1ra-694/2019 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP

1ra-694/2019 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-694/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători –Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către Procurorul-

șef al Procuraturii de circumscripție Cahul Calendari Dumitru și de către avocatul

Grecu Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 04 decembrie 2018 și a sentinței Judecătoriei Cahul

sediul central din 23 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Balaeș Andrei Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

xxxxx, r-nul xxxxx, domiciliat s. xxxxx, r-nul xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 18.10.2018 – până la 23.10.2018

instanța de apel:

de la 08.11.2018 – până la 04.12.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 18.02.2019 – până la 25.06.2019

C O N S T A T Ă :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Balaeș Andrei Xxxxx,

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare

în sumă de 640 lei ca neîntemeiată.

jurul orei 14:45, aflându-se la domiciliul concubinei sale, Munteanu Natalia, situat în

satul xxxxx, r-nul xxxxx, cu care locuiește separat, având scopul comiterii violenței în

familie, a inițiat un conflict cu concubina sa, Munteanu Natalia, care conform art. 1331

lit. b) Cod penal, este membru de familie și a aplicat față de aceasta violența fizică,

manifestată prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnii, cu un faraș și o rangă

metalică în regiunea capului și peste brațul stâng, cauzându-i traumă cranio-cerebrală

închisă cu plăgi contuze multiple pe cap, hematom subcutan în regiunea parieto-

occipitală stângă, focare de contuzie cerebrală în regiunea temporală dreapta,

1

hemoragie subarahnoidiană în regiunea occipitală dreaptă și la nivelul fantei

interemisferiene, fractura închisă a radiusului stâng 1/3 distală, care condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, faptele

inculpatului Balaeș Andrei, au fost calificate de drept în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod

penal – violența în familie, adică acțiunea intenționată, comisă de un membru al familiei în

privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare și alte acțiuni violente, care au

provocat vătămarea medie a integrității corporale.

3.1 Partea vătămată, Munteanu Natalia, la data de 31 octombrie 2018, care a

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Balaeș Andrei

să-i fie aplicată pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea apelului a fost invocat că:

- nu este de acord cu sentința, deoarece în cadrul examinării cauzei date a

declarat faptul că, l-a iertat pe inculpatul Balaeș Andrei și a solicitat în acest sens

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate;

- prima instanță eronat a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă numai în condițiile izolării de societate, ignorând cerința de

a-i fi numită ultimului o pedeapsă neprivativă de libertate, așa cum dorește să-și

mențină familia;

- lipsirea de libertate a lui Balaeș Andrei inevitabil va duce la destrămarea, atât a

familiei, cât și ducerea în sărăcie, așa cum el este unicul întreținător al familiei;

- o parte din vina celor întâmplate o deține atât ea, cât și rudele sale, care se

comportau cu dispreț față de concubinul său Balaeș Andrei;

- știindu-i caracterul lui Balaeș Andrei, dânsul deja a conștientizat și se căiește de

cele comise, iar deținerea lui în locurile de detenție ar duce la destrămarea familiei

sale.

3.2 Procuror, la data de 05 noiembrie 2018, care a solicitat casarea acesteia în

partea respingerii solicitării de încasare a cheltuielilor judiciare de la inculpatul Balaeș

Andrei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasat de

la ultimul în folosul statului cheltuielile judiciare în sumă totală de 640 lei.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de judecată ilegal a respins solicitarea acuzatorului de stat privind

încasarea în contul statului de la inculpatul Balaeș Andrei a cheltuielilor judiciare

suportate în cadrul urmăririi penale, deoarece cheltuielile suportate de stat au fost

necesare pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și aceste cheltuieli se

plătesc din sumele alocate de stat;

- în ședința de judecată acuzatorul de stat a solicitat încasarea cheltuielilor

judiciare de la inculpat în beneficiul statului, în valoare totală de 640 lei, suportate în

legătură cu efectuarea raportului de constatare medico-legală nr. 201811DC294 din 12

septembrie 2018 și raportului de expertiză medico-legală nr. 201811D0329 din 29

septembrie 2018;

- la materialele dosarului a fost anexată informația prin care se confirmă că,

2

pentru efectuarea raportului de constatare și expertizei judiciare cheltuielile constituie

640 lei.

