Decizie nr. 8 din 17.01.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 182 din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu de către dl judecător Leonid Turculeț, în dosarul nr. 19-5/2018, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională pe 17 ianuarie 2019 în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 26 decembrie 2018, un procuror din cadrul Procuraturii Cahul a depus un demers la Judecătoria Cahul, sediul central, prin care a solicitat aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere în privința dlui Vladimir Demeancic, bănuit că ar fi comis infracțiunea prevăzută de articolul 264

Prin încheierea din 2 ianuarie 2019, instanța de judecată a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate a articolului 182 din Codul de procedură penală și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. Dispozițiile legale contestate reglementează procedura aplicării măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul a invocat faptul că prevederile articolului 182 din Codul de procedură penală ar obliga procurorii să depună la judecătorul de instrucție demersuri cu privire la aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere atunci când aceștia conduc sau efectuează urmărirea penală în privința infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce sau anularea acestui drept. În acest caz s-ar încălca principiul independenței procurorilor, garantat de articolul 124 din Constituție.

De asemenea, autorul excepției a susținut că ridicarea provizorie a permisului de conducere echivalează cu începerea executării pedepsei privării de dreptul de a conduce, fapt care ar încălca prezumția de nevinovăție a bănuitului, garantată de articolul 21 din Constituție.

În continuare, autorul a menționat că dispozițiile legale contestate nu corespund cerințelor de calitate a legii, pentru că nu reglementează cu suficientă claritate termenul pentru care poate fi dispusă ridicarea provizorie a permisului de conducere, contrar articolului 23 alin. (2) din Constituție. Deși articolul 182 alin. (5) din Codul de procedură penală prevede că ridicarea provizorie a permisului de conducere se aplică de judecător pe un termen ce nu poate depăși termenul maxim prevăzut de pedeapsa de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport, nu este clar dacă legislatorul a avut în vedere termenul maxim al pedepsei prevăzut de partea generală a Codului penal sau cel prevăzut de partea specială.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de către dl judecător Leonid Turculeț de la Judecătoria Cahul, sediul central. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului 182 din Codul de procedură penală, care reglementează condițiile și procedura aplicării măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere.

Articolul 182 alin. (2) din Cod prevede că, în cazul unei infracțiuni pentru care se prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui drept, organul de constatare ridică permisul de conducere până la pronunțarea încheierii judecătorului de instrucție. În acest caz, procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală îi înaintează judecătorului de instrucție, în cel mult 3 zile, un demers cu privire la aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport. Alineatul (4) al aceluiași articol stabilește că judecătorul de instrucție examinează demersul cu privire la ridicarea provizorie a permisului de conducere și emite o încheiere care va conține una dintre următoarele soluții: (a) admiterea demersului și ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport sau (b) respingerea demersului și restituirea permisului de conducere titularului.

Curtea observă că la aplicarea acestei măsuri preventive judecătorul nu se pronunță cu privire la vinovăția sau nevinovăția conducătorului de vehicule. Ridicarea provizorie a permiselor de conducere ale persoanelor bănuite de comiterea unor infracțiuni din domeniul transporturilor (

Sub acest aspect, Curtea Europeană a reținut că retragerea imediată a permiselor de conducere pentru comiterea unor infracțiuni în domeniul transporturilor reprezintă o măsură de urgență și de precauție. Acest fapt justifică aplicarea sa imediată și nimic nu sugerează că scopul acestei măsuri este punitiv. Retragerea unui permis de conducere se deosebește de privarea de dreptul de a conduce, care reprezintă o pedeapsă aplicată de tribunale la sfârșitul procedurilor penale. Doar în acest ultim caz judecătorul se pronunță cu privire la vinovăția persoanei (a se vedea hotărârea Curții Europene în cauza

Astfel, având în vedere faptul că măsura de ridicare provizorie a permisului de conducere urmărește doar un scop preventiv și nu unul punitiv, precum și faptul că la aplicarea acestei măsuri judecătorul nu se pronunță în privința vinovăției persoanei, Curtea nu poate reține, în acest caz, incidența articolului 21 din Constituție, care garantează prezumția de nevinovăție.

În acest context, stabilirea prin prevederile contestate a obligației de a depune demersuri cu privire la aplicarea măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului de conducere echivalează cu necesitatea menținerii siguranței circulației pe drumurile publice. Curtea nu poate reține o încălcare a independenței procurorilor, pentru că legislatorul a decis să dea prioritate ocrotirii unui interes public, cel al siguranței circulației rutiere și, implicit, a vieții și a sănătății altor persoane.

Cu privire la pretinsa neclaritate a termenului pentru care poate fi dispusă ridicarea provizorie a permisului de conducere, Curtea observă că autorul excepției invocă o posibilă interpretare echivocă: fie acest termen nu poate depăși perioada maximă a pedepsei privării de dreptul de a conduce prevăzut de partea generală a Codului penal, fie nu poate depăși perioada aceleiași pedepse prevăzute de partea specială a Codului.

Curtea constată că prevederile contestate au intrat în vigoare recent,

Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 182 din Codul de procedură penală este nefondată.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.