - (3) Cod de procedură penală, conform cărora, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunea cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească

cheltuielile judiciare. Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în

cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci

când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul căruia i-a fost aplicată

pedeapsă. Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

Totodată, rezumatul instanței de apel că: „...expertiza judiciară a fost dispusă în cadrul

efectuării urmăririi penale, pentru acumularea probatoriului necesar, că aceste cheltuieli sunt

trecute în contul statului și nu urmează a fi puse în seama inculpatului...”, nu este fondat în

niciun fel pe prescripțiile de drept nominalizate supra.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urma să țină cont de împrejurările expuse, să

înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, și să adopte o

hotărâre legală și întemeiată.

apelurile declarate au fost admise, casată parțial sentința, în latura penală, în partea stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri.

Balcan Gheorghe a fost condamnat în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, sub formă

amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalent a 25 000 lei.

În rest sentința a fost menținută

7.1. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței sub aspectul stabilirii pedepsei

inculpatului Balcan Gheorghe, instanța de apel a constatat că instanța de fond a ținut cont de

principiile de individualizare a pedepsei penale reglementate în art.art.7, 75 Cod penal la

determinarea categoriei pedepsei, însă eronat a stabilit termenul de pedeapsă în baza

prevederilor art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art.64 alin.(3) Cod penal.

Sancțiune art.361 alin.(2) Cod penal stabilește pedeapsa cu amendă în mărime de la 550

la 950 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

ore, sau cu închisoare de până la 5 ani.

Analizând circumstanțele care caracterizează personalitatea inculpatului, prezentă

circumstanțelor care atenuează și lipsa celor care agravează răspunderea acestuia, caracteristica

pozitivă la locul de trai, aflarea pentru prima dată pe banca acuzaților, instanța de apel a

considerat că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia de a stabili față de inculpatul Balcan

Gheorghe pedeapsa sub formă de amendă.

Cu toate acestea, prima instanță aplicând prevederile art.3641 alin.(8) CPP, greșit a ajuns

la concluzia de a stabilit în privința inculpatului Balcan Gheorghe pedeapsa în baza art.361

alin.(2) lit. b) Cod penal, cu amendă în mărime de 412,5 unități convenționale, fără a ține cont

de prevederile art.64 alin.(3) Cod penal.

Potrivit art.64 alin.(3) Cod penal, mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește

în limitele de la 500 la 3 000 unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvârșite din interes

materiale - până la 2 0000 unități convenționale, luându-se ca bază mărimea unității

5

convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii.

Raportând dispoziția art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală la sancțiunea stabilite în

art.361 alin.(2) Cod penal, Colegiul judiciar constată că noile limite de care urmează să se țină

cont la stabilirea pedepsei cu amendă este de la 412,5 până la 712,5 unități convenționale.

Drept urmare, având în vedere prevederile art.64 alin.(3) Cod penal, și noile limite minime

și maxime a pedepsei cu amenda, rezultate în urma reducerii pedepsei cu o pătrime conform

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.361

alin.(2) Cod penal, instanța de apel a considerat că, în privința inculpatului Balcan Gheorghe

urmează să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale

- limita minimă generală prevăzută de art.64 alin.(3) Cod penal, care nu poate fi redusă.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut ca întemeiate argumentele procurorului că

instanța de judecată stabilind inculpatului Balcan Gheorghe pedeapsa cu amendă, în mărime

de 412,5 unități convenționale, incorect a redus limita minimă generală stabilită de legea penală

de 500 unități convenționale pentru persoanele fizice, reglementată în art.64 Cod penal.

În opinia instanței de apel pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de amendă, este una

echitabilă, legală și direct proporțională cu gravitatea faptei comise, de atitudinea numitului

față de infracțiunea săvârșită și de consecințele acesteia, cât și în măsură să asigure corectarea

și resocializarea acestuia, restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni din partea ultimului și a altor persoane.