3.3 Avocatul, Grecu Ion, în numele inculpatului, la data de 01 noiembrie 2018,

care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Balaeș

Andrei să-i fie aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare,

în temeiul art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului a fost invocat că:

- instanța de judecată a apreciat în mod eronat circumstanțele de fapt ale speței,

ce aveau o importanță esențială la individualizarea pedepsei penale, ce urma a fi

aplicată inculpatului, pronunțând în rezultat o sentință ilegală;

- prima instanță a ignorat în totalitate faptul că, partea vătămată a depus cerere

prin care a solicitat aplicarea în privința lui Balaeș Andrei o pedeapsă neprivativă de

libertate, explicând în acest sens că, l-a iertat pe ultimul, iar o parte din vina în cele

întâmplate îi aparține atât ei, cât și rudelor sale. De asemenea, fiind audiată în cadrul

ședinței de judecată, partea vătămată a solicitat aplicarea în privința inculpatului

Balaeș Andrei a unei pedeapse neprivative de libertate, menționând că are intenția de

a-și reface familia și că Balaeș Andrei este unicul care întreține familia;

- având în vedere circumstanțele faptice ale cauzei penale vizate, în privința

inculpatului există mai multe circumstanțe atenuante la individualizarea pedepsei

penale, acesta a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a recunoscut fapta

săvârșită, depunând în acest sens cerere de examinare a cauzei în procedură

simplificată în temeiul art. 3641 Cod procedură penală. De asemenea, atât în cadrul

urmăririi penale, cât și în cadrul instanței de judecată Balaeș Andrei s-a căit sincer,

asigurând instanța și participanții la proces că pe viitor nu va mai comite asemenea

acțiuni;

- privitor la starea familială și materială a inculpatului, care urmează a fi luate în

calcul de către instanța de judecată la individualizarea pedepsei penale la caz, se

impune precizarea că, ultimul este tatăl a doi copii minori și este unicul care întreține

familia. Aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, fără aplicarea față de acesta a

art. 90 Cod penal, va duce la faptul că, familia acestuia va fi adusă la limita existenței,

ceea ce ar echivala cu condiții inumane privind întreținerea copiilor minori ai

inculpatului;

- având în vedere circumstanțele faptice ale cauzei, din care rezultă existența mai

multor circumstanțe atenuante la individuaizarea pedepsei penale în privința

inculpatului, faptul că s-a împăcat cu partea vătămată, căința activă a acestuia, având

în vedere starea materială și familială a inculpatului - aplicarea pedepsei penale

inculpatului cu aplicarea art. 90 Cod penal față de acesta va asigura atingerea scopului

pedepsei penale, va asigura inter alia sarcina corijării ultimului, care a dat dovadă de

căință pentru infracțiunea comisă și va duce la restabilirea echității sociale la caz,

ținând cont de circumstanțele concrete ale cauzei penale, privind motivul comiterii

infracțiunii vizate, rolul părții vătămate în acest sens, conduita inculpatului după

comiterea infracțiunilor;

- prevederile legale cu privire la individualizarea pedepsei penale, ce derivă din

3

dispozițiile art. 75-88 Cod penal, conform cărora pedeapsa penală urmează să nu

cauzeze limitări sau îngrădiri drepturilor persoanelor condamnate, decât în cazul în

care alte măsuri de pedeapsă nu vor asigura realizarea sarcinilor pedepsei penale

stabilite de legislația penală. Respectiv, atingerea sarcinilor pedepsei penale, în

virtutea rigorilor menționate, poate fi realizată în mod rezonabil prin individualizarea

pedepsei penale care urmează a fi aplicate inculpatului, prin prisma art. 90 Cod penal;

- concluzii privind posibilitatea aplicării condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei penale față de inculpat, rezultă și din

recomandările făcute de către Consiliu Europei în materie de detenție, conform cărora

statele-membre ale Consiliului Europei, urmează a lua toate măsurile pentru

înlocuirea detenției efective cu măsuri de pedeapsă alternative detenției, care pot

asigura atingerea sarcinilor procesului penal la caz. Prin prisma recomandărilor

vizate, în speță, rezultă posibilitatea aplicării art. 90 Cod penal față de inculpat.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

