1ra-1382/2018 — art. 48, 145 alin. 1 alin. 2 lit. i, j, 287 alin. 3 CP

1ra-1382/2018 — art. 48, 145 alin. 1 alin. 2 lit. i, j, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1382/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, de către

avocatul Gligor Vadim în numele inculpatului Savciuc Alexandru și de

către inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 28 martie 2018, emisă în cauza penală în privința

lui

Savciuc Alexandru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX i.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 22.10.2016 - până la 26.12.2016

instanța de apel:

de la 23.01.2017 - până la 28.03.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 12.06.2018 – până la 18.12.2018

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Alexandru, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 48, 145 alin. (2) lit. i) j) și art.287 alin.(3) Cod penal al RM, fiind-ui

stabilită pedeapsa:

- în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal – 16 ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (3) Cod penal – 4 ani închisoare.

În conformitate cu art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă – 17 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Concomitent a fost respinsă cererea acuzatorului de stat de a încasa

din contul inculpatului cheltuielile în legătură cu extrădarea acestuia, în

sumă de 20265,46 lei și 46 bani.

Alexandru, la data de 29.06.2015, aproximativ la orele 00.15 min, din motive

huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, în participație simplă cu

Grecu D. și Daraban I., ultimul având motiv de răzbunare, după un plan

bine chibzuit cu repartizarea rolurilor, având toți trei o înțelegere prealabilă

de a-i cauza vătămări corporale lui Șișcanu Ruslan, iar ulterior lui Savciuc

Alexandru și Daraban I., apărându-le scopul lipsirii ilegale de viață a unei

alte persoane, au intrat în ograda lui Nemțanu V. din XXXXX și în timp ce

acolo se afla Șișcanu Ruslan care dormea, Savciuc Alexandru cu o ștachetă

împreună și Daraban I. cu o coadă de hârleț i-au aplicat lui Șișcanu Ruslan

multiple lovituri peste toată suprafața corpului, iar Grecu D. i-a aplicat

ultimului câteva lovituri cu picioarele în regiunea abdomenului.

Tot el, Savciuc Alexandru, în aceleași circumstanțe sus menționate și

în baza acelorași intenții huliganice, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.105 din XXXXX i-a cauzat lui Șișcanu Ruslan traumatism

craneo-cerebral acut închis, hemoragii în țesuturile moi ale capului în

regiunea tempora-occipitală pe dreapta; hemoragie subdurală lichidă;

hemoragie subarahnoidală difuză a ambelor emisfere a creierului covescital

și bazai la emisfera dreaptă și a cerebelului; fractura ambelor oase

zigomatice, oaselor nazale multe așchiate; fractura mandibulei pe dreapta în

protecția dinților 6,7 cu deplasarea fragentelor; fractura coastelor bilateral

fără lezarea pleurei parietale; multiple echimoze difuze la față și a toracelui;

excoriații la ambele mâini suprafața dorsală; multiple excoriații la față și la

torace, cauzându-i leziuni corporale grave în urma căruia Șișcanu Ruslan a

decedat. Cauza decesului este traumatismul craneo-cerebral închis cu

fractura oaselor faciale-zigomatice și nazale, contuzia cerebrală, plaga

contuză stelată masivă a țesuturilor moi ale capului în regiunea occipitală,

hemoragia subdurală și subarahnoidală.

apeluri de către:

- procurorul în Procuratura Ungheni, Steclari Ion, la 29 decembrie

2016, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care:

Savciuc Alexandru să fie recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 48, 145 alin. (2) lit. i), j) și art. 287 alin.(3) Cod penal, și

prin prisma art. 84 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 17 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis, cu încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în valoare de

20265,46 lei;

- inculpatul Savciuc Alexandru la 09 ianuarie 2017 prin care și-a

expus dezacordul cu sentința, a considerat-o pasibilă de casare deoarece

pedeapsa aplicată este prea aspră față de faptele săvârșite și calificarea

acțiunilor nu este corectă.

- inculpatul Savciuc Alexandru la 11 ianuarie 2017, prin care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri.

3.1. În motivarea apelului, procurorul a expus următoarele:

- instanța de judecată urma să încaseze de la inculpat cheltuielile

judiciare în valoare de 20265,46 lei din considerentele prevederilor art. 227

și art. 541 alin.(1) Cod de procedură penală;

- cheltuielile suportate în legătură cu extrădarea inculpatului Savciuc

Alexandru în sumă de 20265,46 lei, reprezintă sumă de bani care a fost

întrebuințată pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și

anume cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunii procesuale în cauza

penală.

3.2. În motivarea apelurilor declarate, inculpatul Savciuc Alexandru a

expus următoarele:

- în ședința judiciară el a dat declarații și a lămurit, că într-adevăr pe

data de 29.06.2015, în timp de noapte, împreună cu Grecu D. și Daraban I.,

la propunerea ultimului, a întrat în ograda casei lui Nemțan V. din XXXXX

unde se găsea dormind pe prispa casei Șișcanu Ruslan cu țelul ca să-l bată.

El avea în mână o ștachetă, care a rupt-o din gard, iar Daraban o coadă de

hârleț. El l-a lovit pe Șișcanu R. de trei ori cu ștacheta peste partea dreaptă

a corpului și ea s-a rupt iar Daraban l-a lovit de nenumărate ori cu coada

hârlețului peste corp, inclusiv și în regiunea capului. După aceasta toți trei

au ieșit din ogradă. Șișcanu R. era viu fiindcă încă a cerut apă. Peste câteva

minute Daraban I. cu coada de hârleț în mână s-a reîntors în ogradă, sau

auzit lovituri dure. Când a revenit iarăși în drum le-a spus, că acum

Șișcanu R, nu mai are șanse. În sentință instanța de judecată a indicat, că el

și Daraban I. întrând în ograda casei lui Nemțanu unde dormea Șișcanu au

avut intenția de al lipsi ilegal de viață. Acest fapt nu corespunde

adevărului. El nu cunoaște ce intenții a avut Daraban, dar el a întrat în

ogradă sub influența ultimului și a lovit fără să-și dea seama la consecințele

ce vor surveni. Dar să-l lipsească de viață pe Șișcanu el nu a avut intenția și

loviturile ce au fost aplicate de el nu puteau să-i provoace moartea;

