Decizia nr. 39/2017 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 4153/1/2016

Prin Încheierea de şedinţă de la 9 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.899/110/2015*, Curtea de Apel Bacău – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să dezlege următoarea chestiune de drept: „modul de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind dreptul salariaţilor din instituţiile publice la acordarea de tichete de vacanţă, raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, modificată prin Legea nr. 283/2011, respectiv la art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 conform cărora în bugetele instituţiilor locale şi centrale pe anii 2012, 2013, 2014 nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete/vouchere de vacanţă personalului din cadrul acestora, în speţă, să se stabilească dacă, pentru anii anterior referiţi, dreptul este efectiv înlăturat sau doar suspendat la nivelul fiecărui an în parte, prin nealocarea sumelor aferente acordării efective a acestui drept”.

Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29 decembrie 2016 cu nr. 4.153/1/2016. II. Temeiul juridic al sesizării

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.” III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Dispoziţiile normative a căror interpretare s-a solicitat pe calea prezentei sesizări sunt: 4.1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 Art. 1 alin. (2) : „Instituţiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi instituţiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi subordonare, inclusiv cele care se finanţează integral din venituri proprii, regiile autonome, societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care statul este acţionar unic sau acţionar majoritar, societăţile şi companiile naţionale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă acordă, în condiţiile legii, vouchere de vacanţă.” 4.2. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 Art. II. – Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: (…) Art. 15 alin. (2) : „În bugetele pe anul 2012 ale instituţiilor publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou şi tichete de vacanţă personalului din cadrul acestora.” 4.3. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 Art. 9: „Prevederile art. 15 (…) ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.” 4.4. Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 168/2014, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 Art. 5 alin. (2) : „În bugetele pe anul 2014 ale instituţiilor şi autorităţilor publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou şi tichete de vacanţă personalului din cadrul acestora.” IV. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău cu nr. 2.899/110/2015, Sindicatul A, în numele membrilor săi de sindicat, a solicitat obligarea pârâtei B să acorde fiecăruia dintre reclamanţi o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei 2012-2014 în sumă de şase salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecăţii, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanţii sunt angajaţi contractuali, pârâta fiind ordonator de credite, iar dreptul la tichetele de vacanţă a fost recunoscut prin art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, aceste dispoziţii legale creând în sarcina instituţiei pârâte obligaţia acordării acestor drepturi, existând o diferenţă clară între angajatorii din sectorul privat care „pot acorda” aceste vouchere şi instituţiile din sectorul bugetar şi celelalte categorii de instituţii, limitativ prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, care au obligaţia de a acorda aceste drepturi, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu a abrogat sau amânat aplicarea actului normativ anterior menţionat, iar lipsa alocării fondurilor necesare plăţii acestor drepturi nu poate constitui o apărare, pârâta având obligaţia de a efectua demersurile pentru obţinerea sumelor necesare.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că, potrivit art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, pentru unităţile din domeniul bugetar, voucherele de vacanţă se acordă în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinaţie în bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii fiecărui ordonator de credite.

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2015 s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Secţiei I civile a Tribunalului Bacău, iar, prin Sentinţa civilă nr. 57/2016 din 20 ianuarie 2016, Tribunalul Bacău a respins ca nefondată acţiunea, având în vedere opţiunea legiuitorului de a nu acorda tichete/vouchere de vacanţă pentru perioada 2012-2014, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia statul are deplină legitimitate în a acorda suplimente, sporuri, premii, adaosuri la salariul de bază pentru personalul plătit din fondurile publice în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează.

Împotriva hotărârii a formulat apel reclamantul, criticând, în esenţă, faptul că, prin hotărârea dată, s-a ignorat finalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, transformând un drept instituit prin norme legale invocate în susţinerea acţiunii într-un drept iluzoriu.