ședinței de judecată în prima instanță, inculpatul Balaeș Andrei până la începerea

cercetării judecătorești a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, a

recunoscut vina, nesolicitând administrarea de probe noi, prin cerere scrisă personal

a solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, pe care le recunoaște și asupra cărora nu are obiecții.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță, analizând probele administrate de

către organul de urmărire penală, cercetate și verificate în ședința de judecată, cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la

condamnarea lui Balaeș Andrei în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal - violența în

familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, manifestată prin maltratare și alte acțuni violente, care au

provocat vătămarea medie a integrității corporale, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Totodată, instanța de apel a constatat că, sentința este criticată de către partea

vătămată Munteanu Natalia și avocatul Grecu Ion în numele inculpatului în partea

individualizării pedepsei, însă hotărârea atacată corespunde tuturor prevederilor

legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată, întrucât prima instanță i-a stabilit

lui Balaeș Andrei pentru infracțiunea comisă, aplicând prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, o pedeapsă echitabilă în limitele legii penale.

Instanța de apel a respins argumentul părții apărării referitor la faptul că,

inculpatul Balaeș Andrei a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate și a dat

dovadă de căință sinceră, deoarece aceste circumstanțe au fost luate în calcul de către

prima instanță la individualizarea pedepsei penale, respectiv, aceleiași circumstanțe

nu pot fi reținute și în cadrul individualizării pedepsei, sub aspectul executării

4

acesteia.

La fel, instanța de apel a respins argumentele avocatului Grecu Ion și părții

vătămate referitor la faptul că, în ședința de judecată în prima instanță Munteanu

Natalia a declarat că nu are careva pretenții față de inculpat, susținând că are 2 copii

la întreținere, iar inculpatul Balaeș Andrei este unicul întreținator al familiei, s-a

împăcat cu inculpatul, iar o parte din vină o are și ea la cele întâmplate. La aceste

alegații, instanța de apel a notat că, din declarațiile părții vătămate din cadrul

urmăririi penale se descriu acțiunile de violență fizică aplicate cu deosebită cruzime

de către inculpatul Balaeș Andrei, acțiuni ce au avut loc în prezența copiilor minori,

fiindu-i provocate părții vătămate leziuni corporale medii (f.d. 19-21), iar acest aspect

nu constituie temei pertinent de a considera oportună suspendarea condiționată a

executării pedepsei, în contextul în care făptuitorul crimei anterior a fost condamnat

pentru infracțiuni cu aplicarea violenței și fiindu-i acordată posibilitatea de a se

corecta, prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv

dânsul nu s-a corectat și a continuat să manifeste un comportament infracțional.

În acest context, instanța de apel a considerat că, la aplicarea pedepsei

inculpatului Balaeș Andrei pentru infracțiunea comisă, prima instanță a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de personalitatea

inculpatului, care anterior a avut conflict cu legea, fiind atras de mai multe ori la

răspundere penală pentru comiterea de infracțiuni grave (f.d. 62), antecedentele

penale fiind stinse, potrivit anchetei sociale, evaluare inițială din 05 septembrie 2018,

în familie au fost identificate patologii precum abuz de alcool, de droguri, violență

domestică, abuz față de copii, neglijarea obligațiilor părintești, au fost identificate

următoarele probleme: inculpatul fiind în stare de ebrietate facea scandal în familie,

fiica acestuia, Irina, copil minor, era batjocorită și numită cu cuvinte foarte urâte, dl

Andrei foarte des își bătea concubina în prezența copiilor minori (f.d. 67-68),

săvârșirea unei infracțiuni grave și prezența circumstanțelor atenuante, cum ar fi:

recunoașterea de către inculpat a vinei și căința sinceră, ca circumstanță agravantă a

fost reținut faptul că inculpatul a comis infracțiunea imputată în prezența minorilor.

Astfel, prima instanță corect a ajuns la concluzia că, scopul restabilirii echității sociale,

educativ și preventiv al pedepsei în cazul lui Balaeș Andrei poate fi atins prin

stabilirea pedepsei, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, cu închisoare în limitele prevăzute de legea penală și anume 2 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, luându-se în considerație toate

circumstanțele pe caz și faptul că, acesta a fost atras de mai multe ori la răspundere

penală, nu și-a făcut concluziile respective, nu s-a corectat și reeducat, și din nou a

pășit pe calea infracțională, respectiv nu a demonstrat că regretă cele comise, iar o altă

pedeapsă decât cea privativă de libertate reală nu-și va atinge scopul.

În concluzie, instanța de apel a conchis că, temeiurile invocate de avocatul Grecu

Ion, în numele inculpatului, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței

erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței în sensul casării sentinței

adoptate la caz.

