1ra-1603/2016 — art. 327 al. 1, 332 al. 1 CP

1ra-1603/2016 — art. 327 al. 1, 332 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1603/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de

procurorul din Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 mai 2016, în

cauza penală în privința lui

Siminovici Ludmila Mihail, născută la 05 aprilie 1966,

originară și domiciliată din r-nul Florești, or. Ghindești, str.

Ștefan Vodă 6, ap. 10.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 19.12.2014 pînă la 17.02.2016;

Instanța de apel de la 11.03.2016 pînă la 11.05.2016;

Instanța de recurs de la 20.07.2016 pînă la 22.11.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

fost recunoscută vinovată de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) și art.

332 alin. (l) Cod penal, după cum urmează:

- în baza art. 332 alin. (l) Cod penal - a fost încetat procesul penal, din motiv că a

intervenit prescripția de atragere la răspundere penală;

- în baza art. 327 alin. (l) Cod penal - i-a fost stabilit o pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 550 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 2 ani și 6 luni.

fost condamnată de faptul că, activînd din anul 2010 în calitate de director al Instituției

medico-sanitare publice Centrului de Sănătate Ghindești, or. Florești, prin abuz de

serviciu manifestat la îndeplinirea atribuțiilor care reglementează activitatea de serviciu a

ei ca persoană cu funcție de răspundere, intenționat, din interes personal, cu scopul de a-

și ajuta ruda Timofeevici Maia în perioada lunii iulie 2012, a falsificat certificatul

medical nr. 116 din 20.07.2012, conform căruia Timofeevici Corina s-ar fi aflat la

tratament ambulatoriu în perioada de timp 10.07.2012-20.07.2012 și certificatul de

concediu medical seria 10 nr. 230256 din 26.07.2012, conform căruia Timofeevici

Corina, s-ar fi aflat la tratament ambulatoriu în perioada de timp 26.07.2012-03.08.2012,

prin care fapt, a cauzat intereselor publice daune în proporții considerabile. Ulterior,

aceste documente au fost prezentate de către Timofeevici Corina, organului de urmărire

penală al Inspectoratului de Poliție Florești, cu scopul justificării absenței sale în cadrul

urmăririi penale pe prezenta cauză penală.

Acțiunile lui Siminovici Ludmila, fiind calificate în baza art. 327 alin. (l) Cod penal,

după semnele calificative: folosirea intenționată de către o persoană cu funcție de

răspundere a situației de serviciu, în interes personal, care a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice.

1

De asemenea, instanța de fond a reținut că, tot ea, fiind persoana cu funcție de

răspundere și activînd din anul 2010 în calitate de director al Instituției medico- sanitare

publice Centrului de Sănătate Ghindești, or. Florești, folosindu-se de atribuțiile care

reglementează activitatea ei de serviciu, intenționat, din interes personal, în perioada lunii

iulie 2012, a falsificat certificatul medical nr. 116 din 20.07.2012 conform căruia

Timofeevici Corina s-ar fi aflat la tratament ambulatoriu în perioada de timp 10.07.2012-

20.07.2012 și certificatul de concediu medical seria 10 nr. 230256 din 26.07.2012,

conform căruia Timofeevici Corina s-ar fi aflat la tratament ambulatoriu în perioada de

timp 10.07.2012-20.07.2012 și certificatul de concediu medical seria 10 nr. 230256 din

26.07.2012, conform căruia Timofeevici Corina s-ar fi aflat la tratament ambulatoriu în

perioada de timp 26.07.2012-03.08.2012 prin care fapt, a cauzat intereselor publice daune

în proporții considerabile. Ulterior, aceste documente au fost prezentate de către

Timofeevici Corina, organului de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Florești,

cu scopul justificării absenței sale în cadrul urmăririi penale pe prezenta cauză penală.

