ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 01.08.2017

1ra-1040/2017 — art. 327 al. 1, 332 al. 1 CP

HOTĂRÂRE
01.08.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 327 al. 1, 332 al. 1 CP
Temei legal
art. 427 al. 1 pct. 6 CPP
Citează această cauză
1ra-1040/2017 — art. 327 al. 1, 332 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1040/2017

01 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Toma Nadejda, Moraru Petru

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017,

în cauza penală privind-o pe

Siminovici Ludmila Xxxxx, născută la xxxx,

originară și domiciliată în s. Xxxxx, r-nul xxxx, str.

xxxx, ap. xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

Ludmila a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

327 alin. (1) și art. 332 alin. (1) Cod penal.

În baza art. 332 alin. (1) Cod penal, a fost încetat procesul penal, din motiv că

a intervenit prescripția de tragere la răspundere penală;

În baza art. 327 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită o pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 550 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice pe un termen de 2 ani și 6 luni.

Ludmila, activând din anul 2010 în calitate de director al Instituției medico-sanitare

publice - Centrul de Sănătate Ghindești, or. Florești, prin abuz de serviciu manifestat

la îndeplinirea atribuțiilor care reglementează activitatea ei de serviciu, ca persoană

cu funcție de răspundere, intenționat, din interes personal, cu scopul de a-și ajuta

ruda Timofeevici Maia, în perioada lunii iulie 2012, a falsificat certificatul medical

nr. 116 din 20.07.2012, conform căruia Timofeevici Corina s-ar fi aflat la tratament

1

ambulatoriu în perioada de timp 10.07.2012-20.07.2012 și certificatul de concediu

medical seria 10 nr. 230256 din 26.07.2012, conform căruia Timofeevici Corina, s-

ar fi aflat la tratament ambulatoriu în perioada de timp 26.07.2012-03.08.2012, prin

care fapt, a cauzat intereselor publice daune în proporții considerabile. Ulterior,

aceste documente au fost prezentate de către Timofeevici Corina, organului de

urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Florești, cu scopul justificării absenței

sale în cadrul urmăririi penale pe prezenta cauză penală.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatei Siminovici Ludmila în baza art.

327 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: folosirea intenționată de către o

persoană cu funcție de răspundere a situației de serviciu, în interes personal, care a

cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice.

2.1. De asemenea, prima instanță a constatat că, tot Siminovici Ludmila, fiind

persoana cu funcție de răspundere și activând din anul 2010 în calitate de director al

Instituției medico-sanitare publice - Centrul de Sănătate Ghindești, or. Florești,

folosindu-se de atribuțiile care reglementează activitatea ei de serviciu, intenționat,

din interes personal, în perioada lunii iulie 2012, a falsificat certificatul medical nr.

116 din 20.07.2012, conform căruia Timofeevici Corina s-ar fi aflat la tratament

ambulatoriu în perioada de timp 10.07.2012-20.07.2012 și certificatul de concediu

medical seria 10 nr. 230256 din 26.07.2012, conform căruia Timofeevici Corina s-

ar fi aflat la tratament ambulatoriu în perioada de timp 10.07.2012-20.07.2012 și

certificatul de concediu medical seria 10 nr. 230256 din 26.07.2012, conform căruia

Timofeevici Corina s-ar fi aflat la tratament ambulatoriu în perioada de timp

26.07.2012-03.08.2012, prin care fapt, a cauzat intereselor publice daune în proporții

considerabile. Ulterior, aceste documente au fost prezentate de către Timofeevici

Corina, organului de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Florești, cu scopul

justificării absenței sale în cadrul urmăririi penale pe prezenta cauză penală.

Acțiunile lui Siminovici Ludmila, fiind calificate de prima instanță în baza art.

332 alin. (1) Cod penal, - înscrierea de către o persoană cu funcție de răspundere, în

documentele oficiale a unor date vădit false, săvârșită din interes personal.