Instanța de apel a constatat că, sentința este criticată și de procuror în partea

5

respingerii cerinței de a fi încasate din contul inculpatului Balaeș Andrei cheltuielile

judiciare în mărime de 640 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare.

Sub acest aspect, instanța de apel verificând legalitatea sentinței, a considerat că

prima instanță întemeiat a respins cerința acuzatorului de stat privitor la încasarea

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei din contul inculpatului Balaeș

Andrei în mărime de 640 lei. În acest sens, instanța de apel a indicat că, prevederile

art. 227 Cod de procedură penală, reglementează care anume cheltuieli sunt incluse

în categoria cheltuielilor judiciare, în această listă nefiind însă incluse cheltuielile

suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare.

În acest context, instanța de apel a menționat că, în prezenta cauză penală

ordonatorul expertizelor judiciare a fost organul de urmărire penală (f.d. 42), fară a

exista o asemenea cerere din partea părții apărării.

În sensul dat, instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat privind

încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Balaeș Andrei în mărime de

640 lei, deoarece acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției ultimului în

comiterea infracțiunii imputate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

6.1 Procuror, la data de 04 februarie 2019, care solicită casarea parțială a deciziei

instanței de apel în partea soluției privind cheltuielile judiciare, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, deoarece erorile judiciare nu pot fi

corectate de către instanța de recurs.

În motivarea recursului ordinar autorul invocă:

- orice prejudiciu cauzat fie persoanei fizice/juridice sau statului trebuie să fie

reparat, respectiv este necesar de a schimba atitudinea vizavi de instituția procesuală

– cheltuielile judiciare și restituirea acestora, deoarece cu astfel de raționamente

statuate de către instanța de apel, cheltuielile din bugetul de stat nu vor fi suplinite;

- practica judiciară a Curții de Apel Cahul privind recuperarea cheltuielilor

judiciare suportate de stat, este una neunitară;

- cheltuielile legate de efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuieli în legătură

cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar la soluționarea chestiunii cine

suportă cheltuielile respective, urmează a fi soluționată reieșind din prevederile art.

229 alin. (1) Cod de procedură penală, care pe prim plan pune pe condamnat

responsabil de aceste cheltuieli. Iar dacă condamnatul nu este în stare, din diferite

motive, invaliditate, incapacitate juridică, etc., cheltuielile sunt trecute în contul

statului;

- atât în sentință, cât și în decizia instanței de apel, adoptate în speța dată, lipsesc

soluții privind cheltuielile judiciare, precum prescrie norma art. 385 alin. (1) pct. 14) și

art. 397 pct. 5) Cod de procedură penală, în coroborare cu art. 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, deoarece cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat sau sunt

trecute în contul statului. Simpla soluție de respingere a cerinței procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare nu este o soluție procesuală, deplină și legală;

- instanța de apel, în prezenta speță, nu a soluționat corect chestiunea referitoare

6

la cheltuielile judiciare în sumă de 640 lei.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

6.2 Avocatul Grecu Ion, în numele inculpatului, la data de 07 februarie 2019, care

solicită casarea acestora, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă cu aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei în

temeiul art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului ordinar apărătorul indică argumente identice cu cele

invocare în apel și descrise în pct. 3.3 al prezentei decizii.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi respinse, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 aceluiași

Cod.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

7.1 Cu referire la recursul declarat de către procuror

Recursul declarat de procuror este întemeiat în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

invocând cazul de casare incident, în opinia acestuia, în prezenta cauză și anume:

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul nu contestă starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite,

invocând dezacordul cu soluția instanței de apel, prin care a menținut sentința în

partea respingerii cerinței de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului,

pentru efectuarea raporturilor de expertize judiciară privind constatatrea gradului

leziunilor corporale suportate la caz de către victimă, în urma comiterii infracțiunii

imputate lui Balaeș Andrei.

Astfel, procurorul contestă decizia instanței de apel din considerentul că, în

opinia lui, instanța eronat nu a încasat cheltuielile judiciare de la inculpat în cuantum

de 640 lei, suportate de stat pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.

201811D0329 din 29.09.2018 și raportului de constatare nr. 201811D0294 din

7

12.09.2018, trecându-le în contul statului.