Acțiunile lui Siminovici Ludmilal, fiind calificate în baza art. 332 alin. (1) Cod

penal, după semnele calificative: înscrierea de către o persoană cu funcție de

răspundere, în documentele oficiale a unor date vădit false, săvîrșite din interes

personal.

contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, în partea ce ține de

condamnarea în temeiul art. 327 alin. (1) Cod penal, cu achitarea acesteia. Recurenta a

invocat că, în cauza dată au fost emise două ordonanțe de punere sub învinuire a acesteia

din 12.11.2012 și 17.01.2013 care nu au fost anulate dar lăsate în vigoare. Cu toate

acestea de către organul de urmărire penală a fost pusă sub învinuire în temeiul art. 327

alin. (l) Cod penal, pe cînd deja prin modificarea din data de 03.02.2012 cuvintele cu

funcție de răspundere a fost substituit cu cuvîntul ,,publică”. A consideră ordonanța de

punere de sub învinuire din 17.01.2013 ca fiind ilegală și care a solicitat organului de

urmărire penală să o anuleze întrucît ea contravine normelor legale ale Deciziei Curții

Constituționale nr. 26 din 23.11.2010. Timofeevici Maia fiind audiată în cadrul

procesului de judecată a declarat că dînsa nu s-a prezentat la 17.01.2013 la procuratura

Florești, dar a fost la 31.01.2013 unde s-a semnat pe niște foi curate și presupune că

aceste foi au fost completate după plecarea acesteia cu conținutul care îi convenea

procurorului. Ținînd cont de aceste afirmații ale martorului Timofeevici Maia, apelantul a

solicitat instanței de fond să dispună nulitatea actului procedural și anume ordonanța de

punere sub învinuire din 17.01.2013, deoarece procurorul a întreprins acțiuni de încălcare

a prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal. A consideră că în

cazul concret de incriminarea art. 327 alin. (l) Cod penal, nu a fost dovedită latura

obiectivă al acestei infracțiuni.

Din conținutul cauzei penale nu este clar care este caracterul și mărimea pagubei

materiale, care este victima, gradul influenței negative a faptei prejudiciabile asupra

activității legale a instituției, întreprinderii sau organizației. Făcînd referire la temeiul art.

126 alin. (2) Cod penal, a indicat că la materialele dosarului lipsește în general informația

despre daune, pentru ca instanța de judecată să poată evalua obiectiv în temeiul normei

menționate daunele cauzate și dacă acestea ating proporții considerabile. În cazul dat a

considerat că, procurorului nu i s-a reușit să confirme care este dauna considerabilă ca

consecință al eliberării de către acesta a certificatului medical nr. 116 din 20.07.2012 și

certificatul de concediu medical seria 10 nr. 230256 din 26.07.2012.

Instanța de judecată a admis aceiași eroare ca și organul de urmărire penală la

aprecierea și constatarea vinovăției acesteia în cadrul acțiunilor în temeiul art. 327 alin.

2

(l) Cod penal, și anume a dispus condamnarea sa în baza contextului de către o persoană

cu funcție de răspundere. Dispoziția articolului dat la moment nu mai prevedea persoană

cu funcție de răspundere, dar persoană publică. Totodată din interpretarea art. 6 CEDO,

instanța de fond nu s-a expus asupra tuturor circumstanțelor invocate de apelant în cadrul

procesului de judecată și dezbateri. Conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală,

interpretînd această chestiune în favoarea sa consideră că prin acțiunile sale nu a adus

prejudicii considerabile.

admis apelul declarat de inculpata Siminovici Ludmila, casată sentința cu pronunțarea

unei noi hotărîri, după cum urmează:

Siminovici Ludmila Mihail de sub învinuirea înaintată pe art. 327 alin. (1), art. 332

alin. (1) Cod penal, se achită, din motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a judecat

unilateral și superficial cauza, în lipsa unei cercetări obiective a probelor, cu aprecierea

eronată a împrejurărilor de fapt, iar ca rezultat constatarea greșită a aspectelor de drept,

au dus la emiterea pe caz a unei soluții neîntemeiate și eronate.