Ludmila, prin care a solicitat casarea acesteia, cu achitarea sa în partea ce ține de

condamnarea în temeiul art. 327 alin. (1) Cod penal, invocând că:

- în cauza dată au fost emise două ordonanțe de punere sub învinuire a

acesteia din 12.11.2012 și 17.01.2013, care nu au fost anulate dar lăsate în vigoare,

însă de către organul de urmărire penală a fost pusă sub învinuire în temeiul art. 327

alin. (1) Cod penal, pe cînd deja prin modificarea din data de 03.02.2012 cuvintele

„cu funcție de răspundere” a fost substituit cu cuvântul ,,publică”;

- ordonanța de punere de sub învinuire din 17.01.2013 este ilegală, deoarece

contravine normelor legale ale deciziei Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010;

2

- Timofeevici Maia fiind audiată în cadrul procesului de judecată a declarat că

dânsa nu s-a prezentat la 17.01.2013 la Procuratura Florești, dar a fost la 31.01.2013,

unde s-a semnat pe niște foi curate și presupune că aceste foi au fost completate după

plecarea acesteia cu conținutul care îi convenea procurorului. Ținând cont de aceste

afirmații ale martorului Timofeevici Maia, în prima instanță s-a solicitat să fie

dispusă nulitatea actului procedural și anume ordonanța de punere sub învinuire din

17.01.2013, deoarece procurorul a întreprins acțiuni de încălcare a prevederilor

legale care reglementează desfășurarea procesului penal;

- în cazul concret de incriminare a art. 327 alin. (1) Cod penal, nu a fost

dovedită latura obiectivă a acestei infracțiuni;

- din conținutul cauzei penale nu este clar care este caracterul și mărimea

pagubei materiale, care este victima, gradul influenței negative a faptei

prejudiciabile asupra activității legale a instituției, întreprinderii sau organizației.

Făcând referire la temeiul art. 126 alin. (2) Cod penal, a indicat că la materialele

dosarului lipsește în general informația despre daune, pentru ca instanța de judecată

să poată evalua obiectiv în temeiul normei menționate daunele cauzate și dacă

acestea ating proporții considerabile;

- procurorul nu a confirmat care este dauna considerabilă ca consecință al

eliberării de către acesta a certificatului medical nr. 116 din 20.07.2012 și certificatul

de concediu medical seria 10 nr. 230256 din 26.07.2012;

- instanța de judecată a admis aceeași eroare ca și organul de urmărire penală

la aprecierea și constatarea vinovăției acesteia în cadrul acțiunilor în temeiul art. 327

alin. (l) Cod penal, și anume a dispus condamnarea sa în baza contextului de către o

persoană cu funcție de răspundere. Dispoziția articolului dat la moment nu mai

prevedea persoană cu funcție de răspundere, dar persoană publică. Totodată din

interpretarea art. 6 CEDO, prima instanță nu s-a expus asupra tuturor circumstanțelor

invocate de apelant în cadrul procesului de judecată și dezbateri;

- prin acțiunile sale nu a adus prejudicii considerabile.

admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

Siminovici Ludmila a fost achitată de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor

prevăzute de art. 327 alin. (1), art. 332 alin. (1) Cod penal, din motivul că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

unilateral și superficial cauza, în lipsa unei cercetări obiective a probelor, cu

aprecierea eronată a împrejurărilor de fapt, iar ca rezultat constatarea greșită a

aspectelor de drept, au dus la emiterea pe caz a unei soluții neîntemeiate și eronate.

Verificând în ansamblu cumulul de probe administrate și cercetate în ședința

de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și suficienței acestora, instanța de apel a ajuns la concluzia că, acțiunile

3

incriminate inculpatei Siminovici Ludmila prin actul de învinuire, nu și-au găsit

confirmare, acestea neîntrunind sub aspect obiectiv și subiectiv semnele constitutive

ale componenței de infracțiune stabilite la art. 327 alin. (1), 332 alin. (1) Cod penal.

Făcând referire la prevederile art. 14 alin. (1), 15, 113 alin. (1) Cod penal, art.

385 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de apel a reținut că, potrivit

rechizitoriului, încadrarea acțiunilor inculpatei au fost în temeiul art. 327 alin. (1) și

art. 332 alin. (1) Cod penal, după următoarele semne calificative.

- folosirea intenționată de către o persoană cu funcție de răspundere a situației

de serviciu, în interes personal, care a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice, precum și:

- înscrierea de către o persoană cu funcție de răspundere, în documentele

oficiale a unor date vădite false, săvîrșite din interes personal.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că atât procurorul în învinuirea

formulată, cât și prima instanță, nu au luat în considerare modificările și completările

din M025-28/77 din 03.02.2012 a Codului penal, în care este menționat că la art.

