- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 august 2005
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Stoianova și Nedelcu împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamanții s-au născut în 1974 și 1975 respectiv și trăiesc în București. După un incident din 17 martie 1993 în care C.D. a fost jefuit de unele bijuterii de aur după ce au fost înființate și înălțate de un grup de oameni, reclamanții au fost arestați și înarmat în custodie la 14 aprilie 1993. Într-o acuzație din 10 iunie 1993 eliberată de procurorul public la Tribunalul de Primă Instanță din București, reclamanții au fost acuzați de jaf, o infracțiune pedepsită în temeiul art. 211 § 1 din Codul Penal. Prin hotărârea din 24 noiembrie 1993, au fost achitați și eliberați. Curtea a susținut că faptele pentru care au fost urmărite nu au putut fi atribuite acestora. Procesul a interzis. Curtea de judecată a București a pronunțat hotărârea la 12 iulie 1994 susținând că măsurile luate de procedură în cadrul procedurii penale erau nule și nule.
Prin urmare, aceasta a stabilit hotărârea din 24 noiembrie 1993 și a trimis cazul înapoi la biroul procurorului public. Acesta a remarcat, în special, faptul că măsurile luate de urmărirea penală împotriva reclamanților au fost luate în absența unui avocat și că, în plus, urmărirea penală a omis să pună la îndoială anumitor martori în timpul anchetei și nu a examinat o serie de fapte esențiale care ar fi putut duce la identificarea perpetratorilor incidentului care s-au produs la 17 martie 1993. Această decizie a devenit finală după ce a fost susținută de Curtea de Apel din București într-o hotărâre din 27 octombrie 1994. Ulterior, procedurile penale au fost redeschise de procurorul public de la Tribunalul de Primă Instanță din București.
10. Într-un ordin din 11 noiembrie 1997, procurorul N.O. a decis să înceteze procedura. În ordinea sa, el a afirmat că, deși faptele a căror victimă, C.D., s-au plâns de fapt s-au întâmplat, nu se poate dovedi dincolo de toate îndoielile că responsabilitatea constă în solicitanți. Procurorul a subliniat, de asemenea, că o perioadă lungă de timp a trecut de la incidentul în cauză și a ordonat poliției să nu ia nicio altă acțiune în acest caz. 11. Acuzarea a încheiat această decizie asupra reclamanților, la cererea lor, prin scrisorile din 11 martie și, respectiv, 4 decembrie 1998. 12. La 12 mai 1999, procurorul public principal de la Curtea de județul București a anulat ordinul din 11 noiembrie 1997 și, în baza articolelor 220 și 270 din Codul de Procedință Penală, a ordonat redeschiderea procedurii împotriva reclamanților de jaf și a incitat terțe părți să furnizeze dovezi false, infracțiuni pedepsite în temeiul articolelor 211 și, respectiv, al Codului Penal.
Biroul procurorului public a considerat că decizia procurorului public ierarhic mai scăzut a fost incoherentă cu dovezile de pe dosar și că, în plus, acuzarea a fost incompletă deoarece nu au fost luate diferite măsuri, cum ar fi aducând presupusii infractori în fața față în prezența avocaților lor și luarea de probe de la anumitor martori. 13. La 26 mai 2000, un ofițer de poliție care investigase acuzațiile acuzate împotriva reclamanților a cerut autorităților penalizante să oprească procuratura. 14. La 9 februarie 2001, autoritățile penalizante au trimis dosarul de anchetă înapoi la aceeași autoritate de poliție. Nu au fost luate măsuri procedurale între 27 aprilie și 30 noiembrie 2001. La 14 ianuarie 2002, poliția a remis cauza procurorului public la Tribunalul de Primă Instanță din București, care a remis autoritatea de poliție la 17 octombrie 2002, pentru ca acestea să continue investigația în ceea ce privește reclamanții.
15. În mai multe ocazii în 2003 și 2004, autoritățile judecătorești au convocat reclamanții, partea vătămată și mai mulți martori pentru interogare în legătură cu incidentul care a avut loc la 17 martie 1993 (a se vedea punctul 5 de mai sus). Documentele furnizate arată că martorii au refuzat să respecte convocarea pe baza că nu mai puteau aminti chestiunile despre care procuratura a vrut să le pună în întrebări. 16. Într-un ordin din 21 aprilie 2005, procurorul a remarcat că perioada specială de prelungire a procesului reclamanților, care era de 12 ani având în vedere condamnarea maximă pentru care sunt răspunzătoare pentru jaf, a expirat la 17 martie 2005. În consecință, acesta a ordonat întreruperea procedurii penale.
