1ra-1074/2017 — Art. 201/1 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 21 decembrie 2016, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Marciuc Alexandru a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Marciuc Alexandru, la data de 11.09.2016, aproximativ la ora 20.00, aflându-se în gospodăria amplasată în satul xxx, raionul xxx, în care locuiește împreună cu concubina sa, Slutu Liudmila, născută la Xxxx, în rezultatul unei cerți iscate cu partea vătămată, urmărind scopul provocării unei stări de suferință fizice ultimei, intenționat i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului, iar după ce a trântit-o jos, a apucat-o de păr și a lovit-o cu capul de podeaua de ciment. Ulterior, în executarea aceleiași intenții infracțional unice, Marciuc Alexandru a lovit-o pe partea vătămată cu o piatră în regiunea capului și peste falangele degetelor mâinii stângi, cauzându- i astfel echimoze periorbital bilateral cu hemoragii totale în sclera stângă, plagă suturată pe cap pe dreapta, fractură deschisă a falangei medii a degetului III pe stânga, leziuni care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 417 „A” din 1 19.09.2016, se califică drept medii, după criteriul dereglării de sănătate de lungă durată. Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Marciuc Alexandru în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care a provocat vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului Soroca, Andronic Tatiana, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Marciuc Alexandru să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, și să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocând că: - la stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a analizat în deplină măsură circumstanțele comiterii infracțiunii, precum și personalitatea inculpatului, astfel stabilind acestuia o pedeapsă prea blândă; - inculpatul la locul de trai se caracterizează satisfăcător, nu este angajat în câmpul muncii, s-a sustras de la urmărirea penală, fiind anunțat în căutare, cu aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv din momentul reținerii, anterior a comis o infracțiune similară, cât și modul de comportare al inculpatului imediat după comiterea infracțiunii, care prin acțiunile intenționate violente a atentat atât la viața și integritatea corporală a concubinei sale, cât și desfășurarea normală a relațiilor de familie; - aplicarea unei pedepse cu închisoarea mai aspră ar fi una echitabilă și va preveni comiterea de noi infracțiuni de acest gen atât din partea inculpatului, cât și din partea altor persoane.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința primei instanțe fără modificări.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că cauza a fost judecată în prima instanță, în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Marciuc Alexandru recunoscându-și vinovăția în comiterea infracțiunii imputate, iar prima instanță corect a încadrat acțiunile acestuia în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, făcând o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma probelor administrate de către organul de urmărire penală. La fel, instanța de apel a conchis că, judecând cauza penală prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod 2 obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Marciuc Alexandru în fapta incriminată, și făcând încadrarea juridică justă a acțiunilor acestuia, în acest sens sentința nefiind contestată. Instanța de apel a menționat că prima instanță, constatând ca fiind dovedite faptele penale comise de către Marciuc Alexandru, ținând cont de prevederile legale a art. 61, 75 Cod penal, a stabilit inculpatului pedeapsa în limitele sancțiunii legii aplicate și în corespundere cu art. 10 Cod penal, măsura de pedeapsă stabilită de instanță fiind adecvată faptelor comise de el, fiind totodată respectate și prevederile legale a art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Totodată, instanța de apel a notat că prima instanță eronat a atestat prezența circumstanței atenuante – recunoașterea vinovăției și a circumstanței agravante – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a mai intrat în conflict cu legea penală pentru infracțiune similară, deoarece circumstanța atenuantă la care s- a făcut referire, atrage incidența procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, și nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (l) lit. f) Cod penal, or ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică. În același context, instanța de apel a relatat că la caz, nu poate fi reținută în calitate de circumstanță agravantă faptul că inculpatul Marciuc Alexandru anterior a fost condamnat pentru infracțiune similară, or, în actul de învinuire respectiva circumstanță nu a fost invocată de către procuror, iar în conformitate cu art. 77 Cod penal, enumerarea circumstanțelor agravante are caracter exhaustiv. Pot fi recunoscute drept circumstanțe agravante numai acele împrejurări, care sunt strict prevăzute de lege, stabilite de organul de urmărire penală și incluse în conținutul rechizitoriului. În continuare, instanța de apel deși a exclus aceste circumstanțe reținute de prima instanță, totuși nu a considerat necesar de a-i reduce