327 alin. (1) Cod penal în dispoziții, cuvintele ”cu funcție de răspundere” se

substituie cu cuvântul ,, publică”; iar la art. 332 alin. (1) Cod penal, textul ”cu funcție

de răspundere, precum și de către un funcționar al autorității publice care nu este

persoană cu funcție de răspundere” se substituie cu cuvântul ,,publică”.

În continuare, instanța de apel a indicat că dispozițiile articolelor date la

momentul punerii sub învinuire a inculpatei nu mai prevedeau sintagma - persoană

cu funcție de răspundere, dar cuvintele date au fost substituite cu cuvântul ,,publică”,

fapt ce a fost ignorat atât de acuzatorul de stat, care la data de 17.01.2013 prin

ordonanța de punere sub învinuire i-a înaintat lui Siminovici Ludmila învinuirea cu

calificativul - o persoană cu funcție de răspundere, calificativ care nu era prevăzut

de norma penală, precum și prima instanță care a ignorat prevederile legii, emițând

sentința în cauză.

Astfel, rezultând din învinuirea formulată de către procuror, instanța de apel a

conchis că inculpata nu este subiect al infracțiunii incriminate, adică în acțiunile ei

lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) și art. 332 alin. (1) Cod

penal. Or, în speță lipsește corespunderea exactă între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite de inculpată și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală nominalizată.

atacată cu recurs ordinar de către procuror, care invocând temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

acesteia cu menținerea sentinței, invocând că:

- probele nu au fost apreciate corect;

- însăși inculpata a căzut de acord cu încetarea procesului deoarece a expirat

termenului de prescripție pe art. 332 alin. (1) Cod penal, iar în apelul inculpatei s-a

4

solicitat achitarea doar pe art. 327 alin. (1) Cod penal, deoarece nu au fost cauzate

prejudicii considerabile. Totodată, în pofida funcției ocupate de Siminovici Ludmila

și împuternicirilor date, ultima este și persoana cu funcție de răspundere care se

încadrează întru totul în noțiunea de persoană publică, definită în art. 123 alin. (2)

Cod penal. Deasemenea, indicarea organului de urmărire penală în actul de învinuire

a lui Siminovici Ludmila precum că ultima este persoană cu funcție de răspundere ,

dar trebuia de indicat – persoană publică, este o eroare mecanică.

noiembrie 2016, a fost admis recursul declarat, casată total decizia instanței de apel

din 11 mai 2016 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel în alt

complet de judecată.

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură cerințele prevăzute de art. 101, 414

Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel era obligată să constate

circumstanțele și împrejurările infracțiunii comise în modul prevăzut de art. 394 alin.

(1), pct. 1), 2) Cod de procedură penală, să analizeze cauza sub toate aspectele ei,

fără a se limita la motivele invocate de partea care a depus apelul.

Astfel, instanța de recurs ordinar a stabilit că în cauză și-a găsit confirmarea

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

cazurile când decizia motivată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

că instanța de apel nu s-a expus argumentat asupra motivelor invocate în apel.

În acest context, instanța de recurs ordinar a indicat că instanța de apel eronat

a ajuns la concluzia că Siminovici Ludmila nu este subiect al infracțiunilor prevăzute

de art. 327 alin. (1), 332 alin. (1) Cod penal.

Totodată, s-a reținut că din conținutul deciziei recurate rezultă că instanța de

apel doar a enumerat probele prezentate de partea acuzării, care au stat la baza

sentinței de condamnare a inculpatei în prima instanță, fără a fi supuse analizei și

fără a face vreo concluzie, ca ulterior să achite inculpata din lipsa componenței de

infracțiune, neexaminând sub toate aspectele hotărârea primei instanțe.

Mai mult, s-a notat că instanța de apel în decizia sa nu s-a expus asupra

ordonanței de scoatere a inculpatei de sub învinuire și reluare a urmăririi penale din

17.01.2013, fapt invocat de apărare atât în prima instanță, cât și în instanța de apel.