- conform raportului de expertiză medico-legală nr.86 din 30.06.2015

s-a constatat, că decesul lui Șișcanu Ruslan a survenit în urma traumei

cranio-cerebrale închisă, a contuziei cerebrale, hemoragiei subdurale și

subarahnoidală difuză, -echimozele liniare de pe partea anterioară stânga a

cutiei toracice și fracturile coastelor 11-V pe o singură linie anatomică au

putut să se formeze în urma acțiunii unui corp contondent bont ce avea

formă cilindrică, așa particularități constructive posedă și coada de hârleț și

nu-i exclus cauzarea lor cu coadă de hârleț, deci aceasta încă o dată

confirmă faptul că leziunile corporale în regiunea cutiei toracice în urma

cărora a și survenit decesul lui Șișcanu R. au fost pricinuite de Daraban I.

cu o coadă de hârleț;

- Daraban I. a fost judecat la 10.12.2015 de Judecătoria Ungheni în

baza art.145 alin.(2), art.287 al.(3) Cod penal, pentru omorul lui Șișcanu R.,

la 10 ani privațiune de libertate. El este judecat pe aceleași articole, de

aceiași judecată numai că alt complect și față de el s-a aplicat o pedeapsă de

17 ani privațiune de libertate;

- Daraban I. este autorul, organizatorul, instigatorul săvârșirii

infracțiunii și față de el judecata a aplicat pedeapsă mai blândă decât cea

prevăzută de Lege în comparație cu el cu o diferență de 7 ani;

- instanța de judecată a încălcat cerințele art. 7 Cod Penal, adică

principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale;

- omorul lui Șișcanu R. el nu l-a săvârșit și de aceia pe art. 145 alin.(2)

Cod penal, el nu poate duce răspundere și era necesar de a fi achitat, de a fi

recunoscut vinovat numai pentru faptele săvârșite;

- instanța nu a luat în considerație prevederile art. 15 Cod penal, ce

prevede gradul prejudiciabil al infracțiunii se determină conform semnelor

ce caracterizează elementele infracțiunii;

- la urmărirea penală și în ședința de judecată el a depus declarațiile

veridice cu privire la fapte care au fost săvârșite de el, acțiunile lui nu au

adus la decesul victimei;

- în materialele dosarului în mod clar este indicat art. 79 Cod penal,

aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege la alin. (3) în

cazul condamnării persoanelor adulte pentru comiterea infracțiunilor

deosebit de grave, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita

minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel puțin două treimi

din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracțiunea

săvârșită;

- acțiunile lui nu au adus la decesul victimei, deoarece încercările lui

erau de a preveni acțiunile ilegale, dar era imposibil, solicitând judecarea

detaliată a acțiunilor lui în săvârșirea acestei infracțiuni, cu stabilirea

pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de el, totodată, a atras atenția că el

era în stare de ebrietate și a făcut referire la prevederile art. 76 alin.(1) lit. i)

Cod penal;

- concomitent a solicitat să fie ținut cont de prevederile art.10 Cod

penal și să fie aplicat în privința sa prevederile Legii nr. 210 din 29.07.2016

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, admis apelul

declarat de inculpat, casată parțial sentința inclusiv din alte motive decât

cele invocate și pronunțată o hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care:

Savciuc Alexandru a fost constatat vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 48, 145 alin. (2) lit. i), j) și art.287 alin.(3) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa:

- în baza art. 48, 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal – închisoare pe un

termen de 16 ani,

- art.287 alin.(3) Cod penal – închisoare pe un termen de 4 ani.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit

definitiv, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 16 ani și 6 luni, cu

executare în penitenciar de tip închis.

4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel, a susținut că, judecând

cauza penală în privința lui Savciuc A., în latura încasării cheltuielilor

judiciare, referitor la care se atacă sentința de procuror, instanța de fond nu

a admis derogări de la procedura penală, soluția instanței de fond de

respingere a cererii procurorului în latura dată fiind una întemeiată și

corectă, în legătură cu ce apelul declarat a fost respins ca nefondat, temei

de casare a sentinței instanței de fond din motivele invocate de procuror

nefiind stabilite.

În acest context instanța de apel a făcut trimitere la prevederile art.

227 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, potrivit cărora cheltuielile

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal și se plătesc din sumele alocate de stat dacă

legea nu prevede altă modalitate, astfel cheltuielile solicitate de procuror

pentru extrădarea lui Savciuc A. în sumă totală de 20265,46 lei, nici de cum

nu pot fi considerate ca cheltuieli necesare în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale pe cazul dat, legislația, inclusiv procesual penală, nu

prevede încasarea de la inculpat a cheltuielilor ce țin de extrădarea

persoanei, totodată asistența juridică internațională în materie penală nu

cade sub imperiul cheltuielilor judiciare.

În sensul dat, instanța de apel a operat cu prevederile art. 535 Cod de

procedură penală, potrivit cărora: cheltuielile legate de acordarea asistenței

juridice le suportă partea solicitantă pe teritoriul țării sale dacă nu este

stabilit un mod de acoperire a cheltuielilor în condiții de reciprocitate sau

prin tratat internațional și prevederile art. 11 alin. (2) al Legii cu privire la

asistența juridică internațională în materie penală nr. 371 din 01.12.2006,

care reglementează că: statul solicitant suportă următoarele cheltuieli de

îndeplinire a cererii de asistență juridică: c) cheltuielile de transfer al

persoanelor pe teritoriul statului solicitant.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că, judecând cauza penală în

privința lui Savciuc A. în latura învinuirii, instanța de fond a respectat

normele procesuale, verificând complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, concluzia instanței privind constatarea vinovăției inculpatului anume

în comiterea infracțiunilor incriminate fiind una justă și care se bazează pe

probele cercetate pe caz.

