1ra-478/2016 — art. 217 alin. 3 lit. b, e, art. 322 alin. 1 CP

1ra-478/2016 — art. 217 alin. 3 lit. b, e, art. 322 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-478/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Fediuc Valentin în numele inculpatei Scoarță Iulia, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015, în

cauza penală privind-o pe

Scoarță Iulia Iurii, născută la 29 iulie 1993, originară

din sat. Temeleuți, r-1 Camenca, domiciliată în sat. Căprești,

r-nul Florești;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

privința cet. Scoarță Iulia în baza art. 322 alin. (1) Cod penal, a fost încetat din motivul

că, fapta comisă de aceasta constituie o contravenție.

Scoarță Iulia a fost recunoscută culpabilă de comiterea contravenției prevăzute de

art. 343 Cod Contravențional fiind încetată procedura contravențională, cu intervenirea

termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În baza art. 2171 alin.(3) lit. b), e), f) Cod penal Scoarță Iulia a fost achitată pe motiv

că, în acțiunile ultimei nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

1.1. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Drosu Simion, hotărîrea în privința

căruia cu recurs ordinar în prezent nu se contestă.

aproximativ pe la ora 14 00 min., de către colaboratorii penitenciarului nr. 17, Rezina,

1

fiind efectuată percheziția corporală a inculpatului Drosu Simion, la finele întrevederii

de scurtă durată a acestuia cu concubina sa Iulia Scoarță, la el s-a depistat un telefon

mobil de model „Nokia mini 6700” cu acumulator „H-mobile” și un micro stik 2G fară

cartelă, o pungă din stofă de culoare neagră, în care s-a depistat masă vegetală uscată,

de culoare verde, mărunțită, cu miros specific, asemănător cu cel de cînepă. În timpul

efectuării percheziției corporale a inculpatului Drosu Simion, concubina acestuia

Scoarță Iulia nu a fost prezentă, fiind deja plecată.

Totodată în ședința instanței de judecată s-a stabilit că, atît la intrarea prin punctul

de control la întrevedere, cît și la ieșirea de pe teritoriul penitenciarului, după

întrevedere, la efectuarea percheziției corporale a acesteia și copilului minor, nu au fost

depistate careva substanțe suspecte și nici obiecte interzise.

Rezina, Stavinschi Olesea, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu recunoașterea cet. Scoarță

Iulia culpabilă în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), e) și în

temeiul art. 322 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea acesteia, sancțiuni cu închisoarea, și

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că, prima instanță incorect a achitat-o pe

Scoarță Iulia de săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 2171 alin.(3) lit. b), d), e), f) Cod

penal și a încetat procesul penal în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin.(1)

Cod penal, motivînd faptul că, instanța de fond s-a bazat doar pe declarațiile inculpatei,

deoarece Drosu Simion pe tot parcursul examinării cauzei a refuzat să facă declarații.

La fel nu s-a luat în considerație și toate probele prezentate de acuzatorul de stat care,

au fost legal acumulate la urmărirea penală și cercetate în instanța de fond și care cu

certitudine dovedesc vinovăția inculpatei.

Suplimentar apelantul a menționat că, găina în care a fost depistat telefonul mobil,

a fost adusă la întrevedere de către inculpata Scoarță Iulia, iar inculpatul Drosu Simion

fiind deținut în penitenciar, n-a avut posibilitatea reală de a obține aceste obiecte și

substanțe interzise, fară concursul direct al inculpatei Scoarță Iulia. Procurorul

Stavinschi Olesea a mai invocat și faptul că, inculpatul Drosu Simion nu a acceptat să

facă declarații nici în apărarea sa, nici în apărarea concubinei sale cu care, au un copil

minor înțelegând, de consecințele care, survin în atare situații, or Scoarță Iulia poate fi

supusă răspunderii și pedepsei penale.

La fel, procurorul Stavinschi Olesea a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată cet.

Scoarță Iulia în temeiul art.2171 alin.(3) lit. b), e) Cod penal o pedeapsă sub formă de 3

ani închisoare cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de circuitul substanțelor

narcotice pe termen de 5 ani, iar în baza art. 322 alin.(l) Cod penal să-i fie numită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani.

Conform art.84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

2

al pedepselor să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare cu privarea de

dreptul de a exercita funcții legate de circuitul substanțelor narcotice pe termen de 5 ani.

În baza art. 90 Cod penal să i se suspende condiționat executarea pedepsei numită

inculpatei Scoarță Iulia pe un termen de probă de 2 ani.

apelul declarat de procurorul în procuratura Rezina, Stavinschi Olesea a fost admis,

casată parțial sentința Judecătoriei Rezina din 18 mai 2015 și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Scoarță Iulia a fost recunoscută culpabilă și condamnată în baza art. 217 alin. 3 lit.

b), e) Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani, cu privarea de dreptul de a exercita funcții și desfășura activități legate de circulația

substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani.