În cadrul soluţionării apelului, reclamantul a solicitat suspendarea cauzei, în temeiul art. 519 şi art. 520 din Codul de procedură civilă, şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru stabilirea modului de interpretare a art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 referitoare la acordarea de tichete de vacanţă, raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, raportat la art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, conform căruia în bugetele de stat pe anii 2012, 2013, 2014 ale instituţiilor centrale şi locale nu se prevăd sume pentru acordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă personalului din cadrul acestora, respectiv să se stabilească dacă pentru anii anterior referiţi dreptul este efectiv înlăturat sau este suspendat la nivelul fiecărui an în parte prin nealocarea sumelor necesare acordării efective. V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii

Curtea de Apel Bacău – Secţia I civilă, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, a constatat admisibilitatea sesizării, motivat de faptul că: – de lămurirea modului de interpretare a aplicării art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, reiterate ulterior şi pentru anul 2013 (prin art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012), pentru anul 2014 [prin art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013], respectiv raportat la art. 5 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât este supusă examinării problema suspendării sau a înlăturării efective a dreptului la tichete/vouchere de vacanţă pe perioada revendicată (2012, 2013, 2014); – problema de drept este nouă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nestatuând asupra problemei de drept generate de interpretarea textelor normative anterior referite, nici prin sesizări anterior formulate în temeiul art. 519 şi art. 520 din Codul de procedură civilă şi nici prin promovarea unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. VI. Punctul de vedere al completului de judecată

Faţă de prevederile legale incidente în speţă, dreptul reclamanţilor reprezentaţi de sindicat vizează acordarea unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea tichetelor de vacanţă pentru anii 2012, 2013, 2014, drept prevăzut prin dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009.

Prin modul de redactare a textelor anterior referite, prin precizarea anului pentru care nu se acordă dreptul, coroborat cu aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, s-a apreciat că efectul acestor dispoziţii legale vizează exerciţiul dreptului la acordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă, în sensul suspendării acestuia pe perioada anilor 2012, 2013, 2014, şi nu existenţa însăşi a acestui drept, reiterată prin Legea nr. 94/2014 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, prin care dreptul dedus judecăţii a fost instituit.

În opinia instanţei de sesizare, din interpretarea normelor legale enunţate rezultă că voinţa legiuitorului a fost nu aceea de eliminare a beneficiului acordat categoriei salariaţilor bugetari în cauză la acordarea de tichete/vouchere de vacanţă, ci doar de suspendare a acestui drept, pentru anii menţionaţi în textele normative, atât timp cât prin actele normative succesive Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 nu s-a prevăzut expres abrogarea lui.

S-a reţinut în cauză şi aspectul dezvoltat de Curtea Constituţională a României în argumentarea Deciziei nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, prin care s-a constatat că art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi ordonanţa în ansamblul său sunt constituţionale, potrivit căruia „deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există şi dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficienţă, aşa încât speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport legal, este în realitate lipsită de conţinut. Astfel, deşi formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor legale, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi”.

În speţă, s-a reţinut că măsura de suspendare a dreptului la tichetele/voucherele de vacanţă a fost menţinută şi pentru anul 2014, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, suspendare ce nu poate fi menţinută ulterior, câtă vreme dreptul revendicat a fost confirmat şi prin Legea nr. 94/2014 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, care l-a instituit.

Menţinerea acestei măsuri de suspendare sine die echivalează în fapt cu suprimarea dreptului, fiind afectată însăşi existenţa acestuia, contrar considerentelor deciziei Curţii Constituţionale anterior menţionate, respectiv Deciziei nr. LXXVII (77) din 5 noiembrie 2007 pronunţate în Dosarul nr. 43/2007, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (pentru identitate de argumentare), decizie conform căreia „succesiunea în timp a actelor normative impune a se reţine că dreptul se cuvine de la data instituirii lui, producând efecte de la această dată, suspendarea exerciţiului acestui drept neputând fi echivalentă cu însăşi înlăturarea lui, cât timp, prin nicio dispoziţie legală, nu i-a fost înlăturată existenţa, iar, pe de altă parte, nu s-a constatat neconstituţionalitatea textului normativ ce îl prevedea” VII. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În cererea de sesizare depusă în apel, reclamantul a opinat în sensul că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 creează în sarcina instituţiilor publice obligaţia de a acorda tichete/vouchere de vacanţă, textul normativ fiind clar şi neechivoc, nelăsând loc unei interpretări contrare. 18.1. În contextul arătat, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 (art. 15), prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 [art. 15 alin. (2) ] şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 [art. 5 alin. (2) ], din modul de formulare a acestora rezultă că legiuitorul a avut în intenţie doar suspendarea dreptului la tichetele/voucherele de vacanţă la nivelul fiecărui an în parte, prin nealocarea, în bugetele centrale şi locale ale instituţiilor publice, a sumelor necesare, şi nicidecum înlăturarea totală a acestui drept. 18.2. În argumentarea acestui punct de vedere s-a invocat şi Legea nr. 94/2014 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009.

