1ra-517/2018 — art. 201/1 alin. 3 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 14 noiembrie 2016, Tudoroi Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Tudoroi Andrei la data de 22 februarie 2015, în jurul orei 11:00, aflându-se la domiciliul său comun, situat în xxxxx, fiind în stare de ebrietate, în cadrul unui conflict cu tatăl său xxxxx, l-a agresat fizic și verbal pe ultimul, doborându-l la podea, cauzându-i acestuia suferință psihică și fizică, care conform raportului de expertiză medico – legală nr. 1199/D din 29.05.2015 se manifestă prin fractura femurului drept în 1/3 superioară cu implicarea canalului medular, care reprezintă pericol pentru viață și se califică în baza acestui criteriu ca vătămare gravă. Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului conform prevederilor art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal – „Acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, prin care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății” 1

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către: 3.1 Avocatul Căuș Radu în numele inculpatului Tudoroi Andrei, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, invocând că inculpatul nu l-a lovit și nu l-a numit cu cuvinte necenzurate pe tatăl său, a fost un accident, fapt confirmat și de partea vătămată în ședința de judecată, mai mult, partea vătămată nu a susținut declarațiile date la urmărirea penală, acele declarații fiind date cu scopul ca fiul să fie mai responsabil. Inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune, este angajat oficial, nu există nici un prejudiciu moral sau material, contribuie la întreținerea părinților. 3.2 Partea vătămată XXXXX, prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat invocând că inculpatul nu l-a maltratat și nu a aplicat față de el careva acțiuni violente, a căzut din vina sa, nu este nimeni vinovat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate și menținută sentința. 4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a conchis că inculpatul a comis infracțiunea încriminată, a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, în limitele prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 75, 77 Cod penal. Instanța de apel a menționat că nu poate reține argumentele apărării precum că partea vătămată s-a împiedicat și a căzut jos, indicând declarațiile ultimului date în cadrul urmăririi penale, în care a relatat că inculpatul l-a împins și a căzut jos astfel fracturându-și piciorul, mai mult inculpatul face abuz de alcool și deseori este agresiv cu membrii familiei. La fel, instanța de apel a indicat că ținând cont că la cauză nu sunt prezente temeiuri de aplicare a unei pedepse mai blânde, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a concluzionat că, atingerea scopului pedepsei se va asigura prin aplicarea pedepsei cu închisoarea, cu executarea acesteia.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către: 5.1 Avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului Tudoroi Andrei, indicând temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei, invocând: - inculpatul nu l-a lovit și nu l-a numit cu cuvinte necenzurate pe tatăl său, a fost un accident, fapt confirmat și de partea vătămată în ședința de judecată, mai mult, partea vătămată nu a susținut declarațiile date la urmărirea penală, acele declarații fiind date cu scopul ca fiul să fie mai responsabil. 2 5.2 Partea vătămată XXXXX indicând temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei, invocând: - decizia instanței de apel și sentința primei instanțe sunt neîntemeiate, ilegale, contravin adevărului și bazate pe presupuneri, argumente și probe inexistente; - nu există fapta infracțiunii, partea vătămată insistă asupra faptului că a fost un accident; - condamnatul nu a săvârșit fapta incriminată, acțiunile inculpatului nu întrunesc semnele calificative a infracțiunii; - nu pot servi ca probe declarațiile martorilor antrenați în cauza dată, făcute la etapa urmăririi penale, pe motiv că nimeni nu a fost martori nemijlociți a faptei; - probele dovedesc faptul că inculpatul nu a săvârșit fapta. 5.3 Inculpatul indicând temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și invocând argumente similare celor descrise în recursul declarat de către partea vătămată prin care a solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat.

La recursurile ordinare declarate, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursurile declarate, motivând prin faptul că instanța de apel a constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a încadrat acțiunile făptuitorului, indicând că recursurile sunt vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale.

Judecând recursurile ordinare în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată că acestea urmează a fi admise din alte motive decât acelea invocate în recursurile ordinare declarate. În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze total hotărârea atacată, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărîre. Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi 3 prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea în termeni vagi – evazivi, reprezintă motiv de casare. Colegiul penal lărgit notează că, din analiza materialelor cauzei, rezultă cert că atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat obiectiv prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, cumulul de probe administrat la urmărirea penală și examinate în ședințele de judecată a primei instanțe și a instanței de apel, descrise în sentință (f.d. 116), prima instanță corect a adoptat și instanța de apel a menținut soluția de condamnare a inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal - „Acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei care au cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății”. Colegiul penal lărgit menționează că partea vătămată a indicat la urmărirea penală(f.d. 16) că locuiește cu soția și feciorul său care nu este căsătorit, întrebuințează băuturi alcoolice, poate să se afle în stare de ebrietate și 2 – 3 zile fiind agresiv, îi numește cu cuvinte necenzurate, de multe ori aplică violența(îmbrânceli, lovituri). La data de 22.02.2015, inculpatul a venit acasă la 10:00 în stare de ebrietate, se comporta brutal, la observația părții vătămate, inculpatul a început să-l numească cu cuvinte necenzurate, după care l-a îmbrâncit și partea vătămată a căzut jos fracturându-și piciorul. A mai indicat că inculpatul poate să-l lipsească de pensie. Mai mult, Colegiul penal lărgit mai menționează că partea vătămată în cadrul ședinței de judecată a susținut declarațiile sale date la urmărirea penală(f.d. 92). Astfel, Colegiul penal lărgit constată că motivele indicate precum, inculpatul nu a lovit partea vătămată și nu există fapta incriminate, sunt declarative, instanța de recurs calificând aceste motive drept o încercare de a evita răspunderea penală a inculpatului. Totodată, Colegiul penal lărgit a conchis că, prin Legea nr. 196 din data de 28 iulie 2016, la 16 septembrie 2016 au întrat în vigoare modificările în Codul penal și anume în art. 2011 Cod penal, astfel, sancțiunea – „închisoare de la 5 la 15 ani” s-a modificat cu „închisoare de la 6 la 12 ani” fiind modificat termenul pedepsei și gravitatea infracțiunii, în atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată că urmează a fi casată decizia instanței de apel și sentința în partea stabilirii tipului penitenciarului, invocând art. 10 alin. (1) Cod penal care prevede că „Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt 4 mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.”

Urmare a celor expuse, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a schimba tipul penitenciarului în care își ispășește pedeapsa inculpatul din penitenciar de tip închis în penitenciar de tip semiînchis, pe motiv că infracțiunea comisă conform art. 16 Cod penal în prezent este o infracțiune gravă, astfel, conform art. 72 alin. (3) Cod penal, inculpatului urmează a-i fi schimbat tipul penitenciarului din „închis” în „semiînchis”.

Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E : Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului Tudoroi Andrei, de către partea vătămată XXXXX și de către inculpatul Tudoroi Andrei, casează în partea stabilirii tipului de penitenciar sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 14 noiembrie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2017, în cauza penală privindu-l pe Tudoroi Andrei XXXXX, rejudecă cauza în această parte, pronunțând următoarea hotărâre: Se stabilește inculpatului Tudoroi Andrei XXXXX executarea pedepsei cu închisoarea în penitenciar de tip semiînchis. În rest se mențin prevederile hotărârilor atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 14 iunie 2018. Președinte Toma Nadejda Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin Cobzac Elena Țurcan Anatolie 5