Scoarță Iulia a fost recunoscută culpabilă și condamnată în baza art. 322 alin. (1) Cod

penal, stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an.

În temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial

al pedepselor aplicate i s-a stabilit inculpatei Scoarță Iulia pedeapsa definitivă de 3 ani

și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții și desfașura activități

legate de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei cu închisoarea

stabilită în privința cet. Scoarță Iulia, cu fixarea unui termen de probă de 4 ani.

În partea soartei corpurilor delicte sentința atacată a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a considerat dovedit în afara dubiiior

rezonabile faptul că, la data de 14 februarie 2014, aproximativ pe la ora 14.00 min.,

Scoarță Iulia, urmărind scopul transmiterii tăinuită a substanțelor narcotice, și a

bunurilor interzise, cunoscând statutul special al instituției penitenciare și interdicția

legii privind circulația substanțelor narcotice, cu intenție directă, a mers la întrevedere

cu Drosu Simion, deținut în penitenciarul nr. 17, Rezina, unde execută pedeapsa cu

închisoare în temeiul sentinței judecătorie Florești din 10 iunie 2013.

Scoarță Iulia, în timpul întrevederii de scurtă durată cu Drosu Simion, a transmis

tainic, ultimului un telefon mobil de modelul „Nokia mini 6700”, cu acumulator „H-

mobile”, cu stic 2G, fără cartele SIM și o pungă din materie de culoare neagră în care,

s-a depistat masă vegetală, de culoare verde, mărunțită, cu miros specific, asemănător

cu cel de cînepă.

Conform concluziei raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1544 din

10.03.2014 masa totală de culoare verde, mărunțită, uscată, prezentată la examinare într-

un plic de hârtie albă, ridicată la 14.02.2014 de către colaboratorii penitenciarului nr. 17

Rezina, în cadrul percheziției corporale asupra condamnatului Drosu Simion, reprezintă

marihuană, care face parte în categoria substanțelor narcotice. Cantitatea substanței

narcotice - marihuana constituie (5,47 grame, uscată), care conform Hotărârii de Guvern

nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea listei substanțelor narcotice, psihotrope și a

3

plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, și cantitățile acestora,

reprezintă substanțe narcotice în proporții mari.

Astfel, acțiunile inculpatei Scoarță Iulia au fost calificate în baza art. 322 alin. (1) și

art. 217 alin. (3) lit. b), e) Cod penal, după semnele calificative, transmiterea tăinuită de

la control, persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, sau a altor substanțe cu efect

narcotizat, precum și a altor obiecte, a căror transmitere este interzisă, dacă această

acțiune a fost săvârșită în proporții mari și păstrarea, transportarea substanțelor

narcotice, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare, pe teritoriul instituțiilor

penitenciare.

Vinovăția inculpatei Scoarță Iulia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin

(3) lit. b), e) Cod penal și de art. 322 alin. (1) Cod penal se dovedește atît prin declarațiile

martorilor Tuluc Grigore, Pîrțu Sergiu, Chilimari Sergiu, Șumila Tatiana, Golban

Snejana, cît și prin probele scrise, cercetate în cadrul ședinței instanței de fond și in

instanța de apel, după cum ar fi : procesul-verbal de percheziție și ridicare nr. 79 din 14

februarie 2014; raportul de constatare tehnico-științifică nr.1544 din 10 martie 2014;

procesul verbal de examinare a obiectului din 01 aprilie 2014; fișa de evidență a

întrevederilor, eliberării coletelor, pachetelor cu provizii și banderolelor deținuților

Penitenciarului nr.17, Rezina, pe numele deținutului Drosu Simion, conform căreia la

14 februarie 2014, acesta a avut întrevedere cu Scoarța Iulia, de la care a primit colet,

(f.d.37-38).

Instanța de apel a considerat dovedit în afara dubiilor rezonabile, faptul transmiterii

tăinuite de Scoarță Iulia inculpatului Drosu Simion a 5,47 gr. de substanță narcotică,

marijuana, la 14 februarie 2015, aflându-se în perioada întrevederii de scurtă durată, în

camera de întrevederi din incinta Penitenciarului 17, Rezina.

Instanța de apel a reținut că prima instanță eronat a pronunțat sentința de achitare în

privința inculpatei Scoarță Iulia în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 322 alin. (l)

Cod penal și art. 217 alin. 3 lit. b), e) Cod penal, analizînd unilateral probele

administrate, facînd referire doar la declarațiile inculpatei, neverificând în ansamblu

toate probele acuzării, în coroborare cu argumentele părții apărării.