Verificând actele cauzei, raportat la alegațiile procurorului, instanța de recurs

consemnează că cele avansate de recurent nu și-au găsit confirmarea, iar soluția

adoptată pe marginea acestei spețe de către instanța de apel, în partea menținerii

sentinței, prin care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat de a încasa

cheltuielile suportate, la caz, pentru efectuarea expertizelor judiciare, este legală și

întemeiată.

Colegiul penal lărgit consideră nefondată revendicarea procurorului ce ține de

pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului pentru efectuarea expertizelor judiciare, dat fiind că, în dispoziția art.

143 alin. (1) Cod de procedură penală, este stipulat expres că expertiza se dispune și

se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în

aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul.

În situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile

necesare pentru efectuarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor

bănești ale bugetului de stat, nu din contul inculpatului, după cum pretinde

recurentul.

O atare prevedere legală se conține în dispoziția art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68

din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, unde

este stipulat că, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt

suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția

despre care ne relevă legiuitorul cuprinsă în art. 142 Cod de procedură penală, nu este

incidentă cauzei date.

Din actele cauzei, se constată că, raportul de constatare nr. 201811D0294 din

12.09.2018 și raportul de experetiză judiciară nr. 201811D0329 din 29.09.2018, au fost

ordonate de către organul de urmărire penală prin îndreptarea din 07.09.2018 (f.d. 9)

și ordonanța din 19.09.2018 (f.d. 42) pentru stabilirea gravității leziunilor corporale

cauzate părții vătămate Munteanu Natalia, în urma acțiunilor infracționale ale

inculpatului, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, ce au fost puse în sarcina părții acuzării.

În asemenea situație, instanța de apel corect a statuat că, plata pentru efectuarea

acestei acțiuni procesuale, nu urmează a fi încasată din contul inculpatului, întrucât

atât normele procesual-penale relevante cauzei, cuprinse în art. 227 - 229, precum și

cele din Legea specială nr. 68/2016 specificată mai sus, stabilesc că responsabili pentru

achitarea plăților încasate de la stat în folosul organelor îndrituite cu efectuarea

expertizelor judiciare, sunt ordonatorii unor atare acțiuni procesuale.

Din ansamblul considerentelor care preced, rezultă că cheltuielile judiciare

suportate pentru instrumentarea acestei cauze urmează a fi acoperite din bugetul de

stat, respectiv acestea nu pot constitui obiectul unei rambursări din partea

8

inculpatului, în cazul în care ultimul nu le-a ordonat.

Cu privire la cele consemnate de recurent despre existența unor soluții

contradictorii în practica judiciară cu privire la modul de soluționare și recuperare a

cheltuielilor judiciare de către Curtea de Apel Cahul, Colegiul penal ține să specifice

că dreptul la o jurisprudență constantă nu este o chestiune ce se regăsește printre

temeiurile de declarare a recursului ordinar, mai mult ca atât, în cauza Legrand c.

Franței din 26 mai 2011, nr. 23228/08, Curtea de la Strasbourg a statuat că apariția unui

reviriment de jurisprudență și aplicarea de noi soluții într-o procedură pendinte nu

încalcă art. 6 din Convenție - dreptul la un proces echitabil. În același sens, s-a

consemnat că exigențele asigurării securității raporturilor juridice și protecția

încrederii din partea justițiabililor nu consacră dreptul la o jurisprudență constantă și

că evoluția jurisprudenței nu este prin ea însăși contrară unei bune administrări a

justiției, întrucât absența unei abordări dinamice și evolutive ar împiedica orice

schimbare sau îmbunătățire.

Totodată, Colegiul penal apreciază nefondate criticele procurorului în ce privește

neindicarea omisă de instanțele de fond în dispozitivul hotărârilor adoptate referitor

la repartizarea cheltuielilor judiciare, deoarece acest fapt nu este suficient pentru a

casa și răsturna o hotărâre judecătorească, ținând cont de faptul că în partea motivată

a sentinței, instanța de judecată și-a argumentat considerentele față de invocarea

procurorului de a încasa cheltuielile judiciare din contul inculpatului. Mai mult ca

atât, dat fiind faptul că prima instanță a respins solicitarea părții acuzării de a încasa

cheltuielile judiciare de la inculpat, însă prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de

procedură penală sunt obligatorii în cazul în care instanța de judecată ajunge la

concluzia de a admite pretențiile de încasare a cheltuielilor judiciare, ceea ce nu a avut

loc în prezenta speță, respectiv în cazul dat omisiunea semnalată de recurent nu este

una semnificativă, pentru a constitui temei de casare a hotărârilor contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul conchide că, în cauza dată nu și-a găsit

confirmarea temeiul de recurs la care face referire recurentul și nu sânt motive de a

interveni în soluția adoptată de către instanța de apel, deoarece a fost soluționată

corect chestiunea cu privire la cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea

expertizelor în prezenta cauză.