În același timp, instanța de apel a stabilit că, în latura învinuirii

inculpatului în comiterea infracțiunii omor, instanța de fond, deși a

condamnat inculpatul anume în latura dată, în motivarea soluției sale a

indicat că consideră dovedită vinovăția lui Savciuc A. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 48, 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, totodată a

evidențiat fapta de omor intenționat, săvârșit de două sau mai multe

persoane, cu deosebită cruzime, dar eronat a omis să indice constatarea

anume a excesului de autor, precum și eronat a indicat agravanta „precum

și din motive sadice”, incriminare care nu a fost adusă inculpatului, căruia i-a

fost incriminată agravanta „cu deosebită cruzime”.

În situația respectivă, instanța de apel a făcut trimitere la pct. 21 al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12.12.2005 „Cu

privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine de apel”, cu

modificările ulterioare, conform căreia se explică: în cazul când prima

instanță nu a respectat prevederile art. 394 Cod de procedură penală, privind

întocmirea sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casând

sentința din acest motiv, va continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor

împrejurărilor și, respectând normele procedurale (art. 393-397 Cod de procedură

penală), va pronunța o nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima

instanță.

Astfel, instanța de apel, s-a considerat impusă de a emite soluția de

admitere a apelurilor declarate de inculpat, din alte motive decât cele

invocate, cu casarea parțială a sentinței în latura dată, cu rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri conform ordinii stabilite pentru prima

instanță.

În cadrul judecării în ordine de apel, procurorul Procuraturii de

Circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, a înaintat inculpatului Savciuc

Alexandru ordonanță de concretizare a învinuirii.

În această latură, instanța de apel a considerat că ordonanța

respectivă de concretizare a învinuirii, emisă în cadrul examinării în ordine

de apel, înaintată inculpatului Savciuc Alexandru, care indică descrierea

faptei de omor în circumstanțe care nu au fost incriminate inculpatului

anterior, agravează situația acestuia și nu poate fi reținută, ținând cont și de

faptul că, apelul procurorului este formulat explicit în partea atacării

sentinței privind neîncasarea cheltuielilor pentru extrădarea inculpatului,

nefiind pusă în discuție latura penală ce ține de condamnarea inculpatului,

astfel efectul devolutiv al apelului fiind limitat, în atare împrejurări, altă

situație invocată de procuror nu poate fi pusă în discuție pentru a obține

agravarea situației inculpatului.

Instanța de apel făcând referire la explicațiile oferite în pct. 23 al

Hotărârii Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.5 ”Privind sentința

judecătorească”, a considerat că ordonanța respectivă încălcă dreptul

ultimului la apărare, astfel că nu va ține cont de această ordonanță de

concretizare a învinuirii.

Totodată, instanța de apel în situația stabilită pe caz, în urma

evaluării integrale a probelor prezentate a ajuns la concluzia că, în cadrul

ședinței de judecată au fost acumulate probe veridice suficiente care

demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunilor incriminate și nu

există dubii rezonabile în ceia ce privește vinovăția inculpatului Savciuc

Alexandru conform acuzării aduse în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 287 alin. (3); art. 48, 145 alin. (2) lit. i), j) Cod Penal, prin ordonanța de

învinuire din 03.08.2015.

Fiind audiat în ședința instanței de apel în vederea respectării

prevederilor legale ce reglementează judecata în prima instanță, inculpatul

Savciuc Alexandru a declarat, că nu este de acord cu învinuirea adusă

modificată, solicitând să fie încetată cauza, deoarece i s-a agravat situația,

susține declarațiile depuse în prima instanță.

Deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția în faptele incriminate,

instanța de apel a conchis că vinovăția acestuia se demonstrează prin

elementele de fapt dobândite din declarațiile parțiale ale inculpatului, prin

declarațiile martorilor audiați, prin rezultatele acțiunilor procesuale

petrecute pe caz, concluziile rapoartelor de expertiză efectuate, probele

fiind cercetate atât în ședința instanței de fond, cât și suplimentar în ședința

instanței de apel, acordându-le aprecierea corespunzătoare.

Prin sentința de condamnare a Judecătoriei Ungheni din 10.12.2015,

XXXXX a fost constatat vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 48, 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, anume în comiterea la 29.06.2015 a

omorului agravat a lui Șișcanu Ruslan, în participație simplă cu două

persoane.

La fel prin sentința Judecătoriei Ungheni din 18.03.2015, XXXXX a

fost condamnat în baza art. 287 alin. (3), art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal,

pentru acțiunile comise la 29.06.2015 în privința lui Șișcanu Ruslan, în

participație simplă cu XXXXX și Savciuc Alexandru.

În urma analizei materialelor cauzei, instanța de apel a considerat că,

probele cercetate urmează a fi luate în considerație ca probe ce servesc la

constatarea existenței infracțiunilor și care dovedesc vina inculpatului în

faptele stabilite, prin conținutul său probele sunt clare, declarațiile

martorilor nu au fost modificate și nu sunt contradictorii, sunt confirmate

prin restul probelor scrise cercetate și demonstrează vina inculpatului

deplin. Totodată versiunea inculpatului că nu este vinovat se combate prin

totalitatea de probe cercetate, care demonstrează contrariul, și anume

vinovăția lui în comiterea faptei incriminate, iar temeiuri de a pune la

îndoială aceste probe nu sunt, fiind un ansamblu probator care dovedește

vina acestuia.

Instanța de apel, a susținut că analizând circumstanțele stabilite pe

caz, a acordat deplină eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei

consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și s-a condus de criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal.

Circumstanțe atenuante și agravante, instanța de apel nu a stabilit.

Instanța de apel a considerat că, în vederea atingerii scopului

primordial al pedepsei penale, este necesară stabilirea în privința

inculpatului a unei pedepse privative de libertate sub formă de închisoare,

în limita sancțiunilor infracțiunilor incriminate, ținând cont de caracterul și

gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite și de personalitatea

inculpatului.