Instanța de apel a reținut că, Siminovici Ludmila în cadrul urmăririi penale a fost

pusă sub învinuire și conform sentinței judecătoriei Florești din 17.02.2016 a fost

condamnată pentru infracțiunile prevăzute de art.327 alin.(l) Cod penal, cu indicii:

folosirea intenționată de către o persoană cu funcție de răspundere a situației de serviciu,

în interes personal care a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice, și de

art. 332 alin. (1) Cod penal, cu indicii: înscrierea de către o persoană cu funcție de

răspundere, în documentele oficiale a unor date vădit false, săvîrșite din interes personal.

Verificând în ansamblu cumulul de probe administrate și cercetate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

suficienței acestora, instanța de apel ajunge la concluzia că, acțiunile încriminate

inculpatei Siminovici Ludmila prin actul de învinuire finală nu și-au găsit confirmare,

acestea neîntrunind însă sub aspect obiectiv și subiectiv semnele constitutive ale

componenței de infracțiune stabilite la art. 327 alin. (l), 332 alin. (l) Cod penal.

Conform art. 14 alin. (1) Cod penal, infracțiunea este o faptă (acțiune sau inacțiune)

prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvîrșită cu vinovăție și pasibilă de pedeapsă

penală.

Conform art. 15 Cod penal, gradul prejudiciabil al infracțiunii se determină conform

semnelor ce caracterizează elementele infracțiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul și

latura subiectivă.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Conform art. 385 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunea dacă fapta săvîrșită de inculpat întrunește

elementele infracțiunii.

Reieșind din normele precitate și în motivarea soluției adoptate, instanța de apel a

reținut că, potrivit rechizitoriului, încadrarea acțiunilor inculpatei au fost în temeiul art.

327 alin. (1) și art. 332 alin. (1) Cod penal, după următoarele semne calificative.

- folosirea intenționată de către o persoană cu funcție de răspundere a situației de

serviciu, în interes personal, care a cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice, precum și:

- înscrierea de către o persoană cu funcție de răspundere, în documentele oficiale a

unor date vădite false, săvîrșite din interes personal.

3

Astfel, atît procurorul în învinuirea formulată cît și instanța de fond, nu au luat în

considerație modificările și completările din M025-28/77 din 03.02.2012 a Codului

penal, în care este menționat: La art. 327 alin. (1) Cod penal în dispoziții, cuvintele ”cu

funcție de răspundere” se substituie cu cuvîntul ,, publică”; iar la art. 332 alin. (1) Cod

penal, textul ”cu funcție de răspundere, precum și de către un funcționar al autorității

publice care nu este persoană cu funcție de răspundere” se substituie cu cuvîntul

,,publică”.

Deci, dispozițiile articolelor date la momentul punerii sub învinuire a inculpatei nu

mai prevedea sintagma - persoană cu funcție de răspundere, dar cuvintele date au fost

substituite cu cuvîntul ,,publică”, fapt ce a fost ignorat atît de acuzatorul de stat, care la

data de 17.01.2013 prin ordonanța de punere sub învinuire i-a înaintat lui Siminovici

Ludmila învinuirea cu calificativul - o persoană cu funcție de răspundere, calificativ care

nu era prevăzut de norma penală, precum și instanța de fond a ignorat prevederile legii,

emițînd sentința în cauză.

Deci, rezultînd din învinuirea formulată de către procuror, inculpata nu este subiect

al infracțiunii încriminate, adică în acțiunile ei lipsesc elementele infracțiunii prevăzute

de art. 327 alin. (l) și art. 332 alin. (l) Cod penal. Or, în speță lipsește corespunderea

exactă între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpată și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală nominalizată.

Circumstanțele enunțate relevă, astfel, că instanța de fond nu a soluționat cauza în

conformitate cu rigorile legale.