În consecință, s-a constatat că instanța de apel casând sentința primei instanțe

și achitând-o pe Siminovici Ludmila, de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

327 alin. (1), 332 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, și-a motivat decizia defectuos, fără o argumentare legală.

a fost admis apelul declarat, casată sentința primei instanțe și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală,

procesul penal în privința lui Siminovici Ludmila pe învinuirea de comitere a

5

infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1), 332 alin. (1) Cod penal, a fost încetat,

din motiv că în privința ei există o hotărâre a organului de urmărire penală de

scoatere de sub urmărirea penală pentru aceeași faptă.

reieșind din dispozițiile art. 382 alin. (1), 384 alin. (1), 391 alin. (1) pct. 5) Cod de

procedură penală, atunci când în cauză sunt prezente temeiurile menționate la art.

391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, prima instanță urma să se expună

motivat în acest sens, verificând dacă atragerea inculpatei Siminovici Ludmila la

răspunderea penală pe art. 327 alin. (2) și 332 alin. (1) Cod penal, nu afectează

dreptul garantat de art. 4 Protocolul 7 a Convenției, de a nu fi urmărită repetat pentru

una și aceeași faptă, în situația în care în privința ei, organul de urmărire penală a

adoptat o soluție de scoatere de sub urmărirea penală pentru, că nu s-a confirmat

bănuială adusă în comiterea faptelor penale expuse mai sus, deși asupra acestor

împrejurări s-a expus și partea apărării în dezbaterile judiciare.

În acest sens, instanța de apel a menționat că procesul penal în respectiva

cauză a fost pornit la 23.08.2012 pe art. 327 alin. (1), 332 alin. (1), 361 alin. (1) Cod

penal, ca rezultat al autosesizării organul de urmărire penală, pe faptul folosirii de

către Timofeevici Corina cu statut de învinuită în cauza penală pe art. 191 alin. (5)

Cod penal, a certificatului medical nr. 116 din 20.07.2012 și celui de concediu

medical fals seria 10 nr. 230256 din 26.07.2012, eliberate pe numele ei de către

Siminovici Ludmila în funcția de director al Instituției medico-sanitare publică

Centrul de Sănătate Ghindești, în vederea motivării absenței de la urmărirea penală

(f.d. 7, vol. III).

La fel, instanța de apel a relatat că în rezultatul investigațiilor petrecute,

Siminovici Ludmila la data de 18.09.2012 a fost recunoscută în calitate de bănuită,

referitor la falsificarea celor două certificate medicale cu nr. 116 din 20.07.2012 și

nr. 230256 cu seria 10 din 26.07.2012, fiind audiată în această calitate procesuală

(f.d. 181-183, vol. III).

Ulterior, la data de 29.10.2012 reprezentantul organului de urmărire penală a

propus punerea lui Siminovici Ludmila sub învinuire pentru „abuz de serviciu” și

„falsul în acte publice” manifestat prin faptul, că activând din 2010 în calitate de

director la Instituției medico-sanitare publice - Centrul de Sănătate Ghindești,

Florești, prin abuz de serviciu manifestat la îndeplinirea atribuțiilor ce-i

reglementează activitatea de serviciu în calitate de persoană cu funcție de

răspundere, intenționat, din interes personal, cu scopul de a-și ajuta ruda Timofeevici

Maia, în iulie 2012 a falsificat certificatul medical nr. 116 din 20.07.2012, pe numele

fiicii acesteia, Timofeevici Corina, privind aflarea la tratamentul ambulator pe

perioada 10.07.2012-20.07.2012, precum și cel medical cu seria 10 și nr. 230256 din

26.07.2012 de tratament ambulatoriu pe perioada de 26.07.2012-03.08.2012,

cauzând prin acțiunile sale daune în proporții considerabile, certificate care ulterior

6

au fost prezentate de către Timofeevici Corina organului de urmărire penală al IP

Florești în scopul justificării absenței de la urmărirea penală.

Subsidiar, instanța de apel a reținut că fără a ține cont de circumstanțele

expuse, procuratura Florești prin ordonanța din 12.11.2012 adoptată în ordinea art.

art. 52, 63 și 284 Cod de procedură penală, a dispus scoaterea integrală a lui

Siminovici Ludmila de sub urmărirea penală pe motiv, că bănuială de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1) și 332 alin. (1) Cod penal nu s-a

confirmat (f.d. 274, vol. III).

Ulterior, la data de 17.01.2013, procurorul ierarhic superior reținând de drept

dispoziția art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, iar în fapt apariția unor

împrejurări noi rezultate din declarațiile lui Timofeevici Maia depuse la aceeași dată,

a abrogat ordonanța din 12.11.2012 cu privire la scoaterea lui Siminovici Ludmila

de sub urmărirea penală, dispunând reluarea urmăririi penale (f. d. 275 - 276, vol.

