1ra-323/2017 — art.264 alin.3 lit.b Cod penal

1ra-323/2017 — art.264 alin.3 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-323/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Andrei Formusatii,

succesorul legal al părții vătămate Palii Victor și de Palii Natalia, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17

octombrie 2016, în cauza penală în privința lui

Gangal Alexandr Xxxxxx,

născut la xxxxxxxxx, originar din or.Xxxxxxx,

Xxxxxx, domiciliat în or.Xxxxx, str.XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, din lipsă în acțiunile lui a semnelor componenței

de infracțiune.

Acțiunea civilă a succesorului legal al părții vătămate a fost respinsă.

de faptul că, în seara zilei din 16 martie 2012, aproximativ la ora 20 00,

aflându-se la volanul automobilului de model ”Mercedes Benz”, cu n/î

P180BH și având în calitate de pasager pe soția sa Gangal O., deplsându-se

pe timp de noapte pe traseul auto M-14, pe direcția mișcării spre orașul

Edineț, la ieșirea din s. Mihăilenii Noi, r-nul Rîșcani, la km. 682-530 m, a fost

orbit de un mijloc de transport, ce mergea în întâmpinarea sa pe bandă opusă.

1

Necătând la acest fapt, Gangal A., nu a pus în funcțiune avertizatorul de

avariere, nu a redus viteza de deplasare și nu a oprit autovehicolul,

continuând mișcarea, fără a ține seama permanent de starea psihofiziologică

ce influiențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite

să prevadă situațiile periciuloase, cât și situația rutieră, în rezultat, lovindu-l

pe carosabil cu partea dreaptă din față a automobilului său pe pietonul Palii

Alexei.

În rezultatul accidentului de circulație, pietonului Palii A., i-au fost

cauzate, vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, ce au dus la

deces.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a

lui Gangal A. în baza art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului s-a invocat că instanța de fond nu a dat

aprecierea corespunzătoare tuturor probelor prezentate, fiind puse la baza

soluției de achitare doar declarațiile martorilor audiați în cadrul ședinței de

judecată, precum și cele ale inculpatului care nu și-a recunoscut vinovăția,

interpretări lipsite de obiectivitate a declarațiilor specialistului Tverdohleb M.

și martorului Gangal O., inclusiv și unele prevederi din Regulamentul

Circulației Rutiere.

Astfel, sentința este bazată pe o apreciere unilaterală a probelor

administrate.

Prin urmare, instanța de judecată nu a reflectat în sentință declarațiile

inculpatului Gangal A., potrivit cărora, viteza de deplasare a automobilului

său era de 60-70 km/h și că, după ce a simțit lovitura puternică, a mai mers

vreo 10 m până la oprirea automobilului. La fel, acesta a susținut, că nu a

întreprins nici o acțiune, îndreptată spre evitarea tamponării pietonului, însă

anterior, fiind audiat în cadrul urmăririi penale, chiar imediat după

producerea accidentului de circulație, inculpatul a relatat, că ar fi văzut silueta

pe drum și chiar ar fi încercat să evite tamponarea acestuia, virând brusc spre

stânga. În cadrul urmăririi penale, fiind audiat în calitate de bănuit, Gangal A.

a susținut depozițiile sale, depuse anterior, după care a declarat că a fost orbit

de unitatea de transport, ce mergea pe banda opusă și că a văzut o siluetă pe

2

partea carosabilă, pe care se deplasa, virând brusc spre stânga pentru a evita

tamponarea.

Totodată, procurorul nu este de acord cu argumentarea soluției

instanței de fond precum că inculpatul a condus automobilul în limita de

viteză stabilită, astfel această afirmare, relevă că instanța a fost de acord cu

afirmațiile subiective a părții apărării, or, viteza de deplasare a automobilului,

condus de către inculpat nu a putut fi stabilită în urma efectuării expertizei

autotehnice, deoarece, în urma efectuării cercetării la fața locului, nu au fost

depistate urme de frânare, ce ar fi fost lăsate de automobilul condus de către

inculpat.