Din considerentele enunțate supra, instanța de recurs concluzionează că, recursul

declarat de către procuror în prezenta speță, este neîntemeiat și urmează a fi respins

ca inadmisibil.

7.2 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Grecu Ion în numele inculpatului

Reieșind din recursul declarat de către apărătorul inculpatului, instanța de recurs

atestă că, autorul invocă temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume – s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale. Astfel, Colegiul reține că, recurentul expune critici la concluziile

instanțelor de fond care au considerat că în privința inculpatului, în cauza dată, nu

sunt suficiente motive de a aplica dispozițiile art. 90 Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsă cu închisoare, fără suspendarea condiționată a acesteia.

9

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului penal lărgit, temeiul

pentru recurs invocat de către recurent și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală nu și-a găsit confirmarea în speța dată, deoarece atât prima instanță,

cât și instanța de apel și-au motivat argumentat soluțiile adoptate la acest capitol,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și modului de executare

a acesteia, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia, ținând cont și de

dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel, precum se atestă, prezenta cauză, în urma solicitării și înscrisului autentic

al inculpatului (f.d. 118), a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere (la caz, încheierea protocolară f.d. 122), beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, pentru

care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsă cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 180 la 240 ore sau cu închisoare de la 1 la 6 ani. Respectiv,

învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care sânt valabile

în cazul dat pentru inculpatul Balaeș Andrei, limitele pedepsei cu închisoare au fost

reduse cu o treime, constituind astfel de la 8 luni până la 4 ani. În prezenta speță,

inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate, prin prisma alin. (8) art. 3641 Cod

de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 ani,

adică în limitele prevederilor legale.

La aplicarea pedepsei inculpatului, în privința căruia a fost admisă procedura

simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

instanța urmează să ia în considerare, atât prevederile din alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Cod penal, ce reglementează

modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

10

Aplicându-se pedeapsa în urma judecării pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, instanța, de asemenea, trebuie să ia în considerare și cerințele alin.

(2) art. 75 Cod penal, conform cărora o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează

a fi argumentat de către instanța de judecată.

Opozant argumentelor recurentului despre posibilitatea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal în privința inculpatului Balaeș Andrei și anume suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu o perioadă de probațiune, Colegiul penal relevă,

că conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de

judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau,

după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de

probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar

și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga

conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în

timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului,

bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează că, prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă

garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de

indulgență. Din materialele cauzei și anume din ancheta socială, efectuată de

asistentul social comunitar, act anexat la dosar, se atestă că inculpatul face abuz de

alcool și substanțe stupefiante, și adesea aplică violență asupra concubinei sale

Munteanu Natalia și copiilor minori. Anterior inculpatul a comis devieri de la legea

11

penală fiindu-i aplicate pedepse cu închisoare și cu suspendare condiționată, conform

art. 90 Cod penal, potrivit revendicării anexate la materialele cauzei (f.d. 62). De

menționat este și modalitatea în care a acționat inculpatul asupra concubinei sale, în

cadrul comiterii infracțiunii imputate, folosind o rangă metalică și un făraș, aplicându-

i lovituri în regiunea capului, în rezultatul căreia acesteia i-a fost cauzată o traumă

cranio-cerebrală închisă, condiționând o dereglare a sănătății de lungă durată. Astfel,

se atestă faptul că, comiterea acțiunilor de violență în familie pentru inculpatul Balaeș

Andrei, a devenit o deprindere și o modalitate de conviețuire în societate, fiind

realizate adesea în prezența copiilor săi minori, inclusiv și în privința lor, iar aplicarea

pedepselor neprivative de libertate nu-și produc efectul, pentru ca ultimul să-și facă

concluziile necesare de a nu săvârși în continuare abateri de la prevederile legii penale.