Intimatul, prin apărător, a apreciat în sensul că dispoziţiile normative sunt clare, nesuscitând divergenţe pentru anii 2012, 2013, 2014, prevăzându-se expres nealocarea în bugetele aferente unităţilor bugetare centrale şi locale a sumelor destinate acoperirii contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanţă, astfel că există un impediment legal în acordarea acestui drept. VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării Curţii de Apel Bacău.

Curtea de Apel Bacău nu a identificat hotărâri judecătoreşti pronunţate cu privire la această chestiune de drept şi nu a exprimat niciun punct de vedere în sensul celor solicitate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Curtea de Apel Ploieşti – instanţele din raza sa teritorială au avut opinii divergente în sensul că Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Buzău au apreciat că dreptul este efectiv înlăturat, în timp ce Tribunalul Prahova a considerat că dreptul este doar suspendat. 1 1 Sentinţa civilă nr. 2.734 din 14.10.2014, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 1.112/105/2015, Sentinţa civilă nr. 3.215 din 25.11.2015, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 778/62/2015, Sentinţa civilă nr. 874/23.03.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 5.525/105/2015, Sentinţa civilă nr. 1.029/07.04.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 6.485/105/2015, Sentinţa civilă nr. 1.213/25.04.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 3.837/105/2015, Sentinţa civilă nr. 1.936/17.06.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4.936/105/2015, Sentinţa civilă nr. 2.652/23.09.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 3.731/90/2015, Sentinţa civilă nr. 734/7.09.2016, pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 1.410/114/2016, Sentinţa civilă nr. 929/17.10.2016, pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 1.490/90/2016. 23.1. Curtea de Apel Timişoara – în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, respectiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2013, jurisprudenţa unitară curţii şi a instanţelor arondate acesteia este în sensul respingerii acţiunilor întemeiate pe aceste prevederi, fără a se analiza dacă dreptul este efectiv înlăturat sau doar suspendat la nivelul fiecărui an în parte, prin nealocarea sumelor aferente acordării efective a acestui drept. 23.2. Instanţele au apreciat că tichetele de vacanţă reprezintă o vocaţie ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinaţie sau acordarea acestora a fost negociată prin contractele de muncă. 2 2 Sentinţa civilă nr. 2.481/20.09.2016, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3.156/108/2016*, definitivă prin Decizia civilă nr. 1.585/12.12.2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 3.156/108/2016*, Sentinţa civilă nr. 2.413/15.09.2016, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2.097/108/2016*, definitivă prin neapelare; Sentinţa civilă nr. 5.339/12.12.2016, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2.083/95/2016, definitivă prin neapelare; Sentinţa civilă nr. 421/15.04.2016, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 30/115/2016, definitivă prin neapelare; Sentinţa civilă nr. 80/26.01.2015, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 5.881/101/2015, definitivă prin neapelare; Sentinţa civilă nr. 1.851/9.10.2015, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 1.339/115/2015, definitivă prin neapelare.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale – prin Decizia nr. 239/2016 din 1 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 897/89/2015 s-a apreciat că dreptul la vouchere se poate realiza doar în condiţiile prevederii în bugetul de stat a unor sume cu această destinaţie şi se acordă doar personalului încadrat cu contract individual de muncă.