Mai mult ca atât, nu este clară poziția instanței care a menționat că, în

cazul în care conducătorul mijlocului de transport, în timpul deplasării,

observând pericolul, a încercat să-l evite, însă nu a avut posibilitatea să-l evite,

nu a avut posibilitatea tehnică să reacționeze, provocând urmarea

prejudiciabilă, răspunderea penală a acestuia se exclude, dacă starea de

pericol a fost cauzată de alt participant la trafic. Cele indicate sunt în

contradicție cu concluziile expuse în raportul de expertiză autotehnică nr.

2145, 189 din 02.01.201 4, care în pct.14 a conchis că, șoferul automobilului de

model “Mercedes-Benz E200”, din punct de vedere tehnic, urma să acționeze

în conformitate cu prevederile pct.45 alin.(2) din RCR.

apelul declarat de procuror, casată sentința, inclusiv din oficiu și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

În baza art. 391 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală, procesul penal

în privința lui Gangal Alexandr în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal a fost

încetat, pe motiv că există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra

aceleiași persoane de scoatere a acesteia de sub urmărire penală.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul legal al părții vătămate

Palii V., a fost respinsă. Celelelte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

penală a fost începută la data de 17.03.2012 în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod

penal, pe faptul producerii accidentului rutier, produs pe traseul Brest-

Chișinău-Odesa, în regiunea s. Mihăilenii Noi, r-nul Rîșcani, soldat cu decesul

pietonului Palii A.

3

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Rîșcani, S. Railean din

20.06.2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a lui Gangal A.,

deoarece la acea etapă nu fusese acumulate probe suficiente pentru a-l pune

sub învinuire.

Ulterior, prin ordonanța din 07.02.2014, emisă de către procurorul

raionului Rîșcani, Sergiu Crețu, a fost dispusă anularea ordonanței

procurorului în Procuratura Rîșcani, S. Railean din 20.06.2012, cu privire la

scoaterea de sub urmărire penală a lui Gangal A., cu reluarea urmăririi

penale.

În motivarea ordonanței, procurorul a menționat, că potrivit explicației

date de Curtea Europeană în cauza Railean c. Moldovei, obligația de a proteja

dreptul la viață, în conformitate cu articolul 2 din Convenție, coroborată cu

obligația generală a statului în temeiul articolului 1 din Convenție de a

”recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția *sa+ drepturile și libertățile definite

în *Convenție+”, impune în mod implicit că trebuie să existe o investigație

efectivă oficială, atunci când persoanele au murit în împrejurări suspecte.

Această obligație nu se limitează doar la cazurile în care s-a stabilit că o

persoană a fost ucisă de un reprezentant al statului. Simplul fapt, că

autoritățile au fost informate despre deces va da naștere, ipso facto, la o

obligație, în conformitate cu articolul 2 din Convenție, de a efectua o

investigație efectivă în împrejurările în care a avut loc. Investigația trebuie să

aibă capacitatea de a stabili cauza leziunilor și de a identifica persoanele

responsabile, cu scopul de a le pedepsi. În cazul în care survine decesul,

investigația capătă o importanță și mai mare, având în vedere faptul că

obiectivul esențial al unei astfel de investigații este de asigura punerea

efectivă în aplicare a legislației naționale care protejează dreptul la viață.

Reieșind din cele menționate, s-a constatat că, în cadrul urmăririi

penale, de către procurorul conducător al urmăririi penale și organul de

urmărire penală din cadrul IP Râșcani, n-a fost asigurată punerea efectivă în

aplicare a legislației naționale, care protejează dreptul la viață.

Astfel, ordonanța procurorului în Procuratura r-lui Rîșcani, S. Railean

din 20 iunie 2012, prin care Gangal A. a fost scos de sub urmărire penală,

urmează a fi anulată, deoarece acțiunile lui întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal, iar probele, la acel moment,

administrate erau suficiente pentru înaintarea învinuirii.

4

La momentul emiterii ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a

bănuitului Gangal A. din 20.06.2012, în fapt nu a existat cauza, care a

determinat adoptarea acesteia, iar anularea, potrivit explicației date de Curtea

Europeană în cauza Nikitin c. Rusiei, nu va constitui o încălcare a art.4

paragraful 2 din Protocolul nr.7 al Convenției, dar un procedeu legal de

restabilire a echității.

La 18.03.2014, Gangal A. a depus o plângere împotriva ordonanței

procurorului r-lui Rîșcani din 07.02.2014.