III), cu formularea învinuirii pe art. 327 alin. (1) și 332 alin. (1) Cod penal (f. d. 277

- 278, vol. III).

Concomitent cu aceasta, prin ordonanța din 18.01.2012 Timofeevici Maia a

fost liberată de răspunderea penală pe art. 42 alin (4), 361 alin. (1) Cod penal,

referitor la aceleași fapte de falsificare a certificatelor medicale, cu tragerea ei la

răspunderea contravențională în temeiul art. 55 Cod penal (f.d. 270-272, vol. III).

Totodată, s-a indicat că la finele urmăririi penale apărarea a solicitat încetarea

procesului penal în privința lui Siminovici Ludmila pe art. art. 332 alin. (1) și 327

alin (1) Cod penal, din lipsa subiectului infracțiunii, considerând, că ea nu cade sub

incidența normelor vizate, solicitare respinsă prin ordonanța din 28.02.2013 de către

procurorul ce a condus urmărirea penală, urmată de întocmirea rechizitoriului (f. d.

286 – 295, vol. III).

În continuare, instanța de apel a atestat că din conținutul ordonanței

procurorului raionului Florești din 17.01.2013, rezultă că motivele de fapt pentru

care s-a dispus anularea ordonanței de scoatere a lui Siminovici Ludmila de sub

urmărirea penală cu reluarea acesteia, au servit declarațiile date de Timofeevici Maia

în calitate de învinuită ce confirmă falsificarea celor două certificate medicale, fără

a se menționa care ar fi fost impedimentele dobândirii acestor declarații în cadrul

precedentei proceduri derulate timp de trei luni, pe parcursul căreia nu s-a dispus

audierea ei, în situația în care organul de urmărire penală dispunea de toate pârghiile

în acest sens, inclusiv ținându-se cont de declarațiile date la faza incipientă a cauzei

de către Siminovici Ludmila în calitate de martor, prin care a confirmat liberarea

certificatelor la solicitarea verișoarei sale Timofeevici Maia (f.d. 21-23, vol. III),

respectivele fiind ridicate și examinate încă la 23.08.2012 (f.d. 26, vol. III).

Concomitent la data de 20.09.2012 în calitate de martor a fost audiată Popescu

Svetlana, ce a confirmat că semnătura din numele ei în conținutul certificatului

medical nu-i aparține, (f.d. 28-29, vol. III), împrejurare despre care organul de

7

urmărire penală cunoștea până la data scoaterii lui Siminovici Ludmila de sub

urmărirea penală.

Respectivele împrejurări, în opinia instanței de apel denotă faptul, că până la

adoptarea soluției de scoatere a lui Siminovici Ludmila de sub urmărirea penală,

organul de urmărire penală dispunea de toată informația referitor la modalitatea

întocmirii celor două certificate medicale, precum și persoanele implicate pe caz,

urmând să întreprindă șirul de acțiuni procesuale prevăzute de legea procesual-

penală, pentru verificarea în aspect penal legalitatea acțiunilor acestora, la data

adoptării ordonanței de reluare a urmăririi penale neapărând „fapte noi” sau „recent

descoperite” despre care nu ar fi avut cunoștință de cauză organul de urmărire

penală, cu atât mai mult „viciu fundamental” ce ar fi afectat precedenta hotărâre și

pe care ar fi trebuit să se întemeieze ordonanța din 17.01.2013.

Instanța de apel a mai notat că în atare împrejurări, prima instanță urma să se

expună referitor la prezența sau lipsa în cauză a faptelor noi sau recent descoperite,

precum și a viciului fundamental ce ar afecta precedenta soluție de scoatere a lui

Siminovici Ludmila de sub urmărirea penală, verificând existența circumstanțelor

ce ar face imposibilă atragerea ei la răspunderea penală și doar în lipsa acestora, să

se expună întemeiat referitor la temeinicia învinuirii aduse și probatoriul ce o

confirmă.

În acest context, instanța de apel a conchis că prima instanță a trecut cu

vederea ordonanța de reluare a urmăririi penale, ce este lipsită de o motivare

plauzibilă a temeiului procesual adus în acest sens, iar prima instanță la adoptarea

soluției pe caz nu a ținut cont nici de constatările Curții Constituționale expuse în

pct. 7 și 8 a Hotărârii asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin.

