1ra-771/2018 — art. 151 alin. 2 lit. d CP

1ra-771/2018 — art. 151 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-771/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Cobzac Elena, Țurcan Anatolie

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

către avocatul Arnaut Valentina în numele inculpatului XXXXX și de către

inculpatul XXXXX prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

XXXXX, născut la XXXXX, originar și domiciliat în r.

XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, XXXXX a fost recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i

aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani în penitenciar

pentru minori.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei

închisorii numită lui XXXXX stabilindu-i un termen de probă de 2 ani, cu

obligarea să nu-și schimbe domiciliul în această perioadă de probă fără acordul

organului de probațiune.

S-a încasat de la Feraru Artur și XXXXX în mod solidar în beneficiul părții

vătămate Golub Gheorghe prejudiciul moral în mărime de 6 000 lei.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul Feraru A., în privința

căruia hotărârea în prezent nu se contestă.

1

XXXXX la 12 august 2016, aproximativ la orele 21:30, împreună și după o

înțelegere prealabilă cu Feraru A., după ce au pătruns în casa lui Golub Gheorghe,

amplasată, în XXXXX, urmărind scopul de a-i cauza leziuni corporale, i-a aplicat

lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 114/D din 19.09.2016 vătămare corporală

gravă periculoasă pentru viață sub formă de traumatism toracic închis, fractura

coastelor IV-IX pe dreapta, fractura coastelor VI-VIII pe stânga, hemo-torace pe

dreapta, contuzia pulmonilor, contuzia țesuturilor moi a feții manifestată prin edem

posttraumatic și excoriații.

Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului conform prevederilor

art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal – „Vătămarea intenționată gravă a sănătății

care este periculoasă pentru viață, săvârșită de două persoane.”

Golub Gheorghi, prin care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului

XXXXX să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de 10 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar pentru minori, a încasa de la inculpați în folosul părții

vătămate prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei și cheltuielile de judecată în sumă

de 700 lei, invocând că la stabilirea măsurii de pedeapsă, prima instanță nu a ținut

cont de faptul că, inculpații au săvîrșit infracțiunile, care s-au soldat cu vătămare

corporală gravă, cu atît mai mult că este eronată invocarea de către instanța de

judecată a unor circumstanțe care au stat la baza aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal. Nu a fost de acord cu faptul că instanța de judecată a încasat cu titlu de

prejudiciu moral doar suma de 6 000 lei, deoarece această sumă nu constituie o

satisfacție echitabilă a suferințelor sale, a suferit și suferă în continuare foarte mult,

și a considerat că prima instanță urma să încaseze prejudiciu moral în mărime de

30 000 lei, sumă ce ar constitui o satisfacție echitabilă suferințelor sale.

2017, apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre prin care lui XXXXX recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, prin aplicarea

prevederilor art. 70 alin. (3) și 79 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 3

ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru minori.

Sa încasat de la inculpați în folosul lui Golub Gheorghi prejudiciul moral în

sumă de 15 000 lei fiecare și cheltuieli de judiciare legate de acordarea asistenței

juridice părții vătămate în sumă de 2 700 lei fiecare.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță

corect a conchis că inculpații au comis infracțiunile încriminate însă la soluționarea

chestiunii privind pedeapsa aplicată, prima instanță n-a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 70, 75, 79 și 90 Cod penal, astfel pedeapsa aplicată

2

inculpaților nu este în limitele legii, pe motiv că în speță nu s-au constatat

circumstanțe ce justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare aplicate inculpaților.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță n-a motivat soluția privind

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpaților Feraru A. și

XXXXX, astfel încât partea descriptivă nu cuprinde considerente temeinice și

legale privind aplicarea articolului 90 Cod penal.

Instanța de apel a mai indicat că, luând în considerație persoana inculpaților,

că au săvârșit infracțiunea fiind minori - ca circumstanță excepțională, precum și

comportamentul lor postinfracțional, care denotă că n-au conștientizat pericolul

social al faptelor criminale comise și, respectiv, n-au făcut concluziile necesare în

vederea corectării și reeducării lor.