Prin încheierea din 03.04.2014, emisă de către judecătorul de instrucție

din cadrul Judecătoriei Rîșcani, în partea descriptivă s-a indicat, că

examinarea plângerii în cauză nu ține de competența judecătorului de

instrucție, indicându-se că asupra acesteia urmează să se expună instanța care

va examina fondul cauzei, făcîndu-se trimitere la art.297 alin.(4) CPP, iar în

dispozitiv plângerea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Astfel, instanța de apel, analizând ordonanța procurorului din 07

februarie 2014 prin care s-a dispus anularea ordonanței cu privire la scoaterea

de sub urmărire penală a lui Gangal A. cu reluarea urmăririi penale, a conchis

că aceasta contravine prevederilor art. 6 pct.44, art.22 alin.(2), 287 alin.(4) Cod

de procedură penală, art. 4 Protocolul 7 CEDO și art. 7 alin.(2) Cod penal, care

prevede că, hotărârea organului de urmărire penală de scoatere a persoanei

de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și

hotărârea judecătorească definitivă, împiedică reluarea urmăririi penale,

punerea sub o nouă învinuire mai gravă pentru aceeași persoană, pentru

aceeași faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau

un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea

pronunțată și nimeni nu poate fi supus urmăririi penale și pedepsei penale de

mai multe ori pentru una și aceeași faptă.

Prin urmare la emiterea ordonanței din 07.02.2014, nu a fost invocat vre-

unul din temeiurile menționate în vederea posibilității redeschiderii

procesului penal în privința lui Gangal A., făcându-se referire la faptul

neasigurării punerii efective în aplicare a legislației naționale, care protejează

dreptul la viață.

Careva circumstanțe sau fapte recent descoperite care existau la data

adoptării ordonanței de scoatere a lui Gangal A. de sub urmărirea penală, nu

au putut fi descoperite și nu s-au stabilit, iar în ordonanța de reluare a

5

urmăririi penale lipsește vre-o motivare sub aspectul că există vre-o

circumstanță sau împrejurare, care poate fi catalogată ca faptă nouă ori recent

descoperită, sau viciu fundamental, de natură să afecteze ordonanța de

scoatere de sub urmărire penală a lui GA.

Concluziile conținute în ordonanța de anulare a ordonanței de scoatere

de sub urmărire penală și reluare a urmăririi penale din 07.02.2014 nu a fost

motivată în coraport cu prevederile pct. 7, 8 a Hotărârii Curții Constituționale

asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin.(6) art.63 CPP,

nr.26 din 23.11.2010, conform cărora ”pentru ca organul de urmărire penală să

poată relua urmărirea penală, legislatorul, la alin.(4) art.287 CPP, a stipulat că

această acțiune se admite numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un

viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente de natură să afecteze hotărârea

pronunțată. Acestea sunt unicele circumstanțe, în care intervine derogarea de la

principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași

faptă, consacrat de art.4 din Protocolul nr.7 CEDO și art.22 CPP, care la alin.(2)

prevede derogările admisibile. Numai o astfel de interpretare a dreptului de a nu fi

urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă este în concordanță cu

art.21 din Constituție, care stipulează obligația statului de a asigura toate garanțiile

necesare apărării persoanei în cadrul procesului judiciar și alin.(1) art.16 din

Constituție privind îndatorirea primordială a statului de a respecta și ocroti

persoana”.

Totodată, în hotărârea CEDO în cauza Ștefan vs. Romania din 06.04.2010

este clar specificat că: ”procurorul are obligația de a refleca pretinsele erori înainte

de pronunțarea unei hotărâri definitive, iar statul este cel care trebuie să-și asume

erorile comise de procuror și aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei

vizate în procedura în cauză”.