Referitor la alegațiile recurentului privind prezența cumulului de circumstanțe

atenuante, ce în opinia acestuia nu au fost luate în considerare de către instanța de

apel, Colegiul menționează că, la prezenta speță, acestea nu sunt suficiente pentru ca

inculpatul să beneficieze de aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu

împrejurările menționate mai sus, ținând cont și de personalitatea inculpatului, din

cazierul judiciar al căruia rezultă o frecvența a manifestării comportamentului deviant

în societate de la prevederile legale. În ce privește, invocarea prezenței circumstanței

atenuante recunoașterea vinei în comiterea infracțiunii, la caz, ca urmare a aplicării

procedurii prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, aceasta nu poate

fi valorificată ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal,

deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică

(a se vedea pct. 35 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.

13 din 16.12.2013, Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele

judecătorești).

În atare împrejurări Colegiului penal lărgit consideră că, instanțele de fond i-au

stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în

considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de

executare a acesteia numită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în

așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de prima instanță,

susținută și prin hotărârea instanței de apel, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Generalizând raționamentele expuse, instanța de recurs consideră că, nu a fost

constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei

de a interveni în sensul casării deciziei contestate, în partea stabilirii modului de

executare a pedepsei.

În cele din urmă, Colegiul penal concluzionează de a respinge ca inadmisibil și

recursul ordinar declarat de către apărătorul inculpatului, deoarece este unul

nefondat.

12

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către Procurorul-șef

al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de către avocatul Grecu

Ion în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 04 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Balaeș Andrei

Xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 19 iule 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

13

25 iunie 2019 Dosarul 1ra-694/2019

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Timofti Vladimir și Cobzac Elena

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală în cauza penală

privindu-l pe Balaeș Andrei xxxxx

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2019

au fost respinse ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către Procurorul-șef

al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de către avocatul Grecu

Ion în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 04 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Balaeș Andrei

xxxxx.

Am semnat cu respect decizia, dar, cu privire la soluția adoptată, exprimăm

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece considerăm că recursul

ordinar declarat de către Procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul,

Calendari Dumitru urma a fi admis, cu casarea parțială a deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 04 decembrie 2018, în partea neîncasării cheltuielilor

judiciare cu remiterea cauzei la rejudecare în această parte.

Se reține, că procurorul, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită, casarea deciziei în partea neîncasării cheltuielilor de

judecată de la inculpat în beneficiul statului, pentru efectuarea expertizei în sumă de

640 lei, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, invocînd, că

decizia adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar concluzia

privind neîncasarea cheltuielillor judiciare de la inculpat în beneficiul statului este

neargumentată, în prezenta speță fiind aplicabile prevederile art. art. 227 alin. (1), (2)

pct. 5), 229 Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat, iar instanțele de fond eronat au interpretat prevederile legale

care reglementează încasarea cheltuielilor de judecată.

Analizând argumentele recurentului, în raport cu soluțiile adoptate, constatăm,

că soluția instanțelor de fond privind neîncasarea cheltuielilor de judecată de la

inculpat, este motivată contradictoriu, fiind interpretată eronat legea aplicabilă la caz.

Se reține, că prin sentința Judecătoriei Cahul sediul central din 23 octombrie 2018,

în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Balaeș Andrei xxxxx,

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. A fost respinsă solicitarea

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei ca

neîntemeiată, soluție menținută de către instanța de apel.

Instanța de apel și-a motivat soluția privind menținerea sentinței în partea

respingerii cerințelor procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare suportate de

stat pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară din 29 septembrie 2018 și

raportului de constatare din 17.09.2018, bazîndu-se pe prevederile art. 142 alin. (2), 227

14

Cod de procedură penală, considerînd, că cheltuielile pentru efectuarea expertizelor

nu pot fi încasate de la inculpat, or, legea prevede, că acestea sunt puse pe seama

statului, deoarece au fost ordonate de organul de urmărire penală în vederea

constatării vinovăției inculpatului, motivare, care după părerea noastră este una

eronată.

Potrivit normelor procesuale, în vigoare, ale Republicii Moldova cheltuielile

judiciare în procesul penal reprezintă cheltuielile apărute în cadrul procesului penal

necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor,

conservarea mijloacelor materiale de probă, asistența juridică garantată de stat,

precum și orice alte cheltuieli prevăzute de art. 227 Cod de procedură penală.