Inculpații nu au antecedente penale, nu se află la evidența medicului

narcolog, în conformitate cu prevederile articolului 16 Cod penal infracțiunea

comisă de inculpatul XXXXX se clasifică ca gravă, nu a găsit necesar să-i acorde

ajutorul cuvenit părții vătămate, nu și-a cerut scuze.

Mai mult, instanța de apel a menționat că prima instanță nu s-a expus motivat

și suficient asupra acțiunii civile, în partea cuantumului prejudiciului moral produs

prin infracțiuni, astfel încât mărimea stabilită este incomensurabilă cu prejudiciul

moral produs părții vătămate, prima instanță n-a acordat deplină eficiență

prevederilor articolelor 219 alin. (1) – (4) și 220 alin. (1) - (3) Cod de procedură

penală, astfel încât acțiunea civilă în procesul penal n-a fost soluționată în

conformitate cu legislația.

Instanța de apel a mai menționat că la evaluarea cuantumului despăgubirilor

materiale ale prejudiciului moral se i-a în considerație rezultatele infracționale,

care au influențat considerabil starea psihică a părții vătămate, precum și starea

sănătății a acesteia, care, potrivit rapoartelor de expertiză medico – legală nr.

108/D din 15 iulie 2016 și 114/D din 16 septembrie 2016 părții vătămate Golub

Gheorghi, în rezultatul infracțiunilor, i-a fost cauzată vătămare corporală gravă, sa

constatat că partea vătămată Golub Gheorghi în cadrul procesului penal a fost

asistat de către avocat, iar, potrivit legii, aceste cheltuieli judiciare urmează a fi

puse în sarcina inculpaților,

5.1 Avocatul Arnaut Valentina în numele inculpatului XXXXX, indicând

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea parțială a deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care executarea pedepsei închisorii numită lui

XXXXX să fie suspendată conform prevederilor art. 90 Cod penal, invocând:

- pedeapsa stabilită este prea aspră, fiind ignorat principiu individualizării

pedepsei și lipsa circumstanțelor agravante;

3

- la momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul avea 15 ani (circumstanță

excepțională), nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog

sau psihiatru și se caracterizează pozitiv;

- concluzia instanței de apel că „comportamentul lor postinfracțional, care

denotă că n-au conștientizat pericolul social al faptelor criminale…reieșind din

poziția părții vătămate față de inculpați, în sensul că nu-i iartă, deoarece ultimii n-

au găsit necesar să-i acorde ajutorul cuvenit…” este greșită, inculpatul este un

copil orfan, locuiește cu bunica și la moment nu are posibilitate să-i acorde părții

vătămate careva ajutor material;

5.2 Inculpatul XXXXX, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri prin care să-i fie aplicată o

pedeapsă non privativă de libertate invocând:

- el fiind minor nu putea fractura coastele;

- partea vătămată era în stare de ebrietate și la numit cu cuvinte murdare, nu a

putut să se abțină;

- el nu a lovit în regiunea coastelor;

- acasă îl așteaptă bunica bolnavă.

6 La recursurile ordinare declarate, în conformitate cu prevederile art. 431

alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în Secția

reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat

dezacordul cu recursurile înaintate, a solicitat respingerea recursului inculpatului

ca declarat peste termen, iar recursul av. Arnaut Valentina în numele inculpatului

ca fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin

faptul că instanța de apel a constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale

cauzei și corect a stabilit pedeapsa.

ținând cont de opinia expusă în referință, Colegiul penal lărgit conchide că acestea

urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele considerente.