Luînd în considerație cele expuse, instanța de apel a conchis că prima

instanță neîntemeiat a concluzionat, că Gangal A. urmează a fi achitat de sub

învinuirea adusă în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal, odată ce la caz au

fost adoptate ordonanțele nominalizate, care au produs consecințe juridice,

prin urmare procesul penal în privința lui Gangal A. în baza art.264 alin.(3)

lit.b) CP urmează a fi încetat în temeiul art.391 alin.(1) pct.5) Cod de

procedură penală, pe motiv că există o hotărâre a organului de urmărire

penală asupra aceleiași persoane de scoatere a acesteia de sub urmărire

penală, însă instanța cu desăvârșire a ignorat relevanța ordonanțelor

6

menționate, ca rezultat a adoptat o hotărâre pasibilă casării de către instanța

ierarhic superioară.

succesorul părții vătămate Palii Victor și Palii Natalia, care au solicitat:

- procurorul, invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului a menționat că instanța de apel a indicat la

încălcarea dreptului garantat al persoanei de a nu fi supus repetat urmăririi

penale, însă consideră că prin reluarea urmăririi penale, nu au fost afectate

drepturile procesuale ale lui Gangal A. garantate de lege și anume de a nu fi

urmărit repetat pentru una și aceiași faptă.

Potrivit prevederilor art 4 din Protocolul nr. 7 al CEDO, nici o persoană

nu poate fi urmărită sau pedepsită penal de jurisdicția aceluiași stat pentru

săvârșirea unei infracțiuni pentru care deja a fost achitat sau condammnat

printr-o hotărâre definitive conform legii și procedurilor penale ale aceluiași

stat.

În cazul din speță, Gangal A. nu a fost achitat și nici condamnat printr-o

hotărâre definitivă.

La momentul emiterii ordonanței de reluare a urmăririi penale din

07.02.2014, norma art. 287 alin.(1) CPP nu era declarat neconstituțional.

Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Gangal A. a fost

considerată ilegală și anulată de procurorul ierarhic superior, cu reluarea

urmăririi penale.

Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 privind

excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin.(1) Cod de procedură penală, a

fost declarat neconstituțional alin.(1) al art.287 CPP.

Astfel, consideră ilegală soluția instanței de apel privind încetarea

procesului penal din motivul declarării neconstituționalității art. 287 alin.(1)

CPP, deoarece, potrivit art. 7 din Codul jurisdicției constituționalității, orice

act normativ, precum și tratat international la care Republica Moldova este

parte, se consideră constitutional până când neconstituționalitatea lui va fi

dovedită în procesul jurisdicției constituționale, cu asigurarea tuturor

garanțiilor prevăzute de cod.

Prin urmare, motiv de reluare a urmăririi penale în cauza din speță a

7

servit încălcarea drepturilor părții vătămate la o examinare echitabilă a cauzei,

principiu consacrat la art. 6 CEDO, fiind apreciat ca un viciu fundamental de

care a fost afectată ordonanța de scoatere a lui Gangal A. de sub urmărire

penală.

Astfel, procurorul care a efectuat urmărirea penală nu a asigurat scopul

urmăririi penale, accesul liber la justiție a succesorului părții vătămate, aceste

drepturi rămânând neprotejate, nefiind asigurată o cercetare sub toate

aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei.

Mai mult ca atât, instanța de apel referitor la corectitudinea încetării

procesului penal a făcut referire la practica relevantă a CSJ și anume la decizia

nr.1ra-103/16 în privința lui Cernopolc V. și alții. Însă, în decizia nominalizată,

urmărirea penală a fost reluată în baza art. 287 alin.(4) CPP, ceea ce în speță

nu este aplicabil, dat fiind faptul, că urmărirea penală în privința lui Gangal

A. a fost reluată în baza art. 287 alin.(1) CPP.

Totodată, instanța de apel a conchis că ordonanța de reluare a urmăririi

penale și punerea sub învinuire a lui Gangal A. contravin prevederilor art. 6

pct.44, art. 22 alin.(2), 287 alin.(4) CPP, art. 4 Protocolul 7 al CEDO, art. 7

alin.(2) Cod penal, însă făcând această concluzie, instanța a confundat

reluarea urmăririi penale în baza art. 287 alin.(1) cu art. 287 alin.(4) CPP, care

au temeiuri diferite de reluare, însă în cauza Gangal A. urmărirea penală a

fost reluată anume în baza art. 287 alin.(1) CPP.

- succesorul părții vătămate Palii V., care, fără a invoca vre-un temei

de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) CPP, solicită casarea acesteia și

pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului.

- Palii Natalia, casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei

hotărâri de condamnare a lui Gangal A.

procedură penală, avocatul Mandraburcă A. în numele inculpatului Gangal

A. a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către

procuror, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, cu menținerea

deciziei instanței de apel.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

8

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Procurorul invocă în recursul declarat temeiul de drept prevăzut la pct.

6) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată partea vătămată Palii V.

necătând la faptul că nu a menționat nici un temei de drept din cele prevăzute

la art. 427 alin.(1) CPP, acesta critică hotărârea atacată sub aspectul

nemotivării hotărârii, solicitând condamnarea inculpatului, astfel se întrevede

temeiul menționat mai sus, care stipulează că:

- hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanța de fond și de apel atunci când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, solicitând casarea hotărârii

contestate cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

După cum rezultă din conținutul recursurilor, acuzatorul de stat și

partea vătămată nu sunt de acord cu încetarea procesului penal în privința lui

Gangal A. în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal, pe motiv că există o

hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleași persoane de scoatere

a acesteia de sub urmărire penală, considerând că inculpatul nu a fost achitat,

nici condamnat printr-o hotărâre definitivă, iar la momentul emiterii

ordonanțe de reluare a urmăririi penale, art. 287 alin.(1) Cod de procedură

penală nu era declarat neconstituțional.

Colegiul penal constată că acest temei pe care s-a bazat autorii

recursurilor, nu persistă în cauză, deoarece din conținutul deciziei atacate,

rezultă că instanța de apel s-a pronunțat asupra motivelor invocate de

apelant, stabilind în mod legal și întemeiat temeiurile de fapt și de drept care

au dus la admiterea apelului declarat de procuror. În fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind

legală și întemeiată.

Instanța de apel, judecând apelul, a examinat cauza sub toate aspectele

9

complet și obiectiv, astfel respectând prevederile art. 414, 417 Cod de

procedură penală, just ajungând la concluzia încetării procesului penal în

privința lui Gangal A. pe învinuirea adusă în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod

penal, în temeiul art. 391 alin.(1) pct.5) CPP, adică din motiv că există o

hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleași persoane de scoatere

a acesteia de sub urmărire penală.

La acest capitol, Colegiul menționează că în speță, instanța de apel

corect a constatat că, prin ordonanța procurorului în Procuratura Rîșcani, S.

Railean din 20.06.2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a lui

Gangal A., deoarece la acea etapă nu fusese acumulate probe suficiente pentru

a-l pune sub învinuire.

Ulterior, prin ordonanța din 07.02.2014, emisă de către procurorul

raionului Rîșcani, S. Crețu, a fost dispusă anularea ordonanței procurorului în

Procuratura Rîșcani, S. Railean din 20.06.2012, cu privire la scoaterea de sub

urmărire penală a lui Gangal A., în temeiul art. 287 alin.(1) CPP, cu reluarea

urmăririi penale (f.d.240, vol.I).

În motivarea ordonanței, procurorul a menționat că, în cadrul urmăririi

penale, de către procurorul conducător al urmăririi penale și organul de

urmărire penală din cadrul IP Râșcani, n-a fost asigurată punerea efectivă în

aplicare a legislației naționale, care protejează dreptul la viață. Prin urmare,

ordonanța procurorului în Procuratura r-lui Rîșcani, S. Railean din 20 iunie

2012, prin care Gangal A. a fost scos de sub urmărire penală, urmează a fi

anulată, deoarece acțiunile lui întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal, iar probele, la acel moment, administrate erau

suficiente pentru înaintarea învinuirii.

La momentul emiterii ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a

bănuitului Gangal A. din 20.06.2012, în fapt nu a existat cauza, care a

determinat adoptarea acesteia, iar anularea, potrivit explicației date de Curtea

Europeană în cauza Nikitin c. Rusiei, nu va constitui o încălcare a art.4

paragraful 2 din Protocolul nr.7 al Convenției, dar un procedeu legal de

restabilire a echității.

La 18.03.2014, Gangal A. a depus o plângere împotriva ordonanței

procurorului r-lui Rîșcani din 07.02.2014.