Reieșind din cele constatate, instanța de apel a conchis că, alte motive

decât cele invocate din oficiu de instanța de apel de casare a sentinței nu s-

au stabilit, astfel că afirmațiile invocate de inculpat în apelurile sale sunt

nefondate și fără invocarea unor motive de drept, afirmațiile de fapt nu

corespund cu împrejurările stabilite de instanța de apel, astfel că au fost

respinse în tot.

Potrivit prevederilor art. 48 Cod penal, se consideră exces de autor

săvârșirea de către autor a unor acțiuni infracționale care nu au fost

cuprinse de intenția celorlalți participanți. Pentru excesul de autor, ceilalți

participanți nu sunt pasibili de răspundere penală.

Astfel prin prisma normei citate, reieșind din probele cercetate

rezultă că, XXXXX, Savciuc Alexandru, cât și XXXXX, au mers în ograda

lui Nemțanu Victor pentru a se clarifica cu Ruslan Șișcanu, anume Savciuc

Alexandru având o ștachetă din lemn, iar XXXXX o coadă de hârleț, cu

care ambii au aplicat multiple lovituri lui Ruslan Șișcanu peste toată

suprafața corpului, iar XXXXX câteva lovituri cu picioarele în regiunea

abdomenului, leziunile cauzate victimei de XXXXX și de Savciuc

Alexandru fiind calificate ca grave, periculoase pentru viața persoanei, care

sunt în legătură și au provocat decesul victimei. Totodată acțiunile comise

de Savciuc Alexandru și XXXXX față de victimă nu au fost cuprinse de

intenția lui XXXXX, nefiind stabilit că ultimul a contribuit nemijlocit la

comiterea anume a omorului lui Ruslan Șișcanu, XXXXX fiind pedepsit de

fapt prin hotărâre definitivă pentru comiterea infracțiunilor prevăzute art.

287 alin. (3), cât și art. 151 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Instanța de apel, nu a luat în considerație nici afirmațiile aduse de

inculpat precum că el nu cunoaște ce intenții a avut XXXXX., că a întrat în

ogradă sub influența ultimului și a lovit fără să-și dea seama la consecințele

ce vor surveni, ca să-l lipsească de viață pe Șișcanu R. el nu a avut intenția

și loviturile ce au fost aplicate de el nu puteau să-i provoace moartea,

deoarece sunt cu caracter de declarație, faptul că Savciuc Alexandru a fost

influențat în careva mod de XXXXX nefiind dovedit, totodată Savciuc

Alexandru, lovindu-l cu ștacheta de la gard pe victimă de mai multe ori, iar

XXXXX cu o coadă de hârleț, nu putea să nu-și dea seama de urmările ce

pot surveni în rezultatul a astfel de lovituri pe suprafața corpului victimei,

mai ales că însuși Savciuc Alexandru a declarat că ștacheta de la loviturile

aplicate victimei s-a rupt.

La fel, instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute:

- afirmațiile inculpatului că XXXXX a fost judecat pentru omorul lui

Șișcanu Ruslan, față de el s-a aplicat o pedeapsă de 17 ani privațiune de

libertate, că XXXXX este autorul, organizatorul, instigatorul săvârșirii

infracțiunii și față de el judecata a aplicat pedeapsă mai blândă decât cea

prevăzută de Lege în comparație cu el cu o diferență de 7 ani, prin ce

instanța de judecată a încălcat cerințele art. 7 Cod penal – principiul

individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, deoarece în sensul

dat instanța de apel a indicat că dosarul în privința lui XXXXX a fost

judecat în procedură simplificată prevăzută de prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală în urma recunoașterii vinovăției, astfel s-au aplicat

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care reglementează

că, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu

și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă,

situație care nu a fost stabilită cu referire la inculpatul Savciuc Alexandru.

- argumentele aduse că omorul lui Șișcanu Ruslan, inculpatul nu l-a

săvârșit și de aceia el nu poate duce răspundere și era necesar de a fi

achitat, de a fi recunoscut vinovat numai pentru faptele săvârșite, deoarece

aceste afirmații sunt combătute prin cumulul de probe cercetate, la care s-a

făcut referire anterior.

- argumentele aduse de inculpat în apelul suplimentar că instanța nu

a luat în considerație prevederile art. 15 Cod penal, ce prevede gradul

prejudiciabil al infracțiunii se determină conform semnelor ce

caracterizează elementele infracțiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul și

latura subiectivă, respectivele fiind apreciate de către instanța de apel ca

afirmative, deoarece pe caz a fost stabilită întrunirea elementelor

infracțiunilor incriminate inculpatului.

- faptul că inculpatul susține că la urmărirea penală și în ședința de

judecată el a depus declarațiile veridice cu privire la fapte care au fost

săvârșite de el, că acțiunile lui nu au adus la decesul victimei, de asemenea

au fost apreciate ca chestiuni declarative deoarece respectivele aspecte se

combat cert și prin concluziile rapoartelor de expertiză, care indică la

aplicarea loviturilor în regiunea capului victimei cu ștacheta, aceste leziuni

fiind calificate ca grave și periculoase pentru viață, care au dus la decesul

victimei.

- solicitările cu privire la aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal,

instanța de apel a considerat că nu este aplicabilă la caz deoarece

circumstanțe excepționale cu referire la inculpatul Savciuc Alexandru, care

ar constitui motiv pentru aplicarea pedepsei mai blânde, nu s-au stabilit.

- afirmația că inculpatul era în stare de ebrietate, a fost apreciată de

instanță că nu constituie temei pentru atenuarea situației inculpatului,

reieșind din faptul că la caz nu au fost stabilite circumstanțe prevăzute de

art. 76 Cod penal.

De asemenea instanța de apel a indicat că, potrivit art. 230 alin. (2),

art. 251 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor

legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea

actului procedural dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când

partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – când partea ia

cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – când

partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în

care proba este prezentată nemijlocit în instanță. Astfel în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual.

Potrivit procesului-verbal din 12.10.2016 de prezentare a învinuitului

și avocatului a materialelor de urmărire penală, după luarea de cunoștință

de materialele urmăririi penale, nu au fost invocate careva obiecții și nici

încălcarea prevederilor procedurale asupra probelor conținute.