(6) art. 63 Cod de prrocedură penală nr. 26 din 23.11.2010, potrivit cărora „pentru

ca organul de urmărire penală să poată relua urmărirea penală, legislatorul, la

alin. (4) art. 287 Cod de procedură penală, a stipulat că această acțiune se admite

numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul

urmăririi precedente de natură să afecteze hotărârea pronunțată, acestea fiind

unicele circumstanțe, în care intervine derogarea de la principiul de a nu fi urmărit,

judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă, consacrat de art. 4 din

Protocolul nr. 7 CEDO și art. 22 Cod de procedură penală, care la alin. (2) prevede

derogările admisibile, doar o astfel de interpretare a dreptului de a nu fi urmărit

sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă, fiind în concordanță cu art. 21

din Constituție, ce stipulează obligația statului de a asigura toate garanțiile

necesare apărării persoanei în cadrul procesului judiciar și alin. (1) art. 16 din

Constituție privind îndatorirea primordială a statului de a respecta și ocroti

persoana”.

În acest sens, instanța de apel a făcut referire la hotărârea CtEDO din

04.08.2015 în cauza Stoianova și Nedelcu vs. România, în care s-a constatat că:

8

„dacă redeschiderea urmăririi penale a fost ordonată pe motivul, că ancheta inițială

nu a fost completă, în acest caz, asemenea lipsuri din partea autorităților nu pot fi

imputate reclamanților și n-ar trebui în concluzie să-i plaseze pe acestea într-o

situație defavorabilă”.

Totodată, instanța de apel a specificat că în hotărârea CtEDO în cauza Ștefan

vs. România din 06.04.2010 este clar specificat că: „procurorul are obligația de a

reflecta pretinsele erori înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, iar statul

este cel care trebuie să-și asume erorile comise de procuror și aceste erori nu

trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în procedura în cauză”.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că soluția primei instanțe privind

condamnarea inculpatei Siminovici Ludmila pe art. 327 alin. (1) Cod penal cu

încetarea procesului penal pe art. 332 alin. (1) Cod penal pe motivul intervenirii

prescripției, dar cu reținerea faptei ca fiind dovedită, este neîntemeiată, deoarece pe

caz există ordonanța de scoatere a ei de sub urmărirea penală pe motiv, că bănuiala

de comiterea infracțiunilor nu s-a confirmat producând consecințe juridice referitor

la încetarea procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură

penală, pe motiv că există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleeași

persoane de scoatere de sub urmărire penală pentru aceeași faptă.

La fel, instanța de apel a punctat că soluția de reluare a urmăririi penale ca

rezultat al faptelor constatate prin declarațiile depuse de Timofeevici Maia, despre

care s-a cunoscut cu certitudine în cadrul precedentei ei derulări, nu constituie în

sensul art. 22 și 287 alin. (4) Cod de procedură penală „fapte noi” sau „recent

descoperite” ce ar acorda caracter legal ordonanței din 17.01.2013, urmând ca

Siminovici Ludmila să fie plasată în situația existentă la data de 12.11.2012 când a

fost scoasă de sub urmărire.

Având în vedere cele expuse și ținând cont de hotărârile Curții Constituționale

cu privire la declararea neconstituționalității prevederilor art. 63 alin. (6) și art. 287

alin. (1) Cod de procedură penală și de cele stipulate în art. 251 Cod de procedură

penală, instanța de apel a conchis că ordonanța de reluare a urmăriri penale din

17.01.2013 nu se întemeiază pe circumstanțele prevăzute în art. 287 alin. (4) Cod de

procedură penală, fiind lovită de nulitate absolută, fără a produce careva consecințe

juridice.