La nivelul Secţiei I civile a Curţii de Apel Alba Iulia a Tribunalului Sibiu – Secţia I civilă şi a Tribunalului Alba – Secţia I civilă, opinia este în sensul că dreptul este înlăturat prin nealocarea în bugetul anual a sumelor necesare finanţării acestor tichete. 3 3 Decizia civilă nr. 1.256/2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1.476/107/2015. Sentinţa civilă nr. 776/2016, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 11.755/63/2015, Sentinţa civilă nr. 1.500/2015, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 1.825/107/2015, şi Sentinţa civilă nr. 152/2016, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2.138/90/2015. 26.1. Curtea de Apel Craiova, Secţia contencios administrativ şi fiscal – art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 reglementează modalitatea de acordare a primei de vacanţă, cu trimitere la definirea anumitor categorii de instituţii publice, numai sub forma voucherelor de vacanţă, însă, pentru aceste instituţii publice, actele normative ulterioare interzic prevederea sumelor necesare acordării tichetelor-cadou şi a tichetelor de vacanţă, personalului din cadrul acestora (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru anul 2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 pentru anul 2013 şi Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 pentru anul 2014). 26.2. Operând o interdicţie de includere a sumelor necesare în bugetul instituţiilor publice (existând o trimitere către Legea nr. 500/2002 şi Legea nr. 273/2006), se produce o înlăturare a beneficiului la acordarea tichetelor de vacanţă, şi nu de suspendare a plăţii acesteia; aceasta în condiţiile în care bugetele instituţiilor publice pentru anii 2012, 2013, 2014 sunt finalizate, iar, în lipsa unor norme exprese, în materie bugetară, neputându-se reveni asupra unui cont bugetar finalizat. 26.3. Ca atare, în lipsa unor norme exprese, nu poate fi apreciată interdicţia de includere a sumelor, în buget, ca o suspendare a acordării, la nivelul fiecărui an în parte, ci operează o înlăturare a beneficiului acordării dreptului, pentru perioada 2012-2014, conform normelor mai sus menţionate. 4 4 Decizia nr. 2.825/2016 pronunţată în Dosarul nr. 8.023/95/2015, şi Decizia nr. 3.130/2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.956/109/2016 ale Curţii de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal. 26.4. La nivelul aceleiaşi curţi de apel s-a reţinut şi că „actul normativ de acordare a voucherelor/tichetelor de vacanţă nu este încă aplicabil, dreptul fiind suspendat (Decizia nr. 88 de la 12 ianuarie 2017 a Secţiei I civile), iar prin sentinţele nr. 4.041/2015 de la 24 septembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 5.787/101/2015, nr. 4.203 din 27 octombrie 2015, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 641/90/2015, nr. 1.324 din 23 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.251/95/2016, nr. 577/2016 de la 11 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Olt – Secţia civilă în Dosarul nr. 1.142/104/2016, s-a apreciat că acordarea tichetelor de vacanţă nu reprezintă o obligaţie legală pentru angajator sau un drept câştigat pentru angajaţi, ci doar o facultate a angajatorului şi se poate face în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unităţile din sectorul bugetar, respectiv în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori. 26.5. Opinia unanimă a judecătorilor de la Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dolj este în sensul că dispoziţiile respective doar au suspendat la nivelul fiecărui an în parte plata tichetelor de vacanţă, prin nealocarea sumelor necesare acordării efective a acestui drept, nefiind înlăturat dreptul salariaţilor la acordarea tichetelor de vacanţă [Sentinţa nr. 812 din 16 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.607/63/2015, în care solicitarea reclamanţilor a fost respinsă doar pentru considerentul că nu au fost alocate sume cu această destinaţie, nefiind îndeplinite condiţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009]. 