Potrivit art. 390 alin. (l) pct. 3) Cod de procedură penală, în cazul în care fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, se adoptă o sentința de achitare, iar

conform art. 415 alin. (l) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecind

cauza în ordine de apel, poate admite apelul, dar din alte motive, casează sentința atacată

și dispune achitarea persoanei în cazurile prevăzute de prezentul cod.

Conform jurisprudenței naționale, sentința de achitare pentru lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii se adoptă în cazurile în care fapta social periculoasă a fost

constatată, dar lipsesc condițiile prevăzute de lege pentru recunoașterea componenței de

infracțiune.

Potrivit art. 51 Cod penal, temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta

prejudiciabilă săvîrșită, iar componența infracțiunii, stipulată în legea penală, reprezintă

temeiul juridic al răspunderii penale. Răspunderii penale este supusă numai persoana

vinovată de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de legea penală.

Potrivit art. 52 Cod penal se consideră componență a infracțiunii totalitatea

semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă

prejudiciabilă drept infracțiune concretă. Componența infracțiunii reprezintă baza

juridică pentru calificarea infracțiunii potrivit unui articol concret din prezentul cod.

Reieșind din normele precitate, instanța de apel a considerat că, atît acuzarea cît și

instanța de fond au admis încălcări procesuale, înaintînd ordonanța de punere sub

învinuire din 17 ianuarie 2013 (f.d.277, vol. III) și emiterea unei sentințe de condamnare

în temeiul art. 327 alin. (1) și art. 332 alin. (1) Cod penal, în privința inculpatei

Siminovici Ludmila cu calificativul ce nu este prevăzut de legea penală.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar,

prin care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței. Recurentul invocă dezacordul

cu aprecierea probelor; însăși inculpata a căzut de acord cu încetarea procesului deoarece

a expirat termenului de prescripție pe art. 332 alin. (1) Cod penal, iar în apelul inculpatei

s-a solicitat achitarea doar pe art. 327 alin. (1) Cod penal, deoarece nu au fost cauzate

4

prejudicii considerabile. Totodată, în pofida funcției ocupate de Siminovici Ludmila și

împuternicirilor date, ultima este și persoana cu funcție de răspundere care se încadrează

întru totul în noțiunea de persoană publică, definită în art. 123 alin. (2) Cod penal. De

asemenea, indicarea organului de urmărire penală în actul de învinuire a lui Siminovici

Ludmila precum că ultima este persoană cu funcție de răspundere , dar trebuia de indicat

– persoană publică, este o eroare mecanică.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

avocatul Berladean Lilia în numele inculpatei Siminovici Ludmila, a prezentat referință

privind opinia asupra recursului declarat de procuror, prin care a menționat că, este de

poziția respingerii acestui recurs, deoarece din textul deciziei instanței de apel rezultă că

aceasta a analizat obiectiv probele administrate și hotărîrea cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția de achitare și această hotărîre corespunde prevederilor art. 414, 417

Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul

declarat urmează a fi admis din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penale au fost corect

aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit menționează că, în cauza dată, instanța de apel nu a exercitat în

deplină măsură aceste atribuții prevăzute de lege, și anume instanța de apel era obligată

să constate circumstanțele și împrejurările infracțiunii comise în modul prevăzut de art.

394 alin. (1), pct. 1), 2) Cod de procedură penală, să analizeze cauza sub toate aspectele

ei, fără a se limita la motivele invocate de partea care a depus apelul.

În prezenta cauză, Colegiul lărgit constată că, și-au găsit confirmarea temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cazurile

cînd decizia motivată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în legătură cu

ce urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

5

Pornind de la motivele recursului ordinar declarat de procuror, rezultă că, instanța

de apel și-a argumentat soluția superficial privitor la respingerea infracțiunilor

incriminate de către acuzator, prin care inculpatei i-a fost incriminat indiciul ,,persoană

cu funcție de răspundere”, cu toate că, la momentul săvîrșirii infracțiunilor incriminate lui

Siminovici Ludmila, dispoziția art. 327 alin. (1), 332 alin. (1) Cod penal, sintagma ,, cu

funcție de răspundere” a fost substituită cu cuvântul ,,publică”, deci urma a fi incriminat

calificativul ,,persoană publică”.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, inculpata nu este subiect al

infracțiunilor incriminate, or, în speță lipsește corespunderea exactă între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite de inculpata și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală nominalizată.