Prin încheierea din 03.04.2014, emisă de către judecătorul de instrucție

din cadrul Judecătoriei Rîșcani, în partea descriptivă s-a indicat, că

10

examinarea plângerii în cauză nu ține de competența judecătorului de

instrucție, indicându-se că asupra acesteia urmează să se expună instanța care

va examina fondul cauzei, făcându-se trimitere la art.297 alin.(4) CPP, iar în

dispozitiv plângerea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Astfel, instanța de apel, analizând ordonanța procurorului din 07

februarie 2014 prin care s-a dispus anularea ordonanței cu privire la scoaterea

de sub urmărire penală a lui Gangal A. cu reluarea urmăririi penale, a conchis

că aceasta contravine prevederilor art. 6 pct.44, art.22 alin.(2), 287 alin.(4) Cod

de procedură penală, art. 4 Protocolul 7 CEDO și art. 7 alin.(2) Cod penal.

Prin urmare, ordonanța respectivă, prin care a fost scos de sub urmărire

penală Gangal A., se echivalează cu o hotărâre judecătorească irevocabilă și

reprezintă autoritatea de lucru judecat, care nu permite declanșarea unei noi

proceduri cu privire la aceiași faptă și aceiași persoană.

Deci, autoritatea de lucru judecat este considerat principiul non bis in

idem - care nu mai permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceiași

faptă și aceiași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru

care există deja o hotărâre definitivă.

Însă, contrar exigențelor legale, în cauză, potrivit ordonanței

procurorului r-lui Rîșcani din 07 februarie 2014, s-a dispus anularea

ordonanței din 20.06.2012, cu reluarea urmăririi penale, fără a fi invocate

temeiurile exhaustive din art. 287 alin.(4) Cod de procedură penală, care

permit reluarea urmăririi penale.

Ordonanța procurorului r-lui Rîșcani, S. Crețu din 07 februarie 2014

prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale în speța dată a fost întemeiată

pe prevederile art. 287 alin.(1) Cod de procedură penală, fiind invocat că, în

cadrul urmăririi penale, de către procurorul conducător al urmăririi penale și organul

de urmărire penală din cadrul IP Rîșcani, n-a fost asigurată punerea efectivă în

aplicare a legislației naționale, care protejează dreptul la viață. Astfel, la momentul

emiterii ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a lui Gangal A. din

20.06.2012, în fapt nu a existat cauza, care a determinat adoptarea acesteia.

Astfel, sintagma „nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestei

decizii” presupune situația când procurorul ierarhic superior apreciază

hotărârea precedentă ca ilegală, constatând că greșit s-a interpretat legea

privind temeiurile scoaterii de sub urmărirea penală de către procurorul

inferior, în acest caz, ordonanța de reluare a urmăririi penale trebuie să fie

11

motivată în sensul menționării erorii depistate.

Reținând cele menționate, instanța de apel a conchis că, pentru ca

organul de urmărire penală să poată relua urmărirea penală, legiuitorul la

alin.(4) al art. 287 Cod de procedură penală a stipulat că această acțiune se

admite „numai dacă apar fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea pronunțată”. Acestea sunt

circumstanțe, în care intervine derogarea de la principiul de a nu fi urmărit,

judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceiași faptă, temei prevăzut în

alin.(2) al art. 22 Cod de procedură penală, care permit derogările admisibile.

Totodată, în acest context, instanța de apel corect a menționat că,

concluziile reținute în ordonanța de reluare a urmăririi penale din 07

februarie 2014, nu au fost motivate în coraport cu prevederile pct.7 și 8 a

Hotărârii Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a

prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de procedură penală, nr. 26 din

23.11.2010, și anume a temeiurilor din alin.(4) al art. 287 CPP, indicate mai sus.

Astfel, numai acestea unice circumstanțe, în care intervine derogarea de la principiul

constituțional, consacrat de art. 4 din Protocolul nr. 7 CEDO și art.22 CPP, care la

alin.(2) prevede derogările admisibile. Curtea Constituțională constată că numai o

astfel de interpretare a dreptului de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori

pentru aceeași faptă este în concordanță cu art.21 din Constituție, care stipulează

obligația statului de a asigura toate garanțiile necesare apărării persoanei în cadrul

procesului judiciar, și alin.(1) art.16 din Constituție privind îndatorirea primordială a

statului de a respecta și ocroti persoana”.

Principiul dat impune în linii mari autorităților publice competente nu

numai interdicția de a judeca repetat persoana, dar și interdicția de a urmări

de mai multe ori persoana pentru aceeași faptă.