La stabilirea modului și măsurii de pedeapsă aplicate în privința inculpatei Scoarță

Iulia, instanța de apel a ținut seama de prevederile art. 75 Cod penal, care stabilește că,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, care în speța examinată fac parte din categoria

infracțiunilor ușoare și mai puțin grave, de motivul acestora, de persoana celui vinovat,

care este supus pentru prima dată răspunderii penale, (f. d. 55), de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea penală, cum ar fi : prezența unui copil minor, Andreea, a. n.

12.04.2012, pe care îl crește, educă și întreține de una singură, circumstanțele agravante,

cum ar fi săvârșirea infracțiunii care, prezintă un pericol social sporit.

4

Reieșind din circumstanțele enunțate, și din faptul că, prin acțiunile sale inculpata

Scoarță Iulia a manifestat o desconsiderare a normelor de conviețuire socială, de

neglijarea a eforturilor statului îndreptate în vederea corectării, reeducării și

resocializării persoanelor supuse răspunderii și pedepsei penale, printr-un

comportament dictat de o impertinență inadmisibilă a transmis tainic de control,

deținutului Drosu Simion a obiectelor interzise și a substanței narcotice în proporții

mari, în instituția penitenciară nr. 17, Rezina, instanța de apel a considerat posibilă

corectarea acesteia prin aplicarea unei sancțiuni cu închisoarea, cu suspendarea

executării pedepsei cu fixarea unui termen de probă.

Valentin în numele inculpatei Scoarță Iulia, prin care indicînd temeiurile din art. 427

alin. (1) pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală solicită casarea integrală a deciziei

instanței de apel, cu menținerea sentinței Judecătoriei Rezina din 18 mai 2015.

În recursul declarat recurentul a invocat următoarele motive :

- art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, conform căruia hotărîrea

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și nu au fost întrunite

elementele infracțiunii;

- potrivit art.26 alin. (l) Cod de procedură penală, judecătorul nu trebuie să fie

predispus să accepte concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea

inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea preconcepută că acesta a comis o

infracțiune ce constituie obiectul învinuirii;

- de partea acuzării nu a fost adusă nici o probă directă și pertinentă care să

demonstreze deținerea și transmiterea de Scorță Iulia a substanțelor narcotice către

Drosu Simion, or, soluția de vinovăție în cazul dat este bazată doar de deducții, ce în

sine constituie verosimilitate. Deducțiile admisibile în cazul dat țin doar de telefonul

mobil, despre care cît prima instanță, atît și instanța de apel le-au reținut ca pertinente și

care nu au fost combătute de partea apărării;

- art.427 alin.(1) pct.12 Cod de procedură penală - faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită;

- instanța de apel nu a dat motivare suficientă calificării transmiterii telefonului

mobil de Scorță Iulia drept infracțiune, or, potrivit art.322 Cod penal pentru aceasta era

necesar prezența elementului obligatoriu - sistematic sau săvîrșit în proporții mari;

- necătînd la faptul că în instanța de apel au fost audiați repetat martorii la cererea

părții acuzării, martorii respectivi nu au dat careva declarații diferite de cele date în

prima instanță, și nici fondul declarațiilor lor nu au avut caracter de răsturnare de

situație, care să indice clar asupra vinovăției inculpatei Scorță Iulia. Apărarea a înțeles

audierea lor ca o formalitate.

5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod de procedură penală,

procurorul Crijanovschi Serghei a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat de către avocatul Fediuc Valentin în numele inculpatei Scoarță Iulia, invocînd

5

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din motiv că recurentul potrivit art. 430 Cod

de procedură penală este obligat să indice temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în

cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărîrii. Astfel,

recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în

prevederile normei sus menționate. Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului

cauzei de către instanțele de fond și apel și nu poate constitui temei pentru recurs.

materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

După cum rezultă din textul recursului, avocatul Fediuc Valentin în numele

inculpatei Scoarță Iulia, cu trimitere la temeiurile prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6), 8),

12) Cod de procedură penală, solicită casarea integrală a deciziei atacate, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Rezina din 18 mai 2015.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12); 432 alin. (4) Cod de procedură penală,

hotărîrea instanței de apel poate fi casată în cazul în care se întrevede încălcarea gravă

a drepturilor persoanei și cauza prezintă interes pentru jurisprudență, în baza temeiurilor

- că hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau

nu au fost întrunite elementele componențelor de infracțiuni, sau faptei săvîrșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

Analizînd aceste temeiuri pentru recurs ordinar în raport cu motivele invocate în

recurs, Colegiul penal constată că ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat în speța dată și nu s-a constatat o încălcare gravă a drepturilor

persoanei.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

6

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond,

fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Ținînd seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că decizia istanței de apel

este legală și întemeiată, iar instanța de apel la examinarea apelului declarat de

procurorul în Procuratura or. Rezina, Stavinschi Olesea, a respectat întocmai prevederile

art.414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală.

