1ra-1728/16 — art. 328 alin. 1 Cod penal

1ra-1728/16 — art. 328 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1728/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate

de procurorul adjunct al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina

Costaș și de avocatul Teodor Bordei în numele părții vătămate, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16 iulie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2016, în cauza penală în

privința lui

Cogîlnicean Victor Grigorii, născut la

16.02.1984, originar din s. Susleni, r-nul

Orhei, domiciliat în mun. Chișinău, str.

Grenoble 130/3, ap.117,

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond – 07.04.2014-16.07.2015;

Instanța de apel – 24.11.2015-06.07.2016;

Instanța de recurs – 08.08.2016-22.11.2016,

C O N S T A T Ă :

Cogîlnicean Victor a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 328 alin. (1)

Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Victor a fost învinuit de către organul de urmărire penală de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.328 alin.(l) Cod penal și anume de faptul că el, în perioada iulie-

noiembrie 2013, aflîndu-se în mun. Chișinău, activînd în baza licenței nr.063 din

10.08.2010 în funcție de executor judecătoresc în cadrul Biroului executorului

judecătoresc Cogîlnicean Victor, avînd calitatea de persoană publică în virtutea

prevederilor art.123 alin.(2) Cod penal, în timpul îndeplinirii obligațiilor de

serviciu, contrar prevederilor art.8 lit. a) și l) din Legea nr.113 din 17.06.2010

1

privind executorii judecătorești; art.22 alin.(l) lit. a) Codul de executare, care

stipulează că, executorul judecătoresc este în drept să emită încheieri în limitele

competențelor prevăzute de Codul de executare; să emită acte procedurale în

limitele competenței prevăzute de lege; acționînd cu titlu oficial ca persoană care

reprezintă Departamentul de Executare, intenționat a săvîrșit acțiuni care depășesc

în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, în următoarele

circumstanțe:

La 31.07.2013, Cogîlnicean Victor prin încheiere a primit spre executare și a

intentat procedura de executare în temeiul documentului executoriu nr.2-262/12

din 13.12.2012 emis de Judecătoria Centru, mun. Chișinău în baza hotărîrii din

13.12.2012, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02.07.2013, privind

obligarea lui Chivriga Viorel și Chivriga Tatiana să demoleze construcția auxiliară

construită neautorizat și amplasată pe terenul reclamanților Mocanu Cristian și

Mocanu Elena din str. G. Meniuc 8, mun. Chișinău. La 07.08.2013, pîrîții Chivriga

Viorel și Chivriga Tatiana au atacat cu recurs decizia Curții de Apel Chișinău din

02.07.2013 la Curtea Supremă de Justiție. Totodată, prin cererea din 09.08.2013,

pîrîții Chivriga Viorel și Chivriga Tatiana au solicitat pronunțarea unei încheieri

privind suspendarea executării hotărîrii din 13.12.2012. Despre exercitarea căilor

de atac corespunzătoare, la 14.08.2013 Chivriga Viorel a informat executorul

judecătoresc Cogîlnicean Victor, care, conform prevederilor art.435 alin.(l) din

Codul de procedură civilă stipulează că, recursul suspendă executarea hotărîrii în

cazul strămutării de hotare, distrugerii de plantații și semănături, demolării de

construcții sau de orice bun imobil, în alte cazuri prevăzute de lege, urma să

suspende executarea pînă la pronunțarea pe caz de către Curtea Supremă de

Justiție. Concomitent, la 12.08.2013 Curtea Supremă de Justiție inițial a respins

alegațiile recurenților de suspendare a executării hotărîrii din 13.12.2012, iar după

aceasta, la 21.08.2013, suplimentar prin încheiere, Curtea Supremă de Justiție a

admis cererea recurenților și a dispus suspendarea executării hotărîrii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 13.12.2012, menținută prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 02.07.2013, în partea ce ține de demolarea construcției neautorizate

din str. Gh. Meniuc 8, mun. Chișinău pînă la examinarea cererii de recurs depusă

de către Chivriga Viorel și Chivriga Tatiana. Însă, în pofida acestui fapt, executorul

judecătoresc Cogîlnicean Victor, depășind în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, a organizat demolarea la 29.08.2013 a construcției

neautorizate din str. Gh. Meniuc 8, mun. Chișinău, antrenînd în acest sens angajați

ai SRL „Inconter-TMC", costul demolării constituind suma de 8202,85 lei, bani

care au fost achitați acestei persoane juridice la 30.08.2013.