27.1. În practica Curţii de Apel Galaţi s-a apreciat că dreptul salariaţilor din instituţiile publice la acordarea de tichete de vacanţă este înlăturat, dispoziţiile legale prevăzând în mod expres că nu se acordă. 5 5 Decizia civilă nr. 1.392 din 10.11.2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.641/91/2015, Decizia civilă nr. 1.284 din 27.10.2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.785/113/2015, Decizia civilă nr. 639 din 10.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.227/113/2015. 27.2. Opinia judecătorilor tribunalelor Vrancea şi Brăila este în sensul că dreptul la tichetele/voucherele de vacanţă este doar suspendat, şi nu efectiv înlăturat. 6 6 Sentinţa nr. 128/2016 de la 17.03.2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.506/91/2015, Sentinţa nr. 625/2015 de la 28.10.2015 pronunţată în Dosarul nr. 1.495/91/2015, şi Sentinţa nr. 538/2016 de la 12.10.2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.673/91/2016 ale Tribunalului Vrancea, Sentinţa nr. 218 din 14.03.2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.564/113/2015, Sentinţa nr. 811/FCA/2015 din 21.12.2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.227/113/2015, Sentinţa nr. 261/2016 de la 31.05.2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.844/113/2015, Sentinţa nr. 391/FCA din 8.09.2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.183/113/2016, Sentinţa nr. 376/FCA de 8.09.2016, pronunţată în Dosarul nr. 907/113/2016, Sentinţa nr. 533/2016/FCA de la 6.10.2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.205/113/2016 şi Sentinţa nr. 456/FCA/2016 de la 22.09.2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.011/113/2016 al Tribunalului Brăila. 28.1. La nivelul Secţiei I civile a Curţii de Apel Oradea şi a Tribunalului Satu Mare nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti prin care instanţele să stabilească în concret dacă dreptul este efectiv înlăturat sau doar suspendat la nivelul fiecărui an în parte. 28.2. Potrivit jurisprudenţei identificate, în astfel de cauze instanţele au respins acţiunile reclamanţilor, reţinând că acordarea voucherelor (tichetelor) de vacanţă nu constituie o obligaţie legală pentru angajatorul instituţie publică, iar actul normativ nu instituie un drept al angajatului, ci doar o vocaţie la o măsură specială, în anumite condiţii: să aibă încheiat un contract individual de muncă şi să fie alocate sumele necesare, cu această destinaţie, în bugetul de stat aferent fiecărui an. Aceasta duce la concluzia că pentru anul în care nu au fost alocate sume de bani în acest sens, dreptul este înlăturat, şi nu doar suspendat. 28.3. La nivelul Secţiei I civile a Tribunalului Bihor s-a apreciat că dreptul este suspendat la nivelul fiecărui an în parte, prin nealocarea sumelor aferente acordării efective a acestui drept, sumele cu destinaţia de vouchere de vacanţă nefiind prevăzute distinct cu această destinaţie în bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite. 7 7 Sentinţa civilă nr. 808/2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 959/83/2015; Decizia civilă nr. 244/2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 959/83/2015; Sentinţa civilă nr. 625/2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 748/83/2015; Decizia civilă nr. 1.095/2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 748/83/2015; Sentinţa civilă nr. 11/2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 2.809/83/2015; Decizia civilă nr. 467/2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 2.809/83/2015; Sentinţa civilă nr. 66/2016, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 1.407/84/2015, definitivă prin neapelare; Sentinţa civilă nr. 57/2016, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 1.946/84/2015.