17. Codul de procedură penală conține următoarele dispoziții relevante: „În cazul în care procurorul constată că o etapă sau măsură procedurală luată în cursul anchetei penale nu este în conformitate cu legea, el îl invalidează printr-un ordin motivat.” „Indagația se reluează în caz de ... redeschiderea procedurii penale.”” „1. Procurorul poate ordona redeschiderea procedurilor penale în cazul în care, în urma unei decizii de discontinuare a procedurii, se stabilește că motivul pe care decizia sa anterioră a fost bazată nu a existat de fapt sau nu mai există. Procedințele trebuie redeschise în urma unei ordine a procurorului în acest sens.”
4. The applicants were born in 1974 and 1975 respectively and live in Bucharest.
Following an incident on 17 March 1993 in which C.D. was robbed of some gold jewellery after being set upon and thumped by a group of people, the applicants were arrested and remanded in custody on 14 April 1993.
In an indictment of 10 June 1993 issued by the public prosecutor's office at the Bucharest Court of First Instance, the applicants were committed for trial on a charge of robbery, an offence punishable under Article 211 § 1 of the Criminal Code.
By a judgment of 24 November 1993, they were acquitted and released. The court held that the facts in respect of which they had been prosecuted could not be attributed to them.
The prosecution appealed. The Bucharest County Court gave judgment on 12 July 1994 holding that the steps taken by the prosecution in the criminal proceedings were null and void. It therefore set the judgment of 24 November 1993 aside and referred the case back to the public prosecutor's office. It noted, in particular, that the steps taken by the prosecution against the applicants had been taken in the absence of a lawyer and that, furthermore, the prosecution had omitted to question certain witnesses during the investigation and had failed to examine a number of essential facts that could have led to the identification of the perpetrators of the incident that had occurred on 17 March 1993.
That decision became final after being upheld by the Bucharest Court of Appeal in a judgment of 27 October 1994. Subsequently, the criminal proceedings were reopened by the public prosecutor's office at the Bucharest Court of First Instance.
In an order of 11 November 1997, the prosecutor N.O. decided to discontinue the proceedings. In his order he stated that, although the facts of which the victim, C.D., had complained had actually happened, it could not be proved beyond all doubt that the responsibility lay with the applicants. The prosecutor also pointed out that a long period of time had elapsed since the incident in question and ordered the police to take no further action in the case.
The prosecution served that decision on the applicants, at their request, by letters dated 11 March and 4 December 1998 respectively.
On 12 May 1999 the Principal Public Prosecutor at the Bucharest County Court set aside the order of 11 November 1997 and, relying on Articles 220 and 270 of the Code of Criminal Procedure, ordered the proceedings to be reopened against the applicants for robbery and inciting third parties to give false evidence, offences punishable under Articles 211 and 260 of the Criminal Code respectively. The public prosecutor's office considered that the decision of the hierarchically lower public prosecutor's office had been inconsistent with the evidence on the file and that, furthermore, the prosecution had been incomplete because various steps had not been taken, such as bringing the presumed perpetrators face to face in the presence of their lawyers and taking evidence from certain witnesses.
On 26 May 2000 a police officer who had investigated the charges brought against the applicants asked the prosecuting authorities to stop the prosecution.
On 9 February 2001 the prosecuting authorities sent the investigation file back to the same police authority. No procedural steps were taken between 27 April and 30 November 2001. On 14 January 2002 the police referred the case to the public prosecutor's office at the Bucharest Court of First Instance, which referred it back to the police authority on 17 October 2002 for them to continue the investigation in respect of the applicants.
On a number of occasions in 2003 and 2004, the prosecuting authorities summoned the applicants, the injured party and several witnesses for questioning in relation to the incident that had occurred on 17 March 1993 (see paragraph 5 above). The documents provided show that the witnesses refused to comply with the summons on the ground that they could no longer recall the matters about which the prosecution wanted to question them.
In an order of 21 April 2005, the public prosecutor's office noted that the special limitation period for prosecuting the applicants, which was twelve years having regard to the maximum sentence for which they were liable for robbery, had expired on 17 March 2005. It accordingly ordered the criminal proceedings to be discontinued.
The Code of Criminal Procedure contains the following relevant provisions: “Where the prosecutor finds that a procedural step or measure taken in the course of the criminal investigation is not in conformity with the law, he shall invalidate it by a reasoned order.” “The investigation shall be resumed in the event of ... reopening of the criminal proceedings.” “1. The prosecutor may order criminal proceedings to be reopened if, subsequent to a decision discontinuing the proceedings, it is established that the ground on which his earlier decision was based did not actually exist or no longer exists. 2. Proceedings shall be reopened following an order of the prosecutor to that effect.”