Decizie nr. 12 din 29.01.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 364 1 alin. (8) din Codul de procedură penală și a textului „cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani” din articolul 264 1 alin. (1) din Codul penal, ridicată din oficiu de către dna judecător Livia Mitrofan, în dosarul nr. 1-482/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 23 ianuarie 2019, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află în examinare cauza penală privind învinuirea dlui Artiom Gîlcă de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 264 1 alin. (1) din Codul penal [Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe]. În cadrul ședinței din 11 decembrie 2018, dl Artiom Gîlcă a depus o cerere privind examinarea cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit articolului 364 1 din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 364 1 alin. (8) din Codul de procedură penală și a textului „cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani” din articolul 264 1 alin. (1) din Codul penal și a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. Prevederile articolului 364 1 alin. (8) din Codul de procedură penală stabilesc că inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea, cu muncă neremunerată în folosul comunității, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dispozițiile criticate de la articolul 264 1 alin. (1) din Codul penal stabilesc pedeapsa complementară obligatorie sub forma privării de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani pentru conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante și/sau de alte substanțe cu efecte similare. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. (3) În tot cursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepsește prin lege.”

Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele: Articolul 79 Aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege „(1) Ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie . Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept circumstanță excepțională. (1 1 ) Poate fi considerată excepțională atât o circumstanță atenuantă, cât și un cumul de asemenea circumstanțe legate de situațiile menționate la alin.(1).” Articolul 264 1 Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe „(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante și/sau de alte substanțe cu efecte similare se pedepsește cu amendă în mărime de la 750 la 850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani. [...].” [ art. 264 1 alin. (1) în redacția Legii nr.164 din 20 iulie 2017, în vigoare până la 14 decembrie 2018 ]

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele: Articolul 364 1 Judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală „[...] (8) Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani. [...].” ÎN DREPT A. Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că pedeapsa complementară obligatorie sub forma privării de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani [pentru conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat] este mai severă decât pedeapsa principală.

În acest sens, autoarea excepției de neconstituționalitate menționează că în timp ce pedeapsa principală prevăzută pentru comiterea infracțiunii de la articolul 264 1 alin. (1) din Codul penal poate fi redusă în condițiile articolului 364 1 alin. (8) din Codul de procedură penală, pedeapsa complementară obligatorie sub forma de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport nu poate fi redusă în nici un mod. În acest fel, autoarea susține că sunt încălcate articolele 20 și 26 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal și a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de către dna judecător Livia Mitrofan, în dosarul nr. 1-482/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 364 1 alin. (8) din Codul de procedură penală și textul „cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani” din articolul 264 1 alin. (1) din Codul penal.

În susținerea neconstituționalității textelor de lege criticate, autoarea excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la accesul la justiție și la dreptul la apărare.

Din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea critică faptul că prevederile alin. (8) din articolul 364 1 din Codul de procedură penală nu îi permit judecătorului să reducă limitele pentru pedeapsa complementară obligatorie sub forma privării de dreptul de a conduce mijloace de transport, prevăzută la articolul 264 1 alin. (1) din Codul penal.

Curtea menționează că în Codul penal actual legislatorul are o orientare mai degrabă preventivă, decât represivă, și a optat pentru reducerea limitelor speciale de pedeapsă pentru mai multe infracțiuni, concomitent cu înăsprirea tratamentului penal al infracțiunilor legate de conducerea mijloacelor de transport de către persoane aflate în stare de ebrietate. De asemenea, legislatorul a urmărit ca Codul penal să ofere și instrumente eficiente pentru individualizarea și sancționarea infracțiunilor legate de conducerea mijloacelor de transport de către persoane aflate în stare de ebrietate.

Curtea reține că stabilirea sancțiunilor de drept penal este, pe de o parte, o sarcină care îi revine legislatorului, care stabilește pedepsele și celelalte sancțiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime și maxime ale acestora, în conformitate cu importanța abstractă a valorii sociale protejate, iar pe de altă parte, o sarcină pe care judecătorul o realizează în limitele stabilite de lege. Judecătorul are puterea de a stabili pedepsele în cadrul anumitor limite predeterminate, de a le reduce în funcție de anumite criterii și, totodată, poate alege să aplice sau nu o sancțiune concretă, în raport cu particularitățile faptei și cu persoana infractorului.

Din analiza sistematică a normelor penale care reglementează limitele generale și speciale de pedeapsă, precum și a prevederilor referitoare la individualizarea judiciară, Curtea observă că judecătorii dispun de criterii legale atât pentru a reduce pedeapsa principală, cât și pentru a nu aplica pedeapsa complementară obligatorie.

Astfel, pedeapsa principală poate fi redusă în conformitate cu articolul 364 1 alin. (8) din Codul de procedură penală. Pedeapsa complementară obligatorie, ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, poate sau nu să fie aplicată în condițiile articolului 79 alin. (1) din Codul penal.

Prin urmare, Curtea nu poate reține critica referitoare la încălcarea articolelor 20 și 26 din Constituție, deoarece judecătorii dispun de criterii generale și speciale de individualizare a pedepsei penale, astfel încât învinuitul să poată beneficia de o satisfacție efectivă din partea instanței de judecată și nu îl lipsește pe acesta de posibilitatea de a contesta sentința în modul prevăzut de legislație.

Așadar, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate depășește sfera controlului de constituționalitate și că motivele autoarei se referă la aspecte care țin de interpretarea și de aplicarea legii de către instanța de drept comun.

În concluzie, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește criteriile de admisibilitate pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a articolului 364 1 alin. (8) din Codul de procedură penală și a textului „cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani” din articolul 264 1 alin. (1) din Codul penal, ridicată din oficiu de către dna judecător Livia Mitrofan, în dosarul nr. 1-482/2018, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Mihai POALELUNGI Chișinău, 29 ianuarie 2019 DCC nr. 12 Dosarul nr. 15g/2019