Colegiul penal menționează că, potrivit art. 123 alin. (1) Cod penal, prin persoană cu

funcție de răspundere se înțelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituție,

organizație de stat sau a administrației publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se

acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în

virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorității publice sau a acțiunilor administrative de dispoziție ori organizatorico-

economice.

Iar potrivit alin. (2) aceluiași articol, prin persoană publică se înțelege: funcționarul

public, inclusiv funcționarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic,

al serviciului vamal, al organelor apărării, securității naționale și ordinii publice, altă

persoană care deține grade speciale sau militare); angajatul autorităților publice autonome

sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice

de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică;

persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice

sau să îndeplinească activități de interes public.

Potrivit literaturii de specialitate, noțiunea ,, persoană cu funcție de răspundere”,

definită în alin. (1) art. 123 Cod penal și noțiunea ,, persoană publică”, definită în alin. (2)

art. 123 Cod penal, se află într-o relație de tip ,,parte-întreg”.

În speță, Seminovici Ludmila activând în funcția de director al Instituției medico-

sanitare publice Centrului de sănătate Ghindești, or. Florești, în pofida funcției ocupate și

împuternicirilor date, nu numai că este persoană cu funcție de răspundere, dar și persoană

publică, astfel aceste două noțiuni nu se exclud ci constituie în cazul dat un tot întreg.

Prin urmare, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că Siminovici Ludmila nu

este subiect al infracțiunii prevăzut la art. 327 alin. (1) și 332 alin. (1) Cod penal.

Din conținutul deciziei recurate rezultă că instanța de apel dor a enumerat probele

prezentate de partea acuzării, care au stat la baza sentinței de condamnare a inculpatei în

instanța de fond, fără a fi supuse analizei și fără a face vre-o concluzie, ca ulterior să

achite inculpata din lipsa componenței de infracțiune, neexaminând sub toate aspectele

hotărârea primei instanțe.

Mai mult, instanța de apel în decizia sa nu s-a expus asupra ordonanței de scoatere a

inculpatei de sub învinuire și reluare a urmăririi penale din 17.01.2013, fapt invocat de

apărate atît în instanța de fond, cît și în instanța de apel.

Astfel, instanța de apel casînd sentința instanței de fond și achitînd-o pe Siminovici

Ludmila, de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1), 332 alin. (1) Cod

penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, și-a motivat decizia

defectuos, fără o argumentare legală.

În acest sens, Colegiul penal reamintește că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

6

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele

legii.

Prin urmare, instanța de apel a examinat pur formal apelul declarat, nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept, nu s-a clarificat care circumstanțe sunt relevante

pentru prezenta cauză, a adoptat o soluție neargumentată la modul cuvenit fără a da o

apreciere probelor, potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor, acceptând niște concluzii de ordin general.

Astfel, se conchide că, instanța de apel nu s-a pronunțat argumentat asupra

motivelor invocate în apel motivându-și soluția eronat, prin ce s-a comis eroarea de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs deoarece soluționarea

chestiunii respective ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanța de

apel, care conform art. 414 Cod de procedură penală, trebuie să judece apelurile din

punct de vedere al stării de fapt și de drept, deci al legalității și temeinicii sentinței

atacate.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit, constatînd temeiul prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, consideră că decizia instanței de apel urmează a

fi casată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel, urmează să țină cont de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel, să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor și în

dependență de situația constatată să adopte o hotărîre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul din Procuratura de nivelul Curții de

Apel Bălți, Valentina Costaș, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 11 mai 2016, în cauza penală în privința lui Siminovici Ludmila Mihail și

dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 27 decembrie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

7