Contrar prevederilor art.435 alin.(l) din Codul de procedură civilă care

stipulează că, în cazul demolării de construcții, executarea hotărîrilor se suspendă,

2

fără a fi necesară pronunțarea unei hotărîri judecătorești în acest sens, executorul

judecătoresc Cogîlnicean Victor a depășit limitele atribuțiilor acordate prin lege și

a organizat demolarea construcției neautorizate din str. Gh. Meniuc 8, mun.

Chișinău, cauzînd cheltuieli suplimentare Chivriga Viorel și Chivriga Tatiana în

sumă de 8202,85 lei, ceea ce constituie daune patrimoniale considerabile pentru

aceste persoane.

La 28.11.2013, executorul judecătoresc Cogîlnicean Victor a dispus

încasarea de la Chivriga Viorel și Chivriga Tatiana a cheltuielilor de executare,

cheltuieli în care au fost incluse și costul demolării silite de către SRL „Inconter-

TMC" a construcției neautorizate din str. Gh. Meniuc 8, mun. Chișinău în sumă de

8202,85 lei.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cogîlnicean Victor să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(l) Cod penal

la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

iar conform art.90 Cod penal să fie suspendată condiționat executarea pedepsei

aplicate pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

Conform prevederilor art.65 Cod penal, să se dispună privarea inculpatului

de dreptul de a ocupa funcția de executor judecătoresc pe un termen de 5 ani și

acțiunea civilă înaintată de către Chivriga Tatiana în sumă de 13 322,85 lei cu titlu

de prejudiciu material și 15 000 lei prejudiciu moral să fie admisă integral.

În apel procurorul a invocat că, prin acțiunile sale intenționate Victor

Cogîlnicean a realizat elementele laturii obiective ale infracțiunii prevăzute de

art.328 Cod penal, iar judecătorul a tratat incorect prevederile legislației la

achitarea acestuia. De asemenea, instanța de fond, la emiterea sentinței, nu a făcut

referire la nici un articol din Codul de executare în conformitate cu care a acționat

executorul Victor Cogîlnicean.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel și avocatul Teodor Bordei în

numele părții vătămate Tatiana Chivriga, solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea

unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.328 alin.(l) Cod

penal, deoarece concluziile instanței de fond în ceea ce privește vinovăția sau

nevinovăția lui Victor Cogîlnicean sunt nemotivate și ilegale.

În apel s-a invocat faptul, că Viorel Chivriga l-a informat pe Victor

Cogîlnicean despre depunerea recursului și respectiv, în opinia apelantului,

inculpatul cu rea-credință a planificat și executat demolarea la 29 și 30 august

2013.

3

au fost respinse apelurile declarate ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. Instanța de apel a menționat că, instanța de fond dispunînd achitarea

lui Cogîlnicean Victor de sub învinuirea adusă în baza art.328 alin.(l) Cod penal pe

motiv că, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, a adoptat o

hotărîre legală și temeinică, bazată pe întreg ansamblul probant care cert dovedește

nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța de fond corect a constatat lipsa elementului constitutiv al infracțiunii

prevăzute de art.328 alin.(l) Cod penal și anume - latura obiectivă a infracțiunii

care presupune acțiunile sau inacțiunile făptuitorului care depășesc vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă acestea au cauzat daune în

proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite

prin lege ale persoanelor fizice sau juridice.

O condiție obligatorie de răspundere penală pentru depășirea atribuțiilor de

serviciu constă în faptul că trebuie să existe legătura directă între acțiunile

făptuitorului, ca persoană cu funcții de răspundere, competențele ei, date prin lege

sau printr-un act subordonat legii și urmările survenite.