sau de a-i înăspri pedeapsa stabilită inculpatului, deoarece a considerat că pedeapa este în coraport cu gravitatea faptei și personalitatea inculpatului, cu pericolul social al faptei comise și atitudinea procesuală pe care a avut-o inculpatul pe parcursul judecării cauzei. În acest sens, instanța de apel a indicat că inculpatului Marciuc Alexandru i-a fost stabilită pedeapsa proporțională faptei comise de către acesta, pedeapsa aplicată fiind una echitabilă, prima instanță corect concluzionând, că corectarea inculpatului este posibilă doar în cazul privării acestuia de libertate în închisoare pe un termen de 8 luni, pedeapsă ce este una echitabilă și corect individualizată, iar scopurile 3 pedepsei penale vor fi atinse, pentru corectarea inculpatului nefiind necesară aplicarea pedepsei în cuantumul solicitat de procuror. La același capitol, instanța de apel a punctat că faptul recunoașterii de către inculpat a vinovăției în comiterea faptei, precum și căința sinceră a acestuia relevă, că ultimul și-a revăzut comportamentul, a înțeles urmările și consecințele comportamentului infracțional.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, care indică temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală și solicită casarea acestei decizii, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, invocând că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; - pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă, nu este echitabilă faptei comise, nu corespunde împrejurărilor cauzei și normelor legale, respectiv nu va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Marciuc Alexandru; - la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală; - instanța de apel nu a dat apreciere faptului că inculpatul a fost anterior condamnat pentru fapte similare, asupra uneia și aceleași persoane, iar în urma executării pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, acesta nu și-a făcut concluziile necesare, astfel nu a fost atins scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal, or inculpatul la săvârșirea faptei infracționale, la 11.09.2016, nu s-a limitat doar la maltratarea părții vătămate, prin aplicarea loviturilor cu pumnii în regiunea capului, dar a dat-o jos din picioare, a lovit-o cu capul de podeaua din beton, apoi cu o piatră a lovit-o peste mâna stângă, după care a plecat de la fața locului fără ai acorda ajutor victimei; - instanța de apel eronat și în lipsa bazei legale a stabilit o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de sancțiunea normei penale.

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. 4 Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare. Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că procurorul, drept temeiuri pentru declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține că temeiurile invocate de procuror în prezentul recurs ordinar și-au găsit confirmarea în cauza dată, sub aspectul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar 5 prevederilor legale, totodată fiind indentificat de instanța de recurs și temeiul pentru recurs – faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală. În acest sens, Colegiul penal lărgit indică că potrivit prevederilor art. 8 Cod penal, „Caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.” La fel, art. 10 alin. (2) Cod penal, prevede că: „Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.” Subsidiar, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit rechizitoriului (f.d. 88, verso), lui Marciuc Alexandru i s-a incriminat fapta de violență în familie comisă la 11.09.2016, calificată de organul de urmărire penală în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu indicii calificativi – acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății, în redacția acestui articol în redacția Legii nr. 167 din 09.07.2010. În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că prima instanță corect a constatat că vinovăția inculpatului Marciuc Alexandru în comiterea faptei infracționale incriminate în rechizitoriu a fost dovedită pe deplin, prin probele administrate la faza urmăririi penale, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în baza cererii inculpatului Marciuc Alexandru (f.d. 110), însă prima instanță în sentință, fiind la etapa calificării faptei inculpatului conform prevederilor legii penale, a interpretat eronat dispozițiile art. 10 Cod penal, precum și modificările survenite în acest articol prin Legea nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, calificând acțiunile inculpatului conform modificărilor intervenite prin legea menționată în Codul penal, în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal (red. 28.07.2016), indicând totodată că aplică pedeapsa conform sancțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal (în redacția legii nr. 167 din 09.07.2010 în vigoare din 03.09.2010), ținând în acest sens cont de solicitarea procurorului din cadrul dezbaterilor judiciare (f.d. 130, verso). Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că prima instanță, ținând cont de prevederile art. 8, 10 alin. (2) Cod penal, de modificările survenite în textul acestui articol, de faptul că fapta inculpatului Marciuc Alexandru a fost comisă la 11.09.2016, urma să califice acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, (în redacția legii nr. 167 din 09.07.2010 în vigoare din 03.09.2010), ce prevedea sancțiunea de muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în vigoare la momentul comiterii 6 infracțiunii, or modificările intervenite în legea penală prin Legea nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, au înăsprit sancțiunea pedepsei cu închisoarea prevăzută de art. 2011 alin. (2) Cod penal, pe un termen de la 1 an la 6 ani, iar prin prisma art. 10 alin. (2) Cod penal, aceste noi prevederi mai aspre nu puteau fi aplicate în privința inculpatului Marciuc Alexandru. În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit notează că la judecarea apelului declarat de către procuror, deși nu au fost invocate în apelul declarat, instanța de apel nu a înlăturat această eroare a primei instanțe, contrar cerințelor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, ce stipulează că: „În limitele prevederilor arătate în alin.(1), instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului.”, din care cauză instanța de recurs ordinar conchide că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Totodată, Colegiul penal lărgit invocă că potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. În acest context, se atestă că prima instanță la individualizarea pedepsei de 8 luni închisoare stabilite inculpatului Marciuc Alexandru, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, nu a ținut cont pe deplin de aceste prevederi legale și i-a stabilit inculpatului Marciuc Alexandru, o pedeapsă prea blândă care nu va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Astfel, fără a aprecia just circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea și anume că inculpatul Marciuc Alexandru urmărind scopul provocării unei stări de suferință 7 fizice părții vătămate, intenționat i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului, iar după ce a trântit-o jos, a apucat-o de păr și a lovit-o cu capul de podeaua de ciment. Ulterior, în executarea aceleiași intenții infracțional unice, Marciuc Alexandru a lovit-o pe partea vătămată cu o piatră în regiunea capului și peste falangele degetelor mâinii stângi, cauzându-i vătămări corporale medii, acțiuni ce au fost recunoscute de către inculpat, care a mai declarat în prima instanță (f.d. 126), că: „După aplicarea loviturilor părții vătămate, nu a chemat salvarea și nu i-a acordat careva ajutor”, fiind lăsată fără apreciere și o circumstanță legată de personalitatea inculpatului Marciuc Alexandru, or acesta a comis repetat infracțiunea de violență în familie, în privința aceleeași persoane – partea vătămată Slutu Ludmila, fiind anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Soroca din 09 decembrie 2014 în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, antecedent penal ce este stins, însă comiterea repetată a aceluiași tip de infracțiuni, împotriva aceleeași persoane, denotă faptul că inculpatul Marciuc Alexandru, deși și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate în speța dată, acesta nu a conștientizat pericolul acțiunilor sale, nu s-a corijat și reeducat, iar pedeapsa prea blândă stabilită de prima instanță, menținută pripit de instanța de apel nu va duce la realizarea scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal. În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la adoptarea soluției în cauză, de menținere a sentinței primei instanțe fără modificări, nu a ținut pe deplin cont de toate circumstanțele expuse supra în coraport cu cumulul de probe administrat la materialele cauzei și circumstanțele cauzei, prin ce pe cale de consecință se atestă că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, confirmându-se în prezenta cauză temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, motive din care recursul ordinar declarat de către procuror urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel nu poate fi menținută, cauza urmând a fi trimisă la rejudecare în instanța de apel. Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în apelul respectiv și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat, nominalizate în prezenta decizie, să cerceteze și să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată în partea individualizării pedepsei, cât și a calificării acțiunilor inculpatului, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de 8 motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu și echitabil, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală. Totodată, soluționând recursul, în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (2), 416 Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar ținând cont de informația parvenită de la Departamentul Instituțiilor Penitenciare, că la 24.06.2017 inculpatul Marciuc Alexandru Xxxxx a fost eliberat din penitenciar după executarea pedepsei stabilite de prima instanță, nu consideră necesar de a-i aplica în prezent inculpatului vre-o măsură preventivă în speța dată.

Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe Marciuc Alexandru Xxxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia motivată pronunțată la 25 august 2017. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Nicolaev Ghenadie Toma Nadejda Moraru Petru 9