1ra-1011/2018 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP

Dosarul nr. 1ra-1011/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Nevreanschi Vladislav în numele inculpatului, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

XXXXX, născut la XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, XXXXX a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b),

e), f) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei s-a suspendat condiționat pe

un termen de probă de 4 ani, în seama inculpatului s-au pus următoarele obligații:

- de a nu schimba domiciliul fără consimțământul organului care se ocupă de

executarea sentinței;

- să nu frecventeze între orele 17:00 – 08:00 localurile în care se consumă

alcool;

- să fie supus monitorizării electronice.

aprilie 2017, aproximativ la ora 04:00, acționând intenționat și de comun acord cu

o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjungată, aflîndu-se în parcul din

str. Vadul lui Vodă mun. Chișinău, având intenția de a însuși bunurile altei

persoane, aplicând violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea cet. Nepoliuc

1

Vitalie, exprimată prin aplicarea loviturilor cu pumnii peste diferite părți ale

corpului, în mod deschis au sustras de la ultimul un telefon mobil de model

„Huawei” cu nr. de IMEI X și X la prețul de 2 500 lei, un card bancar

„Moldinombank” SA, bani în sumă de 33 lei și o brățară din metal galben,

pricinuindu-i astfel părții vătămate Nepoliuc Vitalie o daună materială în proporții

considerabile în sumă totală de 2 533 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost calificate de către prima instanță conform

prevederilor art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal – „Jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai multe persoane, cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Vladislav în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care, a aplica în privința inculpatului XXXXX o pedeapsă sub

formă de închisoare de 2 ani și 4 luni, cu aplicarea art. 90 Cod penal, și stabilirea

unui termen de probațiune de 2 ani, cu excluderea obligațiilor prevăzute de art. 90

alin. (6) Cod penal, invocând că prima instanță nejustificat de aspru l-a pedepsit pe

XXXXX ignorând acel fapt că inculpatul a comis infracțiunea la data de

02.04.2017, fiind minor la data săvîrșirii infracțiunii, dar atât acuzarea cît și

instanța de judecată au trecut cu vederea acest moment important, inculpatul are la

întreținere mama sa, Bolduresco Alexandra care locuiește cu el, este pensionară și

suferă de mai multe boli, XXXXX fiind unicul întreținător, la numirea pedepsei

prima instanță urma să țină cont că pedeapsa numita să nu cauzeze suferințe fizice

inculpatului, precum ca pedeapsa are drept scop restabilirea echitații sociale,

corectarea inculpatului, prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea

inculpatului cit si din partea altor persoane, mai mult, potrivit art. 70 alin (3) CP al

RM, la stabilirea pedepsei închisorii pentru persoane care, la data săvârșirii

infracțiunii, nu au atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește din

maximul pedepsei, prevăzute de legea penala pentru infracțiunea săvârșită, reduse

la jumate.

2017 apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre prin care lui XXXXX, recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 70, 79 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, i s-a stabilit

pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare fără amendă.

În baza art. 90 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei închisorii numită

lui XXXXX stabilindu-i un termen de probă de 3 ani.

În rest sentința a fost menținută.

2

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, însă a stabilit o

pedeapsă prea aspră, fiind necesar aplicarea prevederilor art. 70, 79 Cod penal.

La fel, instanța de apel a considerat că argumentele apărării parțial sunt

întemeiate, deoarece inculpatul XXXXX este născut la data 15.04.1999, iar

infracțiunea a fost comisă la data de 02.04.2017, astfel a constatat că la momentul

comiterii infracțiunii XXXXX era minor.

Instanța de apel a conchis că, inculpatului urma să-i fie stabilită o pedeapsă

mai blîndă, în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) f) Cod penal, coroborat cu art. art. 70,

79 Cod penal, în formă de 2 ani și 4 luni închisoare, fără amendă, or pedeapsa

maximă pentru infracțiunea în speță este de 7 ani închisoare, raportat la art. 70 Cod

penal, va constitui 3 ani și 6 luni, iar cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, pedeapsa cu închisoarea în privința inculpatului urmează

să constituie 2 ani și 4 luni.

Totodată, instanța de apel a statuat că, circumstanțele cauzei conving că

corectarea și reeducarea inculpatului XXXXX este posibilă, echitabilă și rațională

fără izolarea lui de societate, or, datele despre inculpat relevă că la moment își

satisface serviciul militar în termen și nu prezintă pericol sporit pentru societate,

astfel instanța de apel a ajuns la concluzia că, izolarea totală a inculpatului de

societate nu este rațională și echitabilă în coraport cu gravitatea infracțiunii comise.