Mai mult, nici în cadrul ședinței instanței de fond și de apel, obiecții

motivate ce țin de probatoriul existent la caz nu au fost aduse, careva dubii

în probarea vinovăției inculpatului, după cum s-a susținut, nefiind

constatate, iar vinovăția inculpatului în faptele stabilite de instanța de apel

a fost dovedită deplin prin probe incontestabile.

În opinia instanței de apel, cumulul de probe administrat în cauză a

fost apreciat obiectiv, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept.

Instanța de apel a indicat și faptul că, la momentul judecării cauzei în

ordine de apel, a intervenit o lege mai favorabilă, prin modificările operate

la 20.12.2017 în art. 75 Cod penal și introducerea art. 901 Cod penal, însă

instanța de apel a opinat că, la caz nu se constată oportunitatea aplicării

acestor prevederi față de inculpatul Savciuc Alexandru, care la data

comiterii infracțiunilor incriminate avea vârsta de 20 ani, ținând cont de

circumstanțele cauzei reținute pe caz, ce țin de personalitatea inculpatului,

de gravitatea infracțiunilor săvârșite, modul de săvârșire a acestora,

urmările prejudiciabile și anume omorul unei persoane cu deosebită

cruzime, astfel că modificările operate în Codul penal nu pot fi aplicate

inculpatului Savciuc Alexandru și respectiv nu-i ameliorează situația

inculpatului.

atacată cu recursuri ordinare de către:

- avocatul Gligor Vadim în numele inculpatului, la 06 iunie 2018;

- procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, la

08 iunie 2018;

- inculpatul Savciuc Alexandru, la 10 iulie 2018.

5.1 Avocatul Gligor Vadim în numele inculpatului Savciuc A.,

indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea solicitării, a expus următoarele:

- instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori de drept,

pronunțând soluția fără respectarea unor prevederi legale, a jurisprudenței

CEDO, precum și a practicii judiciare stabilite de Curtea Supremă de

Justiție;

- conform rechizitoriului lui Savciuc Alexandru, pe capătul de

învinuire în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, i sa reformulat și

reținut de către instanța de fond următoarea învinuire: „că tot el în aceleași

circumstanțe sus menționate și în baza acelorași intenții huliganice, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.105 din 06.07.2015, i-a cauzat cet.Șișcanu

Ruslan traumatism craneo-cerebral acut închis, hemoragii în țesuturile moi ale

capului în regiunea tempora-occipitală pe dreapta; hemoragie subdurală lichidă;

hemoragie subarahnoidală difuză a ambelor emisfere a creierului covescital și bazai

la emisfera dreaptă și a cerebelului; fractura ambelor oase zigomatice, oaselor nazale

multe așchiate; fractura mandibulei pe dreapta în protecția dinților 6,7 cu

deplasarea fragentelor; fractura coastelor bilateral fără lezarea pleurei parietale;

multiple echimoze difuze la față și a toracelui; excoriații la ambele mâini suprafața

dorsală; multiple excoriații la față și la torace, cauzându-i leziuni corporale grave în

urma căruia cet.Șișcanu Ruslan a decedat. Cauza decesului este traumatismul

craneo-cerebral închis cu fractura oaselor faciale-zigomatice și nazale, contuzia

cerebrală, plaga contuză stelată masivă a țesuturilor moi ale capului în regiunea

occipitală, hemoragia subdurală și subarahnoidală.

Prin acțiunile sale Savciuc Alexandru prin exces de autor a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 48, 145 alin.(2) lit. i), j) Cod penal, cu indicele

omorul unei persoane săvârșit de 2 sau mai multe persoane, precum și din motive

sadice”;

În acest aspect, recurentul analizând textul învinuirii formulate în

rechizitoriu, a observat că învinuirea dată nu corespunde prevederilor art.

281 Cod de procedură penală, or, în textul învinuirii lipsesc datele privitor

la data, locul, mijloacele cu care a acționat Savciuc Alexandru, modul de

săvârșire a infracțiunii, în ce constă excesul de autor, complicii la săvârșirea

infracțiunii, cine sunt persoanele cu care Savciuc Alexandru a acționat. În

ședința instanței de apel, acuzatorul de stat a încercat să repare aceste

lacune prin formularea unei noi învinuiri cu indicarea celor prevăzute în

art. 281 Cod de procedură penală, însă instanța de apel a constatat că prin

formularea unei noi învinuiri cu indicarea locului, datei, mijloacelor,

modului de săvârșire a infracțiunii și complicilor, se agravează situația

inculpatului și prin urmare a respins ordonanța procurorului. Astfel,

recurentul constată că, este inadmisibil de a condamna o persoană în

condițiile unei învinuiri ne concrete și viciate, or, persoana pusă sub

învinuire are dreptul să cunoască acuzațiile aduse, care trebuie să fie clare

și formulate în conformitate cu prevederile art. 281 Cod de procedură

penală;

- cu referire la recunoașterea vinovăției lui Savciuc Alexnadru în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, recurentul consideră că instanțele judecătorești

eronat au ajuns la concluzia vinovăției acestuia fără a stabili motivul și

scopul, latura subiectivă a pretinselor acțiuni. Instanța de apel nu sa expus

și nu a motivat respingerea argumentului apărării la acest compartiment;

- la judecarea în ordine de apel, apărarea a invocat că în pretinsele

acțiuni care au avut loc la 29.06.2015, în gospodăria cet.Neamțu Victor din

XXXXX, lipsește obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal. Astfel apărarea consideră că obiectul infracțiunii de

huliganism reprezintă acțiuni îndreptate la încălcarea ordinii publice ce

atentează la regulile sociale și morale de conviețuire și nu asupra

persoanelor. În acest aspect, a considerat relevantă, hotărârea Plenului CSJ

nr. 4 din 19.06.2066 cu completarea nr. 6 din 15.05.2017 cu privire la

practica judiciară în cazurile de huliganism, concomitent s-a făcut referire

și la prevederile art. 131 Cod penal;

Raportând normele citate la situația de fapt, recurentul susține că:

- locul unde se pretinde că a fost săvârșită infracțiunea, gospodăria

lui Nemțanu Victor, XXXXX, deși este loc public însă pretinsele acțiuni sau

desfășurat într-un loc unde erau prezente numai inculpatul și partea

vătămată. Careva alte persoane care au fost prezente ori au auzit, au fost

deranjate de pretinsele acțiuni a lui Savciuc Alexandru în gospodăria

menționată, nu sunt.