Norma legală expusă indică cu certitudine, că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(l) Cod penal, dar

demonstrează faptul, că inculpatul activînd în calitate de executor judecătoresc a

întocmit toate actele procedurale ce țin de executarea documentului executoriu

nr.2-262/12 din 13.12.2012 emis de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău

privind obligarea lui Viorel Chivriga și Tatiana Chivriga să demoleze construcția

auxiliară construită neautorizat și amplasată pe terenul reclamanților Cristian

Mocanu și Elena Mocanu din str. G. Meniuc 8, mun. Chișinău și care afectează

dreptul de proprietate, în conformitate cu drepturile și atribuțiile de serviciu

acordate acestuia conform Codului de executare. Încheierea executorului

judecătoresc nr.063-95/13 din 31.07.2013 privind primirea spre executare a

documentului executoriu, intentarea, procedurii de executare și acordarea

termenului de executare benevolă nu a fost anulată nici la momentul pornirii

urmăririi penale, ulterior la momentul înaintării învinuirii lui Victor Cogîlnicean și

nici pînă în prezent.

Argumentele invocate în apelurile procurorului și avocatului, privind

prezența probelor ce dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.328 alin.(l) Cod penal, sunt contradictorii circumstanțelor și

împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de fond și cea de apel pe parcursul

judecării cauzei.

Vinovăția persoanei în săvîrșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul

4

cînd instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,

cercetînd nemijlocit toate probele prezentate, iar dubiile care nu pot fi înlăturate,

fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a dat

răspunsuri la toate chestiunile prevăzute la art.385 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a constatat că, aceste prevederi legale în prezenta cauză au

fost respectate, fapt ce demonstrează că procesul penal de achitare a inculpatului a

fost unul echitabil în sensul art.6 CEDO coraportat la prevederile art.8 al.(3) Cod

de procedură penală, ce stabilește că concluziile despre vinovăția persoanei de

săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

Întreg ansamblul probelor care au fost prezentate și cercetate în instanța de

fond și cea de apel, confirmă doar faptul că acțiunile lui Victor Cogîlnicean nu cad

sub incidența legii penale incriminate lui, inculpatul în calitate de executor

judecătoresc a acționat în limitele prevăzute de lege și în baza încheierii nr.063-

95/13 din 31.07.2013 privind primirea spre executare a documentului executoriu,

intentarea procedurii de executare și acordarea termenului de executare benevolă,

care nu a fost contestată.

Instanța de fond întemeiat și legal a constatat în sentința pronunțată, că

acțiunile lui Victor Cogîlnicean nu cad sub incidența infracțiunii incriminate. Atît

în cadrul ședinței instanței de fond, cît și în cea de apel s-a stabilit, că inculpatul

activînd în calitate de executor judecătoresc nu a încasat careva mijloace financiare

pentru efectuarea demolării construcției auxiliare construite neautorizat și

amplasate pe terenul reclamanților Cristian Mocanu și Elena Mocanu din str. G.

Meniuc 8, mun. Chișinău de la partea vătămată Tatiana Chivriga, cheltuielile de

demolare fiind achitate în întregime din contul reclamanților, ceea ce este dovedit

și prin declarațiile martorului Simon Boris depuse în ședința instanței de fond din

29.01.2015 (f.d.233-236 vol. I).

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului indică că:

- executorul judecătoresc Victor Cogîlniceanu, fără temei legal, a recurs

la executarea unei hotărîri judecătorești, care de drept este suspendată prin

depunerea unei cereri de recurs în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1)

Cod de procedură civilă. Mai mult decît atît, hotărîrea în cauză nu putea fi

executată și din considerentul că instanța de fond a omis să indice care anume bun

imobil sau care parte a acestuia urmează a fi demolată, dînsul era obligat să solicite

explicarea unei atare hotărîri, dar nu a întreprins acest lucru;

5

- în urma acțiunilor ilegale ale executorului judecătoresc și anume, a

demolării scării s-au cauzat daune materiale în sumă de aproximativ 12 mii lei

(cheltuieli de executare), dat fiind faptul că a fost lipsită de posibilitatea de a

executa benevol hotărîrea definitivă a Curții Supreme de Justiție și Chivriga

Tatiana spera că hotărîrea Curții Supreme de Justiție va fi emisă în favoarea ei, dar

din momentul în care hotărîrea a fost emisă în defavoarea ei, avea să demoleze

construcția cu puterile proprii fără a suporta careva cheltuieli;

- vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate la cauza

penală de către procuror și prin acțiunile sale intenționate, Victor Cogîlnicean a

realizat elementele laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.328 Cod penal;

- lui Chivriga Tatiana i-a fost cauzat prejudiciu material, deoarece

sechestrul a fost pus pe banii soțului care are calitatea de martor în acest proces

penal și astfel, se remarcă că bunurile soțului, cad sub incidența prevederilor

art.366, 371 Cod civil, aceste bunuri nefiind separate prin careva acte juridice și

deci, Chivriga Tatiana avînd asupra banilor respectivi aceleași drepturi ca și soțul.

Mai mult, hotărîrea de încasare a mijloacelor bănești cu titlu de cost al lucrărilor de

la Chivriga Tatiana, ulterior poate fi executată și în altă formă decît încasarea

banilor de pe contul soțului Chivriga Viorel, ceia ce indică la existența unui

prejudiciu real cauzat;

- Cogîlnicean Victor fiind subiect prin prisma prevederilor art.21 Cod

penal, acționînd cu intenție directă, coștientizînd și dorind survenirea rezultatelor

acțiunilor sale prejudiciabile, contrar bunei desfășurări a activității de serviciu a

unei persoane publice, ori care execută acțiuni, însărcinări în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, a depășit vădit limitele atribuțiilor prevăzute de lege

prin ce a cauzat drept rezultat al acestor acțiuni persoanei fizice concrete daune în

proporții considerabile, fiind în așa mod întrunite toate elementele infracțiunii

prevăzute de art.328 Cod penal și asupra acestor argumente invocate în apelul

procurorului, instanța de apel nu s-a expus.

5.1. Nefiind de-acord cu hotărîrile menționate avocatul Teodor Bordei în

numele părții vătămate a depus recurs ordinar la 09.08.2016, solicitînd casarea

acestora cu rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, pe motiv că:

- instanța de apel în decizia sa a susținut concluziile instanței de fond și

unicul argument pe care l-a invocat este că, Cogîlnicean Victor în calitate de

executor judecătoresc în procedura de executare a acționat legal, iar încheierea de

intentare a procedurii nu a fost niciodată anulată, însă instanța de apel nu și-a

motivat concluzia;

- partea vătămată a atacat cu recurs decizia instanței de apel prin care a fost

menținută hotărîrea primei instanțe și în baza căreia a fost eliberat titlu executoriu,

6

iar despre exercitarea căii de atac executorul a fost informat și contrar prevederilor

art. 435 Cod de procedură penală, acesta a dispus demolarea bunului aflat în litigiu;

- ilegalitatea acțiunilor lui Cogîlnicean Victor se confirmă și prin decizia

Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești, decizie care nu a fost anulată;

- acțiunile inculpatului întrunesc toate elementele infracțiunii incriminate și

totodată, este prezent și prejudiciul cauzat în sumă de 8202,85 lei, la plata cărora a

fost impusă partea vătămată, iar dacă Cogîlnicean Victor suspenda executarea

hotărîrii, atunci Chivriga Tatiana demola anexa cu forțele proprii și era să fie

scutită de aceste cheltuieli.

inculpatul solicitînd respingerea acestuia, pe motiv că organul de urmărire penală

nelegitim a intentat cauza penală, deoarece pînă în prezent Chivriga Tatiana și

Chivriga Viorel nu au cheltuit careva sume de bani pentru executarea hotărîrii cu

privire la demolarea construcției neautorizate, iar declarațiile lor nu au suport

juridic.

în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acestea urmează a

fi respinse din următoarele considerente.

7.1. Referitor la recursul ordinar declarat de procuror

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material

7

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit reține că

recursul este depus de procuror în defavoarea inculpatului și ca temei se invocă

pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, și anume: hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond ori de apel atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs menționează că, recurentul în recursul său indică eroarea

prevăzută de art. 427 Cod de procedură penală, dar de fapt invocă dezacordul său

cu aprecierea probelor de către instanța de judecată, probe care în viziunea sa

confirmă vinovăția inculpatului.

Astfel, Colegiul lărgit precizează că, potrivit art. 414 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și oricăror probe noi prezentate instanței

de apel.

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis,

dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel a respectat prevederile

art. 414, 417 Cod de procedură penală s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar soluția acesteia se întemeiază pe o bună motivare, corect a

menținut sentința instanței de fond și a conchis că, într-adevăr fapta încriminată lui

Cogîlnicean Victor nu întrunește elementele infracțiunii.