Concomitent, instanța de apel a reținut că, raportul de constatare tehnico-științifică nr.344

din 14.09.2018 (f.d.18-23) și raportul de expertiză judiciară nr.370 din 25.10.2018 (f.d.39-48),

au fost ordonat de către organul de urmărire penală pentru stabilirea autenticității metodei de

confecționare a blanchetei permisului de conducere al României eliberat pe numele

inculpatului Balcan Gheorghe, precum și dacă blancheta permisului de conducere conțin careva

semne de modificare, aceasta fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării. Or, procurorul în lipsa unor astfel

de probe nu ar fi putut demonstra comiterea faptei penale de confecționare, deținere și folosirea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi de către inculpat, precum și să susțină

învinuirea în instanța de judecată în vederea condamnării persoanei.

În aceiași ordine de idei, s-a remarcat că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale

în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin numirea

raportului de constatare tehnico-științifică, și a expertizei judiciare, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din sumele alocate de la bugetul statutului.

Mai mult decât atât, instanța de apel a notat că în art.227 alin.(2) Cod de procedură penală,

legiuitorul a prevăzut sumele care se cuprind în cheltuielile judiciare, însă sumele achitate

pentru efectuarea expertizelor judiciare, nu sunt reglementate de această noimă procesuală.

În acest context, instanța de apel a subliniat că, la materialele cauzei procurorul, deși

invocă suportarea cheltuielilor judiciare în sumă de 5 640 lei, totuși nu a anexat probe privitor

la achitarea unei asemenea sume bănești în contul instituției care a efectuat raportul de

constatare tehnico-științifică și a raportului de expertiză judiciară, mențiunile în scrisorile de

însoțire precum că cheltuielile suportate în legătură raportul de constatare tehnico-științifică

constituie suma de 390 lei și a raportului expertiză judiciară constituie suma de 5 250 lei, nu

pot fi reținute în vederea demonstrării achitării acestor mijloace bănești în conturile instituțiilor

respective.

Acel fapt că, procurorul și-a onorat obligația de a demonstra în instanța de judecată

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii cercetate de către organul urmărire penală, nu

constituie un temei automat de a încasa cheltuielile judiciare din contul inculpatului, or

procurorul necesită să demonstreze că acele cheltuieli au fost unele necesare, și că real au fost

suportate de către organul de urmărire penală, prin prezentarea de probe pertinente și

concludente, pe când la caz, astfel de probe nu au fost administrate.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele procurorului cu trimitere la

prevederile art.229 alin.(3) Cod de procedură penală, în sensul că nu au fost stabilite careva

6

temeiuri pentru a elibera total sau parțial inculpatul de la plata cheltuielilor judiciare, or,

procurorul nu a prezentat probe privitor la venitul lunar/anual al inculpatului pentru a putea

verifica dacă acesta poate achita plata cheltuielilor judiciare solicitate. Astfel, și acest argument

procurorului se reține a fi unul neîntemeiat.

Instanța de apel, a ținut să noteze că, în temeiul art.51 alin.(2) pct.2) Cod de procedură

penală, procurorul este în drept să pornească o acțiune civilă împotriva învinuitului,

inculpatului sau a persoanei care poartă răspundere materială pentru fapta învinuitului,

inculpatului: în interesele statului, pe când la caz, procurorul nu a înaintat o acțiune civilă

împotriva inculpatului Balcan Gheorghe.

În consecință, instanța de apel a constatat temeinicia concluziei primei instanțe de a

respinge cerința procurorului privitor la încasarea de la inculpatul a cheltuielilor judiciare

pentru efectuarea raportul de constatare tehnico-științifică și raportului de expertiză judiciare

în sumă de 5640 lei, or potrivit art.227 alin.(1) și art.227 alin.(2) pct.5), (3) Cod de procedură

penală, cheltuieli judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate.

drept prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală a declarat recurs ordinar,

solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea soluției privind cheltuielile

judiciare și dispunerea rejudecării cauzei, în această parte, de către instanța de apel, în cazul în

care eroare judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Recurentul a invocat că, soluția instanței de fond și instanței de apel de a respinge cerința

privitor la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Balcan Gheorghe în

beneficiul statului în sumă de 5 640 lei, este neîntemeiată

Instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului încasării de la

inculpatul sumei de 5 640 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, nu a dispus trecerea acestora în

contul statului, astfel, rezultă că nu dispunem ele o dispoziție referitoare la repartizarea

cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin prevederile art.397 pct.5) și art.416 Cod de

procedură penală.