Autorul recursului consideră că instanța de apel, a tras o concluzie greșită în ce

privește condamnarea inculpatei Scoarță Iulia în baza art. 217 alin.(3) lit. b), e) și art.

322 alin. (1) Cod penal, considerînd că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția

acesteia în săvîrșirea infracțiunilor imputate și nu sînt întrunite elementele constitutive

ale acestor infracțiuni.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acțiuni și prejudiciu).

Colegiul penal constată că instanța de apel corect a respectat prevederile art.414 Cod

de procedură penală și a supus verificării declarațiile inculpatei, a martorilor, și probele

materiale scrise administrate, prin citirea lor în ședința de judecată și consemnarea

acestora în procesul-verbal, în urma la ce a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de instanța de apel referitor la vinovăția inculpatei, expusă în pct. 4.1. a

deciziei, considerînd că argumentele apărării cu privire la nevinovăția acesteia nu și-au

găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Probele indicate sînt amănunțit și detaliat descrise în decizia instanței de apel, care

sînt pertinente și concludente, coroborează între ele și nu prezintă careva dubii (f.d. 208-

223).

Prezența în acțiunile inculpatei atît a elementelor care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunilor imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă

a acestor infracțiuni, au fost demonstrate prin probele descrise în decizia instanței

de apel, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor de

judecată a instanței de apel.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care și-o

însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra legalității și

temeiniciei concluziilor instanței de apel, care a constatat existența faptei și vinovăției

inculpatei Scoarță Iulia în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. b),

e) și art.322 alin. (1) Cod penal, fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive ale

transmiterii tăinuite de la control, persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, sau

a altor substanțe cu efect narcotizat, precum și a altor obiecte, a căror transmitere este

interzisă, dacă această acțiune a fost săvârșită în proporții mari și păstrarea, transportarea

substanțelor narcotice, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare, pe teritoriul

7

instituțiilor penitenciare.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora

le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea ce contrazic

argumentele aduse de recurent precum că „potrivit art.26 alin. (1) Cod de procedură

penală, judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul

de urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea

preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii”. Potrivit

alineatului (2) al aceluiași articol judecătorul apreciază probele conform propriei

convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege. Prin urmare, se constată că au fost respectate prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului în sensul declarat, precum

și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Afirmațiile recurentului, precum că „necătînd la faptul că în instanța de apel au fost

audiați repetat martorii la cererea părții acuzării, martorii respectivi nu au dat careva

declarații diferite de cele date în prima instanță, și nici fondul declarațiilor lor nu au

avut caracter de răsturnare de situație, care să indice clar asupra vinovăției inculpatei

Scorță Iulia. Apărarea a înțeles audierea lor ca o formalitate”, Colegiul penal le

consideră neîntemeiate, deoarece instanța de recurs menționează că au fost respectate

prevederile art.415 alin. (21) Cod de procedură penală, conform căruia „judecînd apelul

declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea inculpatului”.

Argumentele recurentului, precum că „instanța de apel nu a dat motivare suficientă

calificării transmiterii telefonului mobil de Scorță Iulia drept infracțiune, or, potrivit

art.322 Cod penal pentru aceasta era necesar prezența elementului obligatoriu -

sistematic sau săvîrșit în proporții mari”, nu pot fi reținute și Colegiul penal reiterează

faptul că telefonul mobil într-adevăr s-ar încadra în art.343 Cod Contravențional, dar

asta nu ar schimba cu nimic esențial soluția corectă a instanței de apel în speța dată,

deoarece în fapta condamnării există și transmiterea substanței narcotice – marijuana, în

proporții mari, care este corect calificată în baza art.322 alin. (1) Cod penal, iar

calificarea separată a transmiterii telefonului mobil în baza art.343 Cod Contravențional

cu încetarea procedurii contravenționale din motivul intervenirii termenului de

8

prescripție a răspunderii contravenționale se constată că nu constituie o încălcare gravă

a drepturilor persoanei și nu prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență în speța

dată.

Referitor la argumentul adus de recurent precum că „faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, temei prevăzut de art.427 alin. (1) pct.12 Cod de procedură

penală” Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, deoarece instanța de apel corect a

,

calificat acțiunile inculpatei Scoarță Iulia în speța dată, căreia i-a dat și o descriere

cuvenită (f.d. 213), care instanța de recurs o însușește și nu consideră necesar s-o repete,

ce corespunde și jurisprudenței CEDO, hotărîrea în cauza Albert vs România din

16.02.2010.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază că temeiurile invocate de recurent prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în cauza

dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Fediuc Valentin în

numele inculpatei Scoarță Iulia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 noiembrie 2015, în cauza penală privind-o pe Scoarță Iulia Iurii, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 mai 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

9