Colegiul lărgit susține poziția instanței de apel, precum că nici una dintre

probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței de fond și

apel nu confirmă vina inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate și totodată,

presupusa depășire a atribuțiilor de serviciu din partea inculpatului nu este

confirmată sau stabilită prin probe concludente, însă o sentință de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri.

De asemenea, instanța reține ca fiind corectă constatarea instanței inferioare

privind lipsa laturii obiective care face parte din componența infracțiunii prevăzute

la art. 328 Cod penal. Acest element presupune acțiunile făptuitorului care

8

depășesc vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă acestea au

cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice, iar o condiție

obligatorie pentru atragerea la răspundere penală constă în faptul că trebuie să

existe legătura directă între acțiunile vinovatului și urmările survenite.

Astfel, Colegiul precizează că, inculpatul activînd în calitate de executor

judecătoresc acționînd în limitele prevăzute de lege a întocmit toate actele

procedurale ce țin de executarea documentului executoriu nr. 2-262/12 din

13.12.2012, iar încheierea privind primirea spre executare a documentului

executoriu, intentarea procedurii de executare și acordarea termenului de executare

benevolă nu a fost contestată și anulată conform prevederilor art. 161-163 Cod de

Executare, aceasta fiind legală și întemeiată.

De asemenea, nu a fost confirmat faptul că părții vătămate i-a fost cauzat un

prejudiciu material prin acțiunile inculpatului, iar versiunea procurorului precum

că prejudiciu a fost cauzat prin aplicarea sechestrului pe mijloacele financiare ale

martorului Chivriga Viorel, care este soțul părții vătămate și aceste bunuri nu sunt

separate prin careva acte juridice, instanța o consideră ca neîntemeiată și invocată

declarativ, deoarece, conform materialelor cauzei acest sechestru nu a fost aplicat

de către Cogîlnicean Victor, ci putea fi aplicat ca măsură de asigurare a acțiunii

examinate în ordine civilă, unde atât martorul cât și partea vătămată aveau calitatea

de pârâți, iar careva dovadă întru susținerea motivului invocat procurorul nu a

prezentat.

Totodată, specific pentru acțiunea prejudiciabilă de depășire a limitelor

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege este că făptuitorul comite o acțiune care

nu este în componența lui de serviciu, dar este în competența unei alte persoane sau

a unui alt organ și astfel, Colegiul menționează că, executarea documentului

executoriu nr. 2-262/12 din 13.12.2012 era în obligațiunile executorului

judecătoresc Cogîlnicean Victor, care la 29.08.2013 a organizat demolarea

construcției neautorizate țînînd cont și de încheierea Curții Supreme de Justiție din

12.08.2013, prin care s-a respins cererea depusă de Chivriga Viorel și Chivriga

Tatiana privind suspendarea executării hotărîrii instanței de fond din 13.12.2012,

iar despre emiterea celei de-a doua încheieri a Curții Supreme de Justiție din

21.08.2013, inculpatul nu a fost informat, fapt confirmat și prin lipsa căreiva

informații la materialele cauzei.

Prin urmare, în cadrul apelului, deși s-a solicitat condamnarea inculpatului,

probe în confirmarea învinuirii procurorul nu a prezentat, iar în viziunea instanței

de recurs, reieșind din conținutul procesului-verbal al ședinței instanței de apel,

procurorul în cadrul apelului nu și-a exercitat atribuțiile vis-a-vis de prezentarea

probelor suplimentare în confirmarea învinuirii, iar în conformitate cu prevederile

9

art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și jurisprudența Curții Europene pentru

Drepturile Omului, sarcina probatoriului în ședințele de judecată în prima

instanță și în instanța de apel revine acuzatorului de stat în virtutea funcției lui

procesuale (art.51, 53, 320 Cod de procedură penală). Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului în hotărîrea Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a

constatat că, în materie penală, problema administrării probelor trebuie să fie

abordată prin prisma art. 6 § 2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta

probe să-i revină acuzării.