- nu este clară și concretă învinuirea adusă lui Savciuc Alexandru

conform art. 287 alin.(3) Cod penal, or, invocarea în învinuire că Savciuc

Alexandru, din motive huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, fără a fi

indicați calificativii: însoțită de aplicarea violenței, de amenințare cu aplicarea

unei asemenea violențe, de opunere de rezistență violentă, un cinism sau

obrăznicie deosebită, reprezintă o învinuire contrară prevederilor art. 281

Cod de procedură penală. Asupra acestor motive invocate de către

apărător la etapa susținerilor verbale, instanța de apel nu sa expus iar

aceasta reprezintă o eroare de drept;

- la adoptarea hotărârii instanța de apel nu acordat deplină eficiență

prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, ceia ce echivalează cu

erori judiciare ce s-au soldat cu hotărâre nemotivată.

5.2 Procurorul în procuratura de Circumscripție Bălți, Lilia Prisacari,

invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel în latura

cheltuielilor de judecată, cu dispunerea încasării în contul statului de la

inculpat a cheltuielilor pentru executarea extrădării în sumă de 20265,46 lei.

În motivarea solicitării procurorul a expus următoarele:

- a făcut referire la art. 227 alin.(1); 229; 541 alin.(1) Cod de procedură

penală și a considerat că odată ce inculpatul a fost recunoscut vinovat,

cheltuielile pentru extrădare urmează să l-e suporte;

- inculpatul urmează a fi obligat să achite aceste cheltuieli, deoarece

este persoana în rezultatul acțiunilor infracționale ale căruia a fost comisă

infracțiunea, ca urmare fiind necesară pornirea urmăririi penale cu

necesitatea întreprinderii de către OUP a măsurilor procesuale în vederea

probării vinovăției și asigurării prezenței ultimului în fața organelor de

drept pentru a fi supus răspunderii penale. În acest sens recurentul, a

menționat decizia CSJ nr.1ra-1315/2016 prin care a fost dispusă încasarea

cheltuielilor de extrădare de la inculpat.

5.3 Inculpatul Savciuc Alexandru, fără a invoca unul din temeiurile

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat de a lua

în considerație următoarele:

- în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, i-a fost încălcat de mai

multe ori dreptul la apărare, deoarece nu au fost aduse persoanele care în

pot dovedi nevinovăția pe învinuirea în comiterea omorului;

- depozițiile complicelui XXXXX, dovedesc nevinovăția pe învinuirea

în comiterea omorului;

- nu i-a fost inclus în termenul executării pedepsei, termenul aflării

acestuia în stare de arest într-un Penitenciar din XXXXX, XXXXX, timp de

9 luni și jumătate, când aștepta extrădarea.

cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că

recursul inculpatului Savciuc Alexandru urmează a fi respins iar

recursurile avocatului Gligor Vadim în numele inculpatului și de către

procuror, urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpatul

Savciuc Alexandru, Colegiul penal lărgit menționează că în conformitate cu

art. 422 Cod de procedură penală, termenul pentru declararea recursului

este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Astfel, termenul de atac se calculează de la data când a fost

pronunțată decizia motivată, care la caz este data de 10 mai 2018, dată la

care în ședință publică, cu participarea inculpatului Savciuc Alexandru a

fost pronunțată integral decizia fiind înmânată acestuia contra semnătură,

chestiune regăsită în recipisa de înmânare a deciziei motivate a instanței de

apel (f.d. 216 vol. 2).

În speță se constată că inculpatul a fost prezent la pronunțarea

deciziei integrale, căruia i-a fost adus la cunoștință termenul legal pentru

declararea recursului, ultima zi pentru depunere fiind 12 iunie 2018.

Potrivit datelor de pe plicul poștal (f.d. 231 vol. 2) recursul

inculpatului a fost expediat la 10 iulie 2018.

Reieșind din cele evidențiate, Colegiul penal lărgit constată că

inculpatul Savciuc Alexandru a declarat recurs ordinar în afara termenului

prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală.

Prevederile alin. (2) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că,

în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar

recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv,

deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării

recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a

recursului.

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă acel fapt, că legea procesual-

penală nu stabilește alte condiții de calculare a termenului pentru recurs,

decât cel prevăzut la art. 422 Cod de procedură penală, și anume de la data

pronunțării deciziei, respectiv procedura de repunere în termen nu este

prevăzută de legislația procesual penală.

Reieșind din cele constatate, Colegiul penal lărgit urmează a

respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către inculpatul

Savciuc Alexandru, deoarece este declarat peste termen.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror, prin

care a fost solicitată casarea parțială a deciziei instanței de apel în latura

soluționării cheltuielilor de judecată, fiind indicat în calitate de temei

pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, menționând

că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

Colegiul penal lărgit consideră că în cadrul judecării acestuia, au fost

regăsite temeiuri de admitere reieșind din următoarele circumstanțe.

În esență, procurorul critică hotărârea instanței de apel pentru faptul

că aceasta în mod eronat a respins cererea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare de la inculpatul Savciuc Alexandru suportate în

legătură cu extrădarea ultimului din Federația Rusă și transportarea lui în

Republica Moldova.

Verificând decizia atacată prin prisma criticilor invocate sub aspectul

prezenței cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că în speță instanța de apel

nu și-a motivat decizia suficient în conformitate cu prevederile art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, hotărârea adoptată nu cuprinde

motivarea desfășurată care a dus la respingerea cererii procurorului

privind încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpatul Savciuc Alexandru

în mărime de 20 265,46 lei.