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andreii, care

indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea acestei decizii, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, invocând că:

- decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

9

- prin reluarea urmăririi penale, nu au fost afectate drepturile procesuale ale

lui Siminovici Ludmila, garantate de lege și anume de a nu fi urmărit repetat pentru

una și aceeași faptă;

- Siminovici Ludmila în speță, nici nu a fost achitată sau condamnată printr-o

hotărâre definitivă, pentru a fi aplicabile prevederile art. 4 din Protocolul Adițional

nr. 7 la Convenția Europeană;

- la momentul emiterii ordonanței de reluare a urmăririi penale pe cauza dată,

art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, nu era declarat neconstituțional;

- poziția instanței de apel privind încetarea procesului penal din motivul

declarării neconstituționalității art. 287 alin. (1) din Codul de procedură penală, este

ilegală, dat fiind faptul, că potrivit art. 7 Codul jurisdicției constituționale - orice act

normativ, precum și orice tratat național la care Republica Moldova este parte, se

consideră constituțional până când constituționalitatea lui va fi dovedită în procesul

jurisdicției constituționale, cu asigurarea tuturor garanțiilor prevăzute de prezentul

cod;

- prin ordonanța procurorului r-nului Florești din 17.01.2013, corect a fost

anulată ordonanța din 12.11.2012, cu privire la scoaterea de sub urmărire penală a

lui Siminovici Ludmila, cu reluarea urmăririi penale în privința ei, în baza art. 327

alin. (1), 332 alin. (1) Cod penal, iar la adoptarea acestei soluții, procurorul după

cercetarea materialelor cauzei a constatat că ordonanța din 12.11.2012, prin care

Siminovici Ludmila a fost scoasă de sub urmărire penală, urmează a fi anulată,

deoarece acțiunile lui Siminovici Ludmila întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art.3 27 alin. (1), 332 alin. (1) Cod penal, iar probele, la acel moment,

administrate erau suficiente pentru înaintarea învinuirii. În concluzie, procurorul a

notat, că la momentul emiterii ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a

bănuitei Siminovici Ludmila, din 12.11.2012, în fapt, nu a existat cauza, care a

determinat adoptarea acesteia, iar anularea, potrivit explicației date de Curtea

Europeană în cauza Nikitin c. Rusiei, nu va constitui o încălcare a art. 4, paragr. 2

din Protocolul nr.7 al Convenției, ci un procedeu legal de restabilire a echității;

- în susținerea poziției, instanța de apel face referire la practica relevantă a

CSJ, în care e atinsă problema încetării procesului penal și anume la cauza penală

nr.1ra-103/16 Cernopolc V. și alții. Studiind decizia nominalizată, s-a stabilit că

cazul în privința lui Siminovici Ludmila și cel la care face referire instanța de apel

nu sunt identice sau asemănătoare și, respectiv, reglementările reținute în cazul din

urmă nu pot fi reținute;

- la adoptarea soluției în speță, instanța de apel a confundat reluarea urmăririi

penale în baza 287 alin. (1) cu art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, care au

temeiuri diferite de reluare, iar în cauza prinvind-o pe Siminovici Ludmila urmărirea

penală a fost reluată anume în baza art. 287 alin. (4);

10

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul indică ca temei de recurs

prevederile de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume cazurile

de recurs când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și că instanța a admis e eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

11

Astfel, în urma verificării materialelor cauzei sub aspectele invocate, Colegiul

penal lărgit relevă că în speță s-a confirmat temeiul pentru recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că decizia instanței de apel

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că în prezenta speță instanța de apel

la adoptarea soluției de admitere a apelului declarat de inculpata Siminovici

Ludmila, de casare a sentinței primei instanțe și de pronunțare a unei noi hotărâri de

încetare a procesului penal pe art. 327 alin. (1), 332 alin. (1) Cod penal, deoarece în

privința inculpatei există o hotărâre a organului de urmărire penală pentru aceeași

faptă de scoatere de sub urmărirea penală, a interepretat greșit circumstanțele cauzei,

practica Curții Constituționale și normele de drept, ce au dus la adoptarea acestei

soluții greșite și insuficient motivate în prezenta cauză.

În primul rând, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel nu a ținut

cont de faptul că în prezenta speță, ordonanța procurorului ierarhic superior din

17.01.2013 (f.d. 275-276, vol. III) prin care a fost anulată ordonanța din 12.11.2012

privind scoaterea lui Siminovici Ludmila de sub urmărirea penală și dispusă reluarea

urmăririi penale în privința lui Siminoici Ludmila pe art. 327 alin. (1), 332 alin. (1)

Cod penal, a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 287 alin. (4) Cod de

procedură penală (f.d. 276, vol. III), dispozițiile căruia au fost recunoscute

constituționale prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015, or prin

această hotărâre a fost declarat neconstituțional doar art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, care nici nu a stat la baza adoptării ordonanțeii respective, care la

rândui prin prisma cerințelor art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, a fost

justificată în fapt de apariția unor fapte noi, rezultate din declarațiile lui Timofeevici

Maia depuse la aceeași dată.