Analizînd probele acuzării precum și materialele cauzei, atît în prima

instanță, cît și în instanța de apel, ulterior expuse în decizia instanței de apel,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel corect a menținut sentința

instanței de fond și a concluzionat că totalitatea acestor probe demonstrează

nevinovăția lui Cogîlnicean Victor în comiterea infracțiunii incriminate și a emis o

decizie legală.

Mai mult ca atît, instanța menționează că, recunoașterea sau nerecunoașterea

vinei de către inculpat în săvîrșirea infracțiunii incriminate prin prisma

prevederilor art. 66 Cod de procedură penală este un drept al inculpatului, iar

vinovăția lui urmează de a fi dovedită, probată de către partea acuzării prin probe

pertinente și concludente.

Generalizînd cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide în mod

convingător, că partea acuzării în susținerea apelului asupra sentinței instanței de

fond prin care a fost achitat inculpatul, nu a îndeplinit cerințele legii cu privire la

prezentarea probelor, ce ar servi temei pentru o nouă interpretare a probelor de

către instanța de apel, care ar confirma vinovăția, or apelul declarat conține

descrierea probelor administrate în cadrul cercetării judecătorești, cu interpretarea

acestor probe în formă tendențioasă, fără a se referi și la alte circumstanțe ce au

importanță pentru cauză și care au fost omise, ca de altfel și recursul declarat fiind

și acesta unul formal cu invocarea probelor ce aparent indică la vinovăția

inculpatului.

În aceiași ordine de idei, Colegiul menționează, că aprecierea probelor ține

de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, sau în instanța de

apel, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da

temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare, mai mult ca atît,

temeiul invocat nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel a adoptat o

hotărîre legală și întemeiată, temeiul invocat de recurent prevăzut la pct. 6) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea. Prevederile legale

obligatorii au fost respectate la judecarea cauzei în apel și Colegiul s-a expus

10

motivat asupra respingerii apelului, cît și s-au indicat detaliat motivele adoptării

soluției.

De asemenea, Colegiul penal reține că motivele invocate în recurs sunt

neîntemeiate și constituie o interpretare subiectivă a recurentului, iar instanța de

apel corect s-a expus asupra fiecărui argument din apelul declarat de procuror,

motivare pe care instanța de recurs o acceptă și pentru a evita repetări inutile o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a

hotărîrii în cauza Albert vs. Romînia din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunînd un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,

19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În concluzie, Colegiul constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd erori de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și ca urmare

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel dînd o apreciere corectă

probelor administrate, examinîndu-le multilateral, iar motivarea soluției fiind

bazată respectiv pe ele.

În acest context, Colegiul penal lărgit conchide, că argumentele invocate de

către acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil

respingerea recursului ca inadmisibil cu menținerea hotărîrii contestate.

7.2. Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul părții vătămate

Conform prevederilor art. 422 Cod de procedură penală (redacția 05 aprilie

2012), termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, conform cererii depusă la

06.06.2016, avocatul Teodor Bordei a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa și a

părții vătămată (f.d. 112, vol. II) și astfel, dispozitivul deciziei a fost pronunțat la

08.06.2016 în lipsa acestora, iar la 06.07.2016 decizia motivată a fost pronunțată

public, copia deciziei instanței de apel fiind expediată avocatului la 07.07.2016

(f.d. 126, vol. II) și conform copiei plicului anexată la recurs de către recurent,

Curtea de Apel Bălți a aplicat ștampila de ieșire tot la 07.07.2016 (f.d. 144, vol. II),

însă avocatul depune recurs abia la 09.08.2016 (f.d. 140, vol. II).

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că recursul ordinar al avocatului

în numele părții vătămate a fost depus peste termen, or, termenul de recurs este

absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului

se va respinge ca depus peste termen, deoarece legea procesual penală ce

11

reglementează procedura examinării recursului ordinar nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei

instanței de apel pentru avocat a expirat la 08.08.2016, iar atît partea vătămată cît și

avocatul său au avut reală posibilitate de a declara recurs în termenul stabilit de

lege și astfel, Colegiul penal lărgit consideră, că recursul ordinar declarat de

avocatul Teodor Bordei este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul adjunct

al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș și de avocatul

Teodor Bordei în numele părții vătămate, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Cogîlnicean

Victor, cu menținerea deciziei instanței de apel.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 20 decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

12