Temeiul suportării cheltuielilor judiciare de către inculpat își are izvorul

în activitatea sa infracțională. În cadrul unui proces penal, statul este titularul

acțiunii penale, fiind primul interesat în tragerea la răspundere penală a celor

care au încălcat legea penală. Astfel, involuntar acesta suportă cheltuieli

considerabile pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Totodată, se menționează că cheltuielile judiciare pot fi recuperate de la

inculpat, conform prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, după finalizarea

procedurii de examinare judiciară. În cadrul procesului penal, inculpatul aflat în

culpă infracțională poate fi obligat să suporte în principal și integral cheltuielile

judiciare, deoarece a săvârșit o infracțiune ce a declanșat un proces de judecată.

Astfel, în caz de condamnare, întrucât s-a stabilit vinovăția inculpatului,

ultimul poate fi obligat de a plăti toate cheltuielile efectuate de către stat de la

începerea urmăririi penale și până la punearea în executare a hotărârii de

condamnare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor

în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat,

atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Analiza cadrului normativ internațional, dar și a practicilor internaționale a

stabilit că în esență, justiție gratuită nu există. Costurile pentru justiție diferă de

la o țară la alta, plătitori fiind atât părțile procesului judiciar, cât și statul, însă în

proporții diferite, de la țară la țară.

Apriori, cheltuielile pentru realizarea procedurilor penale sunt efectuate din

contul bugetului de stat.

Reprezentanții autorităților care realizează procedurile penale, în vederea

recuperării cheltuielilor efectuate urmează să stabilească și să înregistreze cu

exactitate toate acțiunile efectuate pentru a putea ulterior să le solicite a fi

recuperate, fie în etapa de pregătire a dosarului pentru a fi înaintat spre

examinare în instanța de judecată, fie nemijlocit în instanța de judecată, ce la caz a fost

realizat de către procuror.

Obligația suportării cheltuielilor judiciare de către inculpat nu decurge din

culpa procesuală, el neavând inițiativa declanșării procesului penal, dar este

consecința directă a săvârșirii unei infracțiuni pentru care este tras la răspundere de

către stat. În cazul în care inculpatul a fost scos de sub urmărire penală în cursul

urmăririi penale, sau a fost achitat în cursul judecății, și s-au efectuat aceste două etape

15

ale procesului penal, culpa procesuală revine autorității procesuale, statului

revenind obligația de a suporta cheltuielile judiciare.

Din materialele cauzei rezultă, că raportul de expertiză judiciară din 29

septembrie 2018 și raportului de constatare din 17.09.2018, au fost ordonate și

efectuate în cadrul procesului penal, fiind achitate din sumele alocate de stat, astfel,

pînă la recunoașterea inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii, cheltuielile au

fost avansate de stat, cheltuieli, care după condamnarea acestuia pot fi recuperate de

la condamnat.

Or, instanța de apel eronat a interpretat prevederile normelor procedurale și nu

a ținut cont de dispozițiile:

- art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuieli

judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală (care includ și exertizele judiciare);

- art. 229 alin.(1) Cod de procedură penală care prevede că, cheltuielile judiciare

sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului. (2) Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci cînd

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

- art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să

suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, constatăm că, această instanță a dispus menținerea sentinței prin

care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor

judiciare în mărime de 640 lei, ca fiind neîntemeiată, inculpatul fiind eliberat total de

la plata acestora, eronat motivîndu-și soluția, cu faptul că expertizele au fost ordonate

de către organul de urmărire penală și ele nu pot fi puse pe seama inculpatului, fără a

face careva referire la faptul dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea

inculpatului, în conformitate cu prevederile art.229 alin.(3) Cod de procedură penală.

Or, la caz inculpatul nu a invocat careva circumstanțe ce ar condiționa trecerea

cheltuielilor judiciare suportate de stat în contul statului, fiind trecută plata

cheltuielilor judiciare în contul statului neîntemeiat, fără a se ține cont și de

modificările efectuate în art. 143 Cod de procedură penală, fiind abrogat alin. (2) al

acestui articol prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018.

Din considerentele expuse, statuăm, că decizia instanței de apel în cauza dată,

este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este incident

cazului de casare invocat în recursul procurorului și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

16

6) Cod de procedură penală, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar, în speța dată.

Pentru aceste motive am optat pentru admiterea recursului ordinar declarat de

către procuror, cu casarea parțială a deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 04 decembrie 2018, în partea neîncasării cheltuielilor judiciare, cu remiterea

cauzei la rejudecare în această parte.

Judecători Timofti Vladimir

Cobzac Elena

17