Conform Legii nr.316 din 22.12.2017. alin.(2) din art.143 Cod de procedură penală, care

prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile obligatoriu se face din contul

bugetului de stat, a fost abrogată. Iar la moment se solicită restituirea acestor cheltuieli statului,

cheltuieli care ai fost suportate din cauza comiterii de către Balcan Gheorghe a infracțiunii.

Totodată și practica CEDO denotă faptul, că persoana recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii urmează să suporte cheltuielile judiciare (cazul Croissent vs Germania din

25.09.1992)

Potrivit art.227 alin.(1) și alin.(2) pct. 5) Cod de procedură penală, (1) Cheltuieli judiciare

sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penel.

(2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală.

Conform art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sânt suportate de

condamnat sau sânt trecute în contul statului.

Cheltuieli legate cu efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuieli în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală - expertiza judiciară.

La soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective, trebuie soluționată reieșind

din prevederile art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, care pe prim plan pune sarcina pe

condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu comiterea infracțiunii. Și doar în

cazul că condamnatul nu este în stare să le achite din diferite motive, invaliditate, incapacitatea

juridică etc, cheltuielile sunt trecute în contul statului.

8.1. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală,

avocata Victoria Palencu a depus referință asupra recursului ordinar declarat de procuror,

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia

7

că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii contestate, în partea cheltuielilor

judiciare, din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva deciziei

instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii

atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs

de titularul acestuia.

În această ordine de idei, soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe

prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită și să dispună rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs. Potrivit art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sânt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care

a existat la soluționarea recursului.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit art.417

alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și

de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date. Însă, contrar celor stipulate de legea procesual penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursului declarat de procuror, se constată că acesta este întemeiat

în baza pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului rezultă că, partea acuzării este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică

decizia instanței de apel, în partea ce ține de faptul că instanța de apel a menținut sentința prin

care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat, privind încasarea de la Balan Gheorghe a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 5 640 lei.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect,

constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat întru totul prevederile

art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, astfel că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Deci, instanța de recurs reține că, prima instanță l-a recunoscut vinovat și l-a condamnat

pe Balcan Gheorghe a în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 412,5

unități convenționale, ce constituie 20 625 lei și totodată, a respins ca neîntemeiată solicitarea

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat în mărime de 5 640 lei,

soluție menținută de către instanța de apel.

Prin urmare, se reține că procurorul solicită încasarea de la Balcan Gheorghe a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 5 640 lei, în legătură cu efectuarea

raportului de constatare tehnico-științifică nr.344 din 14.09.2018 (f.d.18-23) și raportul de

expertiză judiciară nr.370 din 25.10.2018 (f.d.39-48).

Colegiul penal lărgit atestă că, la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea sau

neîncasarea din contul inculpatului Balcan Gheorghe a cheltuielilor judiciare, ce ține de

efectuarea expertizelor judiciare, instanța de apel, făcând trimitere la prevederile art.229

alin.(3), 227 alin.(1) - (3) Cod de procedură penală, a omis faptul că, inculpatul a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, invocând că

8

recunoaște în totalitate fapta incriminată în rechizitoriu, unde au fost indicate și cheltuielile

judiciare în valoare de 5 640 lei.

Totodată, se reține că art.143 Cod de procedură penală, prevede cazurile când expertiza

judiciară se dispune și se efectuează în mod obligatoriu, care în același timp corespunde

situației din speță, deoarece pentru a stabili autenticitatea permisului de conducere în cauză

depistat la inculpatul Balcan Gheorghe, era necesară efectuarea unei expertize.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea soluției

adoptate, Colegiul penal lărgit constată că, aceasta dispunând menținerea sentinței prin care a

fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată

în sumă de 5 640 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, nu a ținut cont în deplină măsură de

prevederile legislației procesual penale, adoptând o soluție neîntemeiată.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a găsit

confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ceea ce duce la

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată, deoarece erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs, fiindcă instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca

cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu

încălcarea prevederilor procesual penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia

sentinței atacate și să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art.417 Cod de procedură penală, ținând cont de motivele expuse în pct.9 din

prezenta decizie.

penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul,

Cebotari Vitali, în cauza penală în privința lui Balcan Gheorghe Xxx, casează decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 29 august 2019, în partea cheltuielilor de judecată

și dispune rejudecarea cauzei, în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

9