Astfel, instanța de apel deși în decizia sa (f.d. 136, vol. IV), indică că: „în

sensul procedurii penale la „fapte recent descoperite” se atârnă faptele, care deși

existau la data adoptării ordonanței atacate, însă nu puteau fi descoperite, pe când

atitudinea unei părți ce a preferat să păstreze tăcerea, nu jusitifică eroarea judiciară

și nu constituie impediment pentru reluarea urmării penale, dacă prin alte mijloace

aceste împrejurări nu au fost descoperite la acele momente”, contrar acestei

constatări corecte, aceasta a conchis nejustificat că soluția de reluare a urmăririi

penale ca rezultat al faptelor noi constatate prin depozițiile depuse de Timofeevici

Maia, nu constituie în sensul art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, fapte noi

sau recent descoperite, ce ar acorda caracter legal ordonanței din 17.01.2013, fără a

aprecia suficient legalitatea aceste ordonanțe prin prisma Hotărârii Curții

Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 și prevederilor Codului de procedură penală,

confundând faptul că reluarea urmării penale în speța dată a fost întemeiată pe art.

287 alin. (4), nu pe art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, declarat

neconstituțional, or declarațiile depuse de Timofeevici Maia la acel moment, au fost

12

corect considerate de procurorul ierarhic superior ca fapte noi ce au justificat

adoptarea ordonanței menționate, cu ce partea apărării a căzut deacord, nefiind

contestată conform prevederilor art. 313 Cod de procedură penală.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit notează că deși în apelul declarat de inculpata

Siminovici Ludmila (f.d. 61-63, vol. IV) au fost invocate motive în vederea achitării

inculpatei de sub învinuirea imputată ce ține de condamnarea în baza art. 327 alin.

(1) Cod penal (f.d. 59, vol. IV), instanța de apel contrar obligației prevăzute de art.

414 alin. (5) Cod de procedură penală, ce stipulează că „instanța de apel se pronunță

asupra motivelor invocate în apel”, neîntemeiat nu s-a expus asupra acestor motive,

ce nu poate fi acceptat de instanța de recurs ordinar.

Totodată, se indică că potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărîre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal. (Suominen c.

Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85)

La fel, Colegiul penal lărgit conchide că la adoptarea soluției în cauza dată,

instanța de apel urma să țină cont de practica judiciară uniformă și doctrina penală

în privința judecării infracțiunilor prevăzute de art. 327, 332 Cod penal, conform

căreia nu există un concurs ideal a infracțiunilor respective, or art. 332 Cod penal în

raport cu art. 327 Cod penal este o normă specială, respectiv prin prisma art. 116

alin. (2) Cod penal, în cazul concurenței dintre norma generală și cea specială, se

aplică numai norma specială.

conchide că recursul ordinar declarat urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017 și remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece în speță

este incident temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, în aspectele că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea

de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursurile declarate,

nominalizate și în prezenta decizie, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunilor imputate, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-

și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, în baza probelor cercetate

13

în ședința de judecată a instanței de apel, cu respectarea cerințelor art. 414, 415 Cod

de procedură penală, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, în cauza penală privind-o pe Siminovici

Ludmila Xxxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în

alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Toma Nadejda

Moraru Petru

14

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-11-22
0,98
1ra-1603/2016 — art. 327 al. 1, 332 al. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1603/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 22 noiembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Lil
CSJ 2017-04-11
0,94
1ra-331/2017 — art.190 alin.2 lit.c Cod penal
Dosarul 1ra-331/17 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 11 aprilie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: preşedinte – Petru Ursache, judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, Ghe
CSJ 2017-03-22
0,94
1ra-419/2017 — art. 329 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-419/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 22 februarie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând admi
CSJ 2016-05-12
0,94
1ra-478/2016 — art. 217 alin. 3 lit. b, e, art. 322 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-478/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 13 aprilie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Ursache Petru, judecători – Timofti Vladimir şi Alerguş Constantin, exa
CSJ 2017-08-01
0,94
1ra-1074/2017 — art. 201/1 alin. 2 lit. c CP
Dosarul nr. 1ra-1074/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 01 august 2017 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Ursache Petru, Judecători - Timofti Vladimir,
Sursă