Raportând prevederile nominalizate la actele cauzei se constată că,

reieșind din ordonanța procurorului r-lui Rîșcani, S. Crețu, din 07.02.2014,

temei de anulare a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din

20.06.2012, cu reluarea urmăririi penale în privința lui Gangal A. a servit

faptul neasigurării punerii efective în aplicare a legislației naționale, care

protejează dreptul la viață.

Prin urmare, în ordonanța de reluare a urmăririi penale în privința lui

Gangal A. nominalizată, nu au fost constatate careva circumstanțe noi sau

fapte recent descoperite sau viciu fundamental, care ar fi condiționat reluarea

12

urmăririi penale în cauza dată.

Conform art. 251 alin.(1) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage

nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a

normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea

acelui act. Nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se înlătură în nici un mod, poate

fi invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de

instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară

pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Astfel, Colegiul penal constată că instanța de apel just a conchis că, în

speță, ordonanța procurorului prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale

din 07.02.2014, este lovită de nulitate.

În acest context, Colegiul atestă relevant cauzei și jurisprudența CEDO

cauza Stoianova și Nedelcu vs. România), unde Curtea a constatat că ,,.... dacă

redeschiderea urmăririi penale a fost ordonată pe motivul că ancheta inițială

nu a fost completă, în acest caz, asemenea lipsuri din partea autorităților nu

pot fi imputate reclamanților și ar trebui în concluzie să-i plaseze pe aceștea

într-o situație defavorabilă”.

Totodată și în cauza Ștefan vs România, Curtea clar a notat că ,,procurorul

are obligația de a refleca pretinsele erori înainte de pronunțarea unei hotărîri

definitive, iar statul este cel care trebuie să-și asume erorile comise de

procuror și aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în

procedura în cauză”.

Reținând cele nominalizate, precum și prevederile art. 287 alin.(4) Cod

de procedură penală, care expres indică că în cazurile în care ordonanțele de

încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei

de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea

loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental

în cadrul urmăririi precedente, care a afectat hotărârea respectivă, în

coroborare cu prevederile art.251 Cod de procedură penală, Colegiul penal

conchide că ordonanța de reluare a urmăririi penale, în cazul în care în

privința lui A. Gangal a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală din

motiv că nu au fost acumulate suficiente probe, nefiind întemeiată pe

circumstanțele prevăzute în art.287 alin.(4) Cod de procedură penală, este

lovită de nulitatea absolută și nu produce careva consecințe juridice.

13

Cât privește temeiul pentru recurs semnalat de procuror - că instanța de

apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, prevăzut de art.

427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează,

că instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și

poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune partea acuzării,

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este temei de

drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice

suport legal.

Potrivit art. 6 pct.111) Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită

a probelor. Eroarea gravă de fapt presupune deci reținerea unei împrejurări

esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei

astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele

ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

În acest context, Colegiul penal constată că nu există contradicție

evidentă între cele reținute prin hotărârea contestată și conținutul probelor

administrate, starea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări

evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora, astfel că

decizia nu cuprinde vreun viciu sub aspect de fapt sau de drept material sau

procesual.

Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de acuzatorul de stat.

Totodată, Colegiul penal ține să menționeze că recursul ordinar declarat

de succesorului legal al părții vătămate Palii V., este semnat inclusiv și de

Palii N.

Prin urmare, art. 421 Cod de procedură penală, reglementează

procedura și persoanele care pot declara recurs.

14

În speță, se constată că fără a prezenta careva împuterniciri de a declara

recurs, Palii N. a depus și semnat recursul ordinar în care critică legalitatea

deciziei instanței de apel.

Astfel, Palii Natalia nu se încadrează în persoanele care pot declara

recurs ordinar, stipulat în art. 421 coraborat cu art. 401 CPP și nu întrunește

nici o calitate procesuală, adică nu este persoană abilitată cu dreptul de a

declara recurs ordinar.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 – 419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de

recurenți prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-

au găsit confirmare din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței de apel, în sensul

rejudecării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune inadmisibilitatea

recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, succesorul legal al

părții vătămate Palii Victor și de Palii Natalia, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 17 octombrie 2016, în cauza penală în privința

lui Gangal Alexandr, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 aprilie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

15