Decizie nr. 55 din 11.06.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „instanța căreia îi revine competența de judecată" din articolul 43 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dna avocat Elena Leancă, în dosarul nr. 1-514/17, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 31 mai 2018 de către dna judecător Svetlana Garștea-Bria de la Judecătoria Chișinău, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul central, se află cauza penală nr. 1-514/17 privind învinuirea dlui Eduard Rudenco de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 264

Prin încheierea din 21 septembrie 2017, Judecătoria Hâncești, sediul Ialoveni, a admis cererea dlui avocat Ion Crețu, în cauza penală nr. 1-264/17, privind învinuirea dlui Eduard Rudenco de comiterea infracțiunilor prevăzute la articolul 326 [

În cadrul ședinței de judecată, dna avocat Elena Leancă, apărătorul inculpatului Eduard Rudenco, a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „instanța căreia îi revine competența de judecată" din articolul 43 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din 29 mai 2018, Judecătoria Chișinău, sediul central, a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepției de neconstituționalitate și trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul „instanța căreia îi revine competența de judecată" din articolul 43 alin. (1) din Codul de procedură penală conține o stipulare imperativă, care îngrădește dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia s-ar fi asigurat toate garanțiile necesare apărării sale, precum și dreptul ca conexarea cauzelor penale să fie decisă de către o instanță superioară, cu posibilitatea contestării ulterioare, care constituie o garanție procesuală. Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile contestate creează pentru persoană o situație de incertitudine, motiv pentru care sunt contrare articolelor 20, 21 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dna avocat Elena Leancă, în dosarul nr. 1-514/17, aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul central, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „instanța căreia îi revine competența de judecată" din articolul 43 alin. (1) din Codul de procedură penală, care stabilește instanța competentă de a conexa cauzele penale.

Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate, prin invocarea articolelor 20, 21 și 54 din Constituție, susține în esență că dispozițiile contestate îngrădesc într-un mod disproporționat accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 20 din Constituție.

Cu referire la articolul 20 din Constituție, Curtea reține că acesta garantează oricărei persoane dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.

În același timp, Curtea reiterează că liberul acces la justiție presupune faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.

Curtea reține că articolul 43 din Codul de procedură penală stabilește competența instanței de a conexa cauzele penale conform prevederilor articolului 42 din Codul de procedură penală.

Potrivit articolului 42 alin.(3) din Codul de procedură penală, constituie conexitate a cauzelor penale cazurile:

Conexarea cauzelor se decide de către instanță printr-o încheiere. Astfel, Curtea menționează că încheierea reprezintă actul instanței de judecată prin care cauzele penale nu se soluționează în fond, ci doar sunt conexate.

În acest sens, Curtea menționează că procedura de soluționare a conexării cauzelor penale nu îmbracă forma unui proces care să reclame un tratament jurisdicțional, ci este vorba despre o problemă de administrare și de eficiență a actului de justiție. Procedura în care se examinează conexarea cauzelor reprezintă o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu procesului penal, la care se referă cauzele.

De asemenea, Curtea notează că conexarea reprezintă o instituție procesuală concepută să asigure o bună-administrare a justiției. Interdicția atacării unor încheieri privind conexarea cauzelor nu presupune faptul că legalitatea și temeinicia acestora nu pot fi controlate de către instanțele ierarhic superioare în același timp cu contestarea sentinței prin care cauza a fost soluționată în fond. Curtea menționează că interdicția contestării încheierii privind conexarea cauzelor nu este una absolută, părțile având posibilitatea să pună problema competenței prin intermediul căilor de atac. În cazul constatării unor încălcări ale prevederilor legale referitoare la competența

Prin urmare, dispozițiile contestate nu contravin garanțiilor dreptului la un proces echitabil, prevăzute de articolul 20 din Constituție.

În plus, Curtea reiterează că articolul 20 din Constituție, care reglementează dreptul de acces liber la justiție, își găsește corespondența în dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenție. Cerința din articolul 6 § 1 din Convenție, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înțeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces, și anume principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părților în proces.

Curtea reține că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății, inclusiv prin conexarea cauzelor, respectând caracterul echitabil al procedurii.

Prin urmare, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.