La acest capitol instanța de recurs relevă că potrivit art. 227 alin. (1)

Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate

potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, iar

potrivit alin. (2) pct. 5) al aceluiași articol, cheltuielile judiciare cuprind

sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza

penală.

Conform art. 541 alin. (1) Cod de procedură penală, Republica

Moldova se poate adresa unui stat străin cu cerere de extrădare a persoanei

în privința căreia se efectuează urmărirea penală în legătură cu

infracțiunile pentru care legea penală prevede o pedeapsă maximă de cel

puțin un an de închisoare ori o altă pedeapsă mai aspră sau în privința

căreia a fost adoptată o sentință de condamnare la pedeapsa închisorii pe o

durată de cel puțin 6 luni în cazul extrădării pentru executare, dacă

tratatele internaționale nu prevăd altfel.

Potrivit art. 535 Cod de procedură penală, cheltuielile legate de

acordarea asistenței juridice le suportă partea solicitantă pe teritoriul țării

sale dacă nu este stabilit un mod de acoperire a cheltuielilor în condiții de

reciprocitate sau prin tratat internațional.

Iar, potrivit art. 11 alin. (2) al Legii cu privire la asistența juridică

internațională în materie penală nr. 371 din 01.12.2006, statul solicitant

suportă următoarele cheltuieli de îndeplinire a cererii de asistență juridică:

” lit. c) cheltuielile de transfer al persoanelor pe teritoriul statului solicitant”.

Luând în considerație cele menționate supra, Colegiul penal lărgit

reține că, Legea cu privire la asistența juridică internațională în materie

penală reglementează clar și explicit cine suportă cheltuielile de transfer al

persoanelor te teritoriul statului solicitant, astfel statul asigurând rolul

pozitiv de a suporta toate cheltuielile în vederea prezentării persoanei în

fața unei instanțe legal constituite pentru stabilirea vinovăției sau

nevinovăției acestuia, întru respectarea drepturilor accesului la justiție și la

un proces echitabil.

În asemenea situație, cu referire în exclusivitate la aspectul de

extrădare, este cert faptul că doar în urma acțiunilor statului prin

intermediul organelor competente se asigură prezența persoanei puse sub

învinuire în fața instanței de judecată, chestiuni care atrag după sine

cheltuieli ce sunt încasate din bugetul de stat, iar instanța de judecată la

rândul ei, are competența de a soluționa modalitatea de recuperare a

acestora și de a da deplină eficiență normelor de procedură penală ce

guvernează respectivele raporturi, or, de altfel necesitatea extrădării apare

numai în rezultatul acțiunilor persoanei după comiterea faptei ce este

prevăzută de legea penală.

În speță, conform certificatului nr. 34/5-759 din 31 octombrie 2016, cu

cinci file anexe, eliberat de către Direcția finanțe a IGP al MAI (f. d. 33-38

vol. 2), a fost confirmat că la 05 octombrie 2016 din Federația Rusă în

Republica Moldova a fost extrădat Savciuc Alexandru pentru tragere la

răspundere penală. Cheltuielile pentru procedura de extrădare au fost

suportate din contul bugetului de stat și constituie 20265,46 lei.

Urmărirea penală în speță a fost începută la 26 iunie 2015, dată când a

avut loc comiterea faptei precum și la aceiași dată Savciuc Alexandru a

părăsit teritoriul Republicii Moldova fapt confirmat prin datele din baza de

date ACCES (f. d. 184 vol. 1).

Odată ce a participat la comiterea infracțiunilor, conștientizând

survenirea consecințelor a căror investigație va fi efectuată de către

organele de drept, inculpatul Savciuc Alexandru a părăsit teritoriul RM, sa

eschivat, astfel ulterior statul fiind impus de a porni procesul de căutare,

iar în urma investigațiilor de căutare stabilindu-se că persoana căutată se

află în Federația Rusă. Astfel, a avut loc suspendarea și amânarea

nejustificată a procedurii de urmărire penală, toate aceste cheltuieli

suportate de stat datorându-se acțiunilor inculpatului. Eschivarea de la

prezentarea organului de urmărire penală și extrădarea lui Savciuc

Alexandru, care îi este imputabilă exclusiv inculpatului, s-a soldat cu

suportarea de către stat a cheltuielilor în mărime de 20265,46 lei, necesare

pentru extrădarea acestuia.

Inculpatul, acționând cu rea-credință și sustrăgându-se de la

urmărirea penală, a cauzat statului cheltuieli judiciare nejustificate necesare

pentru extrădarea acestuia, iar interpretarea instanței de apel privind

constatarea obligației statului de a compensa asemenea cheltuieli, ar

însemna nesoluționarea completă a cauzei și legiferarea unui abuz de drept

procesual al inculpatului, acordându-i posibilitate să prevaleze asupra

unor garanții acordate de stat, or, urmează a fi examinat foarte minuțios

momentul în care decade prezumția de nevinovăția a inculpatului și rolul

statului de a asigura buna desfășurare a procesului penal, și după

constatarea existenței infracțiunii, și stabilirea vinovăției persoanei,

instanța de judecată urmează a cerceta și specificul cheltuielilor provocate

în cauză precum și în sarcina cui urmează a fi pusă recuperarea acestora

prin prisma art. 229 Cod de procedură penală.

Conform art. 24 alin. (1) din Convenția europeană de extrădare din

13.12.1957, în vigoare din 31.12.1997, cheltuielile ocazionate de extrădare pe

teritoriul părții solicitate vor fi în sarcina acestei părți.

Prin urmare, cheltuielile de extrădare sunt catalogate ca judiciare,

fiind suportate de Republica Moldova prin bugetele autorităților și

instituțiilor implicate.

În același timp, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată este obligată să

soluționeze cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare.

Potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul

asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de

stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune

de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și

de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată

pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost

încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit consideră că decizia

instanței de apel nu corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, fiind insuficient motivată, astfel regăsindu-se temeiul de casare

indicat de către procuror.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Gligor

Vadim în numele inculpatului Savciuc Alexandru, prin care a fost solicitată

casarea totală a deciziei instanței de apel, fiind indicat în calitate de temei

pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, menționând

că instanța de apel nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, Colegiul penal lărgit consideră că în cadrul judecării acestuia, au

fost regăsite motive de admitere reieșind din următoarele considerente.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, cu casarea

totală sau parțială a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător.

În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu.

Conform art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se

locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței

de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului.

În corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare

a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora

trebuie să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări. Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și

penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare

la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de

apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat întocmai prescripțiile de drept

nominalizate, deoarece, potrivit cursului procesului în instanța de apel se

întrevăd următoarele erori:

În ședința de judecată din 01 martie 2017, avocatul inculpatului a

solicitat reluarea cercetării judecătorești în vederea audierii lui XXXXX și

XXXXX reieșind din faptul că aceștia nu au fost audiați în prima instanță.

La acest demers instanța de apel a dispus printr-o singură frază

respingerea, fără a expune o motivare în acest sens.

În cadrul judecării cauzei, la 02 aprilie 2017, inculpatul Savciuc

Alexandru a depus o plângere adresată Curții Supreme de Justiție prin

care, în esență, a solicitat audierea lui XXXXX cu care a comis faptele

infracționale.

Respectiva plângere a fost redirecționată instanței de apel în

procedura căreia se afla judecarea cauzei.

Ulterior la următoarea ședință de judecată din 05 mai 2017, instanța

de apel a respins cererea inculpatului de audiere a lui Daraban Ion și Grecu

Dmitrii, motivând prin faptul că sa expus anterior asupra acestui demers.

Reieșind din cele constatate, Colegiul penal lărgit atestă că instanța

de apel la judecarea cauzei a comis o eroare prin faptul nemotivării soluției

de respingere a demersului de audiere a lui Daraban Ion și Grecu Dmitrii,

or, aceasta reprezintă o îngrădire a dreptului la apărare, iar statul are

obligația de a asigura executarea acestui drept acordându-i inculpatului

mijloace legale de a-și demonstra nevinovăția prin obținerea a declarațiilor

persoanelor a căror audiere se cere.

Respectiva garanție este instituită în art. 6 CEDO, încălcarea căreia a

atras casarea deciziei atacate, or, instanța de apel nu a expus din care

considerente și în temeiul căror norme a ajuns la concluzia de respingere a

demersului de audiere a celorlalți doi inculpați, or, nemotivarea soluției

echivalează cu nerezolvarea în esență a problemei diferite.

La acest capitol, instanța de recurs ține să menționeze, că asigurarea

dreptului la apărare este una din garanțiile desfășurării procesului de

judecare a cauzei cu respectarea principiului contradictorialității,

examinarea în esență a demersurilor inculpatului și motivarea soluționării

acestora, în procesul penal asigură protejarea drepturilor și libertăților

prevăzute de lege și contribuie la cercetarea obiectivă, sub toate aspectele și

multilaterală a cauzei, ultimul având acces deplin la procesul de înfăptuire

a actului de justiție în privința sa.

Cauza penală de învinuire a Daraban Ivan în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.48, 145 alin.(2) lit. i), j) CP, a fost examinată separat, în

procedură simplificată, pe baza probelor acumulate pe parcursul urmăririi

penale. La judecarea acestei cauze, Savciuc Alexandru nu a luat parte sub

nici formă.

Potrivit jurisprudenței CEDO (a se vedea cauza Navalnyy și Ofitserov v.

Rusia, Hotărârea din 23.02.2016), cu aplicare și referire la caz, urmează de

menționat, că la judecarea separată a cauzei, toate constatările de fapt și de

drept stabilite în procedurile întreprinse împotriva lui Daraban Ivan,

trebuie să fie relevante și pentru judecarea lui Savciuc A., pentru a se

asigura, că măsurile și deciziile luate în procesul de judecare a lui Daraban

Ivan, nu aduc atingere caracterului echitabil a procesului judiciar împotriva

lui Savciuc A., pentru că acesta a fost exclus, din punct de vedere juridic de

la orice formă de participare .

Astfel, aceste garanții pot fi asigurate numai în cazul în care,

coparticipanții Daraban Ivan și Grecu Dmitrii vor fi audiați în procesul de

judecată a lui Savciuc A., aceasta având ca scop pronunțarea unei hotărâri

obiective, legale și întemeiate în privința ultimului.

De asemenea, în cadrul judecării cauzei, în ședința de judecată din 17

august 2017, instanța de apel, după cercetarea probelor scrise, a anunțat

participanții la proces că cercetarea judecătorească a luat sfârșit, în aceiași

ședință ascultând și susținerile verbale, după care a anunțat întrerupere pe

caz.

Ulterior potrivit procesului verbal al ședințelor de judecată, instanța

de apel, contrar procedurii de judecare a cauzelor în ordine de apel, fără a

relua cercetarea judecătorească, a anexat la materialele cauzei ordonanța de

concretizare a învinuirii în ședința de judecată, a dispus audierea

inculpatului Savciuc Alexandru, nu cercetează din nou probele, și

concomitent acordă posibilitate din nou părților de a se expune asupra

apelurilor declarate, finisează examinarea cauzei.

Conform art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea

apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă

instanță.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală,

hotărârea instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel

și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal lărgit stabilește erori

procesuale ce constau în încălcarea prevederilor art. 413-419 Cod de

procedură penală, comise de către instanța de apel la judecarea cauzei.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit menționează

că la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă

obligatoriu de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd

procedura de rejudecare și limitele acesteia, să execute indicațiile instanței

de recurs, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de

apelanți în cererile de apel, să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată și ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către inculpatul

Savciuc Alexandru.

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Prisacari Lilia și de către avocatul

Gligor Vadim în numele inculpatului Savciuc Alexandru.

Casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28

martie 2018 emisă în cauza penală în privința lui Savciuc Alexandru

XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 31 ianuarie

2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena