ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 01.08.2017

1ra-1074/2017 — art. 201/1 alin. 2 lit. c CP

HOTĂRÂRE
01.08.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 201/1 alin. 2 lit. c CP
Temei legal
art. 427 al. 1 pct. 6, 10, 12 CPP
Citează această cauză
1ra-1074/2017 — art. 201/1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1074/2017

01 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Toma Nadejda, Moraru Petru

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2017, în cauza

penală privindu-l pe

Marciuc Alexandru Xxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în or. xxxx, str. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Marciuc Alexandru a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Alexandru, la data de 11.09.2016, aproximativ la ora 20.00, aflându-se în gospodăria

amplasată în satul xxx, raionul xxx, în care locuiește împreună cu concubina sa,

Slutu Liudmila, născută la Xxxx, în rezultatul unei cerți iscate cu partea vătămată,

urmărind scopul provocării unei stări de suferință fizice ultimei, intenționat i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului, iar după ce a trântit-o jos,

a apucat-o de păr și a lovit-o cu capul de podeaua de ciment. Ulterior, în executarea

aceleiași intenții infracțional unice, Marciuc Alexandru a lovit-o pe partea vătămată

cu o piatră în regiunea capului și peste falangele degetelor mâinii stângi, cauzându-

i astfel echimoze periorbital bilateral cu hemoragii totale în sclera stângă, plagă

suturată pe cap pe dreapta, fractură deschisă a falangei medii a degetului III pe

stânga, leziuni care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 417 „A” din

1

19.09.2016, se califică drept medii, după criteriul dereglării de sănătate de lungă

durată.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Marciuc Alexandru în baza art.

2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă

de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care a provocat

vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății.

Procuratura raionului Soroca, Andronic Tatiana, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Marciuc Alexandru să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, și să-i fie aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, invocând că:

- la stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a analizat în deplină măsură

circumstanțele comiterii infracțiunii, precum și personalitatea inculpatului, astfel

stabilind acestuia o pedeapsă prea blândă;

- inculpatul la locul de trai se caracterizează satisfăcător, nu este angajat în

câmpul muncii, s-a sustras de la urmărirea penală, fiind anunțat în căutare, cu

aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv din momentul reținerii,

anterior a comis o infracțiune similară, cât și modul de comportare al inculpatului

imediat după comiterea infracțiunii, care prin acțiunile intenționate violente a atentat

atât la viața și integritatea corporală a concubinei sale, cât și desfășurarea normală a

relațiilor de familie;

- aplicarea unei pedepse cu închisoarea mai aspră ar fi una echitabilă și va

preveni comiterea de noi infracțiuni de acest gen atât din partea inculpatului, cât și

din partea altor persoane.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința primei instanțe fără

modificări.

prima instanță, în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, inculpatul Marciuc Alexandru recunoscându-și vinovăția în comiterea

infracțiunii imputate, iar prima instanță corect a încadrat acțiunile acestuia în baza

art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, făcând o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt

și de drept ale cauzei prin prisma probelor administrate de către organul de urmărire

penală.

La fel, instanța de apel a conchis că, judecând cauza penală prima instanță a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

2

obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității, și din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Marciuc Alexandru în fapta incriminată, și făcând încadrarea juridică justă a

acțiunilor acestuia, în acest sens sentința nefiind contestată.

Instanța de apel a menționat că prima instanță, constatând ca fiind dovedite

faptele penale comise de către Marciuc Alexandru, ținând cont de prevederile legale

a art. 61, 75 Cod penal, a stabilit inculpatului pedeapsa în limitele sancțiunii legii

aplicate și în corespundere cu art. 10 Cod penal, măsura de pedeapsă stabilită de

instanță fiind adecvată faptelor comise de el, fiind totodată respectate și prevederile

legale a art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a notat că prima instanță eronat a atestat prezența

circumstanței atenuante – recunoașterea vinovăției și a circumstanței agravante –

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a mai intrat în conflict cu

legea penală pentru infracțiune similară, deoarece circumstanța atenuantă la care s-

a făcut referire, atrage incidența procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură

penală, și nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (l)

lit. f) Cod penal, or ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă

valență juridică.

În același context, instanța de apel a relatat că la caz, nu poate fi reținută în

calitate de circumstanță agravantă faptul că inculpatul Marciuc Alexandru anterior a

fost condamnat pentru infracțiune similară, or, în actul de învinuire respectiva

circumstanță nu a fost invocată de către procuror, iar în conformitate cu art. 77 Cod

penal, enumerarea circumstanțelor agravante are caracter exhaustiv. Pot fi

recunoscute drept circumstanțe agravante numai acele împrejurări, care sunt strict

prevăzute de lege, stabilite de organul de urmărire penală și incluse în conținutul

rechizitoriului.

În continuare, instanța de apel deși a exclus aceste circumstanțe reținute de

prima instanță, totuși nu a considerat necesar de a-i reduce sau de a-i înăspri

pedeapsa stabilită inculpatului, deoarece a considerat că pedeapa este în coraport cu

gravitatea faptei și personalitatea inculpatului, cu pericolul social al faptei comise și

atitudinea procesuală pe care a avut-o inculpatul pe parcursul judecării cauzei.

În acest sens, instanța de apel a indicat că inculpatului Marciuc Alexandru i-a

fost stabilită pedeapsa proporțională faptei comise de către acesta, pedeapsa aplicată

fiind una echitabilă, prima instanță corect concluzionând, că corectarea inculpatului

este posibilă doar în cazul privării acestuia de libertate în închisoare pe un termen de

8 luni, pedeapsă ce este una echitabilă și corect individualizată, iar scopurile

3

pedepsei penale vor fi atinse, pentru corectarea inculpatului nefiind necesară

aplicarea pedepsei în cuantumul solicitat de procuror.

La același capitol, instanța de apel a punctat că faptul recunoașterii de către

inculpat a vinovăției în comiterea faptei, precum și căința sinceră a acestuia relevă,

că ultimul și-a revăzut comportamentul, a înțeles urmările și consecințele

comportamentului infracțional.

în Procuratura de Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, care indică temeiurile pentru

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală și solicită

casarea acestei decizii, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată, invocând că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă, nu este echitabilă faptei

comise, nu corespunde împrejurărilor cauzei și normelor legale, respectiv nu va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Marciuc Alexandru;

- la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală;

- instanța de apel nu a dat apreciere faptului că inculpatul a fost anterior

condamnat pentru fapte similare, asupra uneia și aceleași persoane, iar în urma

executării pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, acesta

nu și-a făcut concluziile necesare, astfel nu a fost atins scopul pedepsei penale

prevăzut de art. 61 Cod penal, or inculpatul la săvârșirea faptei infracționale, la

11.09.2016, nu s-a limitat doar la maltratarea părții vătămate, prin aplicarea

loviturilor cu pumnii în regiunea capului, dar a dat-o jos din picioare, a lovit-o cu

capul de podeaua din beton, apoi cu o piatră a lovit-o peste mâna stângă, după care

a plecat de la fața locului fără ai acorda ajutor victimei;

- instanța de apel eronat și în lipsa bazei legale a stabilit o pedeapsă sub limita

minimă prevăzută de sancțiunea normei penale.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

4

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că procurorul, drept temeiuri pentru

declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiurile invocate de procuror în prezentul recurs ordinar și-au găsit

confirmarea în cauza dată, sub aspectul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și că s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar

5

prevederilor legale, totodată fiind indentificat de instanța de recurs și temeiul pentru

recurs – faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal lărgit indică că potrivit prevederilor art. 8 Cod

penal, „Caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de

legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.”

La fel, art. 10 alin. (2) Cod penal, prevede că: „Legea penală care înăsprește

pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni

nu are efect retroactiv.”

Subsidiar, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit rechizitoriului (f.d.

88, verso), lui Marciuc Alexandru i s-a incriminat fapta de violență în familie comisă

la 11.09.2016, calificată de organul de urmărire penală în baza art. 2011 alin. (2) lit.

b) Cod penal, cu indicii calificativi – acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă

de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

suferință fizică, soldată cu vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății, în

redacția acestui articol în redacția Legii nr. 167 din 09.07.2010.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că prima instanță corect a constatat

că vinovăția inculpatului Marciuc Alexandru în comiterea faptei infracționale

incriminate în rechizitoriu a fost dovedită pe deplin, prin probele administrate la faza

urmăririi penale, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, cauza fiind

examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

în baza cererii inculpatului Marciuc Alexandru (f.d. 110), însă prima instanță în

sentință, fiind la etapa calificării faptei inculpatului conform prevederilor legii

penale, a interpretat eronat dispozițiile art. 10 Cod penal, precum și modificările

survenite în acest articol prin Legea nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare din

16.09.2016, calificând acțiunile inculpatului conform modificărilor intervenite prin

legea menționată în Codul penal, în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal (red.

28.07.2016), indicând totodată că aplică pedeapsa conform sancțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal (în redacția legii nr. 167 din 09.07.2010 în vigoare

din 03.09.2010), ținând în acest sens cont de solicitarea procurorului din cadrul

dezbaterilor judiciare (f.d. 130, verso).

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că prima instanță, ținând cont de

prevederile art. 8, 10 alin. (2) Cod penal, de modificările survenite în textul acestui

articol, de faptul că fapta inculpatului Marciuc Alexandru a fost comisă la

11.09.2016, urma să califice acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (2) lit. b)

Cod penal, (în redacția legii nr. 167 din 09.07.2010 în vigoare din 03.09.2010), ce

prevedea sancțiunea de muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în vigoare la momentul comiterii

6

infracțiunii, or modificările intervenite în legea penală prin Legea nr. 196 din

28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, au înăsprit sancțiunea pedepsei cu

închisoarea prevăzută de art. 2011 alin. (2) Cod penal, pe un termen de la 1 an la 6

ani, iar prin prisma art. 10 alin. (2) Cod penal, aceste noi prevederi mai aspre nu

puteau fi aplicate în privința inculpatului Marciuc Alexandru.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit notează că la judecarea apelului

declarat de către procuror, deși nu au fost invocate în apelul declarat, instanța de apel

nu a înlăturat această eroare a primei instanțe, contrar cerințelor art. 409 alin. (2)

Cod de procedură penală, ce stipulează că: „În limitele prevederilor arătate în

alin.(1), instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile

formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără

a înrăutăți situația apelantului.”, din care cauză instanța de recurs ordinar conchide

că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Totodată, Colegiul penal lărgit invocă că potrivit prevederilor art. 61 Cod

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

În acest context, se atestă că prima instanță la individualizarea pedepsei de 8

luni închisoare stabilite inculpatului Marciuc Alexandru, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, nu a ținut cont pe deplin de aceste prevederi legale și i-a stabilit

inculpatului Marciuc Alexandru, o pedeapsă prea blândă care nu va atinge scopul

legii penale de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, fără a aprecia just circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea și anume

că inculpatul Marciuc Alexandru urmărind scopul provocării unei stări de suferință

7

fizice părții vătămate, intenționat i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în regiunea

capului, iar după ce a trântit-o jos, a apucat-o de păr și a lovit-o cu capul de podeaua

de ciment. Ulterior, în executarea aceleiași intenții infracțional unice, Marciuc

Alexandru a lovit-o pe partea vătămată cu o piatră în regiunea capului și peste

falangele degetelor mâinii stângi, cauzându-i vătămări corporale medii, acțiuni ce au

fost recunoscute de către inculpat, care a mai declarat în prima instanță (f.d. 126),

că: „După aplicarea loviturilor părții vătămate, nu a chemat salvarea și nu i-a

acordat careva ajutor”, fiind lăsată fără apreciere și o circumstanță legată de

personalitatea inculpatului Marciuc Alexandru, or acesta a comis repetat

infracțiunea de violență în familie, în privința aceleeași persoane – partea vătămată

Slutu Ludmila, fiind anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Soroca din 09

decembrie 2014 în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, antecedent penal ce este stins,

însă comiterea repetată a aceluiași tip de infracțiuni, împotriva aceleeași persoane,

denotă faptul că inculpatul Marciuc Alexandru, deși și-a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii incriminate în speța dată, acesta nu a conștientizat pericolul

acțiunilor sale, nu s-a corijat și reeducat, iar pedeapsa prea blândă stabilită de prima

instanță, menținută pripit de instanța de apel nu va duce la realizarea scopului

pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției în cauză, de menținere a sentinței primei instanțe fără modificări,

nu a ținut pe deplin cont de toate circumstanțele expuse supra în coraport cu cumulul

de probe administrat la materialele cauzei și circumstanțele cauzei, prin ce pe cale

de consecință se atestă că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale

și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, confirmându-se în prezenta

cauză temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de

procedură penală, motive din care recursul ordinar declarat de către procuror

urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel nu poate fi menținută, cauza urmând

a fi trimisă la rejudecare în instanța de apel.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în apelul

respectiv și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să cerceteze și să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile

sale în decizia adoptată în partea individualizării pedepsei, cât și a calificării

acțiunilor inculpatului, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de

8

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica

relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu și echitabil, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod

de procedură penală.

Totodată, soluționând recursul, în conformitate cu prevederile art. 435 alin.

(2), 416 Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar ținând cont de

informația parvenită de la Departamentul Instituțiilor Penitenciare, că la 24.06.2017

inculpatul Marciuc Alexandru Xxxxx a fost eliberat din penitenciar după executarea

pedepsei stabilite de prima instanță, nu consideră necesar de a-i aplica în prezent

inculpatului vre-o măsură preventivă în speța dată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Lisnic Elena, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 22 martie 2017, în cauza penală privindu-l pe Marciuc Alexandru

Xxxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Toma Nadejda

Moraru Petru

9

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2017-08-25
0,96
1ra-1120/2017 — art. 188 alin. 2 lit. b, f și art. 189 alin. 2 lit. b, c CP
Dosarul nr. 1ra-1120/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 08 august 2017 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Ursache Petru, Judecători – Timofti Vladimir,
CSJ 2018-01-18
0,96
1ra-1598/2017 — art.186 alin.2 lit.c,d, art.201-1 alin.1 CP
Dosarul nr. 1ra-1598/2017 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 19 decembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul lărgit în următoarea componenţă: preşedinte Ursache Petru judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir Alerguş Constantin Ţurcan Anatoli
CSJ 2018-07-06
0,96
1ra-771/2018 — art. 151 alin. 2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-771/2018 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 12 iunie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, Judecători – Timofti Vladimir, Al
CSJ 2017-07-19
0,95
1ra-1077/2017 — art. 217 1 alin. 4 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-1077/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 19 iulie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Ursache Petru, Judecători - Timofti Vladimir, Toma Na
CSJ 2019-01-31
0,95
1ra-1382/2018 — art. 48, 145 alin. 1 alin. 2 lit. i, j, 287 alin. 3 CP
Dosarul nr. 1ra-1382/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 18 decembrie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobz
Sursă