Mai mult, instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatului nu urmează a fi

aplicată pedeapsa complimentară în forma de amendă, prevăzută de sancțiunea

corespunzătoare a legii penale, deoarece s-a stabilit că, inculpatul nu este angajat în

câmpul muncii, nu are venit propriu și din punct de vedere material va fi în

imposibilitate de a achita amenda în calitate de pedeapsă complementară.

Instanța de apel a mai indicat că, solicitarea apărării referitor la excluderea

obligațiilor prevăzute la art. 90 alin. (6) Cod penal este neîntemeiată, or, prin

excluderea acestor obligații, nu se va atinge scopul propus de legiuitor la art. 61

Cod penal.

Nevreanschi Vladislav în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea deciziei cu aplicarea art. 70, 90 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa de 2 ani 4

luni închisoare cu termen de probațiune de 2 ani și cu excluderea obligațiilor

prevăzute de art. 90 alin. (6) Cod penal, invocând că:

- instanța de apel urma să micșoreze pedeapsa după solicitarea apărării luând

în considerare toate circumstanțele cauzei și anume: inculpatul a recunoscut vina,

s-a căit sincer, a restituit prejudiciul material integral, a solicitat ca cauza penală să

fie examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, este

militar în termen, are loc permanent de trai, la evidența medicului narcolog sau

psiholog nu se află, partea vătămată a declarat că nu are careva pretenții față de

inculpat;

3

- termenul pedepsei suspendate urma să fie numit mai mic de 3 ani;

- este prima dată în conflict cu legea;

- consideră că sunt prezente circumstanțe atenuante ca: săvârșirea pentru

prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, săvârșirea infracțiunii de

către un minor, săvârșirea infracțiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări

grele de ordin personale și familial;

- consideră că pedeapsa numită urma să fie mai blândă;

- instanța de apel nu a luat în considerare vârsta inculpatului, personalitatea și

comportamentul inculpatului, colaborarea cu organele de drept, satisface serviciul

militar, a recuperat prejudiciul integral părții vătămate;

inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentare a învinuirii în

Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursul înaintat, a

solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței de apel motivând

prin faptul că instanța de apel a constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale

cauzei și corect a stabilit pedeapsa.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea recursului în cazul în

care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

în sensul că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța de recurs

ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia în baza cumulului de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o

4

apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Colegiul penal menționează că, motivele invocate de recurent în susținerea

temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, sunt

declarative, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului

deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a

motivat soluția, la aplicarea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal,

de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal,

precum și faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de

art. 364¹ Cod de procedură penală.

Referitor la argumentele invocate de avocat, că instanța de apel nu a luat în

considerare vârsta inculpatului, personalitatea și comportamentul inculpatului,

colaborarea cu organele de drept, a recuperat prejudiciul integral părții vătămate, a

recunoscut vinovăția, nu se află la evidența medicului narcolog sau psiholog,

partea vătămată nu are pretenții față de inculpat și este militar în termen, Colegiul

penal constatată că aceste argumente sunt respinse or, ele au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, asupra cărora aceasta s-a expus în mod detaliat în

decizia atacată (f.d. 202 – 205), motivare pe care Colegiul penal o însușește, ce nu

contravine practicii CtEDO (hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010), mai

mult, instanța de apel a indicat că în privința inculpatului a fost încetată o cauză

penală în temeiul art. 109 Cod penal, la împăcarea părților, astfel, Colegiul penal

conchide că inculpatul nu este la prima abatere penală cum a invocat avocatul în

recursul său.

Mai mult, Colegiul penal conchide că motivele invocate precum că pedeapsa

numită urma să fie mai blândă considerând că sunt prezente circumstanțe atenuante

ca: săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, săvârșirea

infracțiunii de către un minor ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de

ordin personal și familial, nu pot fi acceptate, or, instanța de apel a luat în

considerare faptul că inculpatul este minor, fiindu-i redusă pedeapsa în jumătate

(f.d. 204), stabilindu-i o pedeapsă mai blândă fără amendă, mai mult, Colegiul

penal indică că argumentul avocatului precum că inculpatul a săvârșit pentru prima

dată o infracțiune mai puțin gravă, nu corespunde realității, or, inculpatul a mai

săvârșit o infracțiune prevăzută de art. 186 alin. (2) Cod penal, cauza fiind încetată

în temeiul art. 109 Cod penal, la împăcarea părților, și, infracțiunea săvârșită de

inculpat prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, conform art. 16 Cod

penal, se califică ca o infracțiune gravă.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

5

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Nevreanschi

Vladislav în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 13 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 iulie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

6