În speță se constată că av. Arnaut Valentina declarând recursul ordinar în

numele inculpatului, s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală,

și a declarat recursul ordinar în termen, iar recursul inculpatului este depus peste

termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă respingerea ca inadmisibil a recursului

în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

4

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

7.1 Cu privire la recursul av. Arnaut Valentina în numele inculpatului,

Colegiul penal lărgit reține că recurenta indică ca temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au

confirmat în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Colegiul penal lărgit a conchis că recurenta doar a indicat temeiul de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că

„hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția” fără a aduce

careva argumente în susținere, astfel, Colegiul penal lărgit în urma cercetării

materialelor cauzei constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, întemeindu-și soluția, decizia

instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și în partea

contestată de recurentă în prezentul recurs, din care considerente instanța de recurs

nu identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată.

Mai mult, Colegiul penal lărgit indică că motivele în susținerea temeiului

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, sunt declarative,

deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței

de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat soluția în

privința vinovăției inculpatului și la aplicarea pedepsei a ținut cont de prevederile

art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a

pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare,

gravitatea infracțiunilor săvârșite, fiind gravă, circumstanța excepțională – a

săvârșit infracțiunea fiind minor, fără antecedente penale, nu figurează la evidența

medicului narcolog, precum și faptul că cauza a fost examinată în procedura

simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus corect

pedeapsa în conformitate cu prevederile alin. (8) a aceluiași articol.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a adoptat soluția în

cauza dată în temeiul art. 415 alin. (1) pct. 2) și art. 419 Cod de procedură penală,

casând parțial sentința primei instanțe, stabilind o pedeapsă echitabilă aplicată

inculpatului în limitele sancțiunii cu aplicarea prevederilor art. 364¹ alin. (8) Cod

de procedură penală.

Cât ține de motivele indicate în recurs precum că instanța de apel a stabilit o

pedeapsă prea aspră, fiind ignorat principiul individualizării pedepsei și lipsa

circumstanțelor agravante, faptul că la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul

era minor, nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog sau

5

psihiatru, Colegiul penal lărgit indică că sunt niște motive declarative, fiindcă

instanța de apel a luat în considerare toate acestea (f.d. 251 – 252 V.I) la stabilirea

pedepsei, iar infracțiunea comisă are ca consecință vătămare corporală gravă.

7.2 Cu privire la recursul inculpatului, Colegiul penal lărgit constată că

dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie

2017, a fost pronunțat la 21 noiembrie 2017 în prezența inculpatului XXXXX și a

avocatului său Arnaut Valentina, fapt confirmat prin procesul verbal al ședinței de

judecată din instanța de apel (f.d. 238 – 242 v.I), în aceeași zi fiind comunicată și

data pronunțării deciziei integrale – 21 decembrie 2017, modul și termenul de atac

a deciziei.

Totodată, se reține că la pronunțarea publică a deciziei motivate conform

procesului verbal al ședinței de judecată (f.d. 244 – 245 v.I), era prezent inculpatul

XXXXX și avocatul său Arnaut Valentina, fiind comunicat modul și termenul de

atac a deciziei.

Astfel, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de

apel pronunțată integral la 21 decembrie 2017, curge de la această dată și a expirat

la 23 ianuarie 2018.

În acest context, Colegiul penal lărgit reține că, inculpatul XXXXX, a depus

în oficiul poștal Chișinău recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel,

conform ștampilei de pe plic pe data de 13 aprilie 2018, adică peste termenul legal

de declarare a recursului ordinar prevăzut de lege, fără a invoca careva argumente

privind depunerea tardivă a recursului.

În acest sens, Colegiul penal lărgit statuează că termenul de recurs este

absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului

se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează

procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în

termen a recursului.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide, că recursul ordinar declarat la 13

aprilie 2018, de către inculpatul XXXXX este inadmisibil, ca fiind declarat peste

termen.

invocate de av. Arnaut Valentina ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată

sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat de av. Arnaut Valentina urmează

a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

6

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către avocatul

Arnaut Valentina în numele inculpatului și de către inculpatul XXXXX, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, în

cauza penală privindu-l pe XXXXXX:

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 iulie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

7