Curtea de Apel Piteşti – practica judiciară a fost unitară în sensul respingerii cererilor salariaţilor din instituţiile publice de acordare de tichete de vacanţă. 8 8 Decizia nr. 2.633/2016 din 23.11.2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.733/90/2015, şi Decizia nr. 1.081/2016 din 17.06.2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.074/109/2015 ale Curţii de Apel Piteşti.

Curtea de Apel Târgu Mureş 9 – la nivelul acestei instanţe s-a apreciat că instituţiile publice pot acorda prime de vacanţă sub forma voucherelor numai în condiţiile legii, or, în lipsa alocării de fonduri cu această destinaţie, acţiunile având acest obiect au fost respinse ca neîntemeiate. 9 Sentinţa 1247 din 22.09.2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.772/96/2015 rămasă definitivă prin respingerea apelului, Decizia nr. 28/A din 19.01.2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi Sentinţa 112 din 02.02.2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.451/96/2015 a Tribunalului Harghita rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac.

Practica judiciară relevantă la nivelul secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Braşov este în sensul că acţiunile cu acest obiect au fost respinse. 10 10 Decizia nr. 483/R/2016 de la 9.06.2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.167/119/2015, şi Decizia nr. 730/R/2016 de la 11.10.2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.384/62/2015 ale Curţii de Apel Braşov, Sentinţa civilă nr. 518 din 26.05.2016, pronunţată în Dosarul nr. 359/119/2016 şi Sentinţa civilă nr. 161 din 25.02.2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.513/119/2015 ale Tribunalului Covasna, Sentinţa nr. 1.260/MAS/2015 de la 17 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 784/62/2015 a Tribunalului Braşov. 31.1. Opinia judecătorilor din cadrul Tribunalului Covasna este în sensul că dreptul la tichetele de vacanţă prevăzut de lege este efectiv înlăturat, iar, la nivelul Tribunalului Braşov, s-a reţinut că dreptul la tichete de vacanţă este condiţionat de existenţa alocărilor bugetare. 32.1. Curtea de Apel Bucureşti 11 – opinia judecătorilor Secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti este că, pentru anii anterior menţionaţi, dreptul este efectiv înlăturat, iar, la nivelul Secţiei civile din cadrul Tribunalului Giurgiu, punctul de vedere al judecătorilor este unitar, în sensul că din interpretarea dispoziţiilor legale rezultă că, până în prezent, nu s-au acordat aceste tichete şi vouchere de vacanţă, fiind chiar prevăzută această interdicţie de acordare, respectiv menţionându-se expres că nu se acordă, inclusiv pentru anul în curs. Este adevărat că această obligaţie era prevăzută în acte normative, dar la fel, legiuitorul, prin acte normative subsecvente celui în care se prevedea acordarea cuantumului/contravalorii tichetelor/voucherelor respective, a prevăzut expres că nu se acordă aceste valori, în cursul anilor 2012, 2013 şi 2014. 11 Decizia nr. 6.414 din data de 12 decembrie 2016, pronunţată de Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 605/116/2016, Decizia civilă nr. 556 din data de 2 februarie 2017, pronunţată de Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 406/90/2016, Decizia civilă nr. 3.790 din data de 5 iulie 2016, pronunţată de Secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 117/116/2016, Decizia civilă nr. 1.874 din data de 13 aprilie 2016, pronunţată de Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 1.731/116/2015, Sentinţa civilă nr. 8.525 din data de 29 septembrie 2016, pronunţată de Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti, în Dosarul nr. 30.297/3/2016, Sentinţa civilă nr. 1.198 din data de 8 decembrie 2015 pronunţată de Secţia civilă a Tribunalului Călăraşi, în Dosarul nr. 1.669/116/2015, Sentinţa civilă nr. 344/CAF din data de 28 septembrie 2016, pronunţată de Secţia civilă a Tribunalului Giurgiu, în Dosarul nr. 352/122/2016, Sentinţa civilă nr. 430/LMAS/2016 din data de 24 noiembrie 2016, pronunţată de Secţia civilă a Tribunalului Giurgiu, în Dosarul nr. 1.284/122/2016, Sentinţa nr. 1.171 din data de 17 septembrie 2015, pronunţată de Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ fiscal a Tribunalului Teleorman, în Dosarul nr. 809/87/2015, Sentinţa nr. 1.635 din data de 19 octombrie 2015, pronunţată de Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal a Tribunalului Teleorman, în Dosarul nr. 812/87/2015, Sentinţa nr. 192 din data de 9 februarie 2016, pronunţată de Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal a Tribunalului Teleorman, în Dosarul nr. 2.490/109/2015 şi Sentinţa nr. 696 din data de 23 iunie 2013, pronunţată de Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal a Tribunalului Teleorman, în Dosarul nr. 1.001/87/2015. 32.2. Deşi, în mod teoretic, lipsa acestor fonduri sau neprevederea lor în bugete pentru acordarea drepturilor cerute de reclamant nu ar putea împiedica plata efectivă a acestor drepturi, neacordarea tichetelor/voucherelor a fost oprită prin acte normative de aplicabilitate generală, astfel că instituţia publică nu poate fi în culpă în ce priveşte neacordarea lor. 32.3. Opinia judecătorilor Tribunalului Ialomiţa este în sensul de a suspenda la nivelul fiecărui an în parte, prin nealocarea sumelor aferente acordării efective a acestui drept, iar, la nivelul Secţiei conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Teleorman, practica judiciară pe aspectele semnalate este în sensul că, în perioada 2012-2014, sumele cu destinaţia de vouchere de vacanţă nu au fost prevăzute distinct cu această destinaţie în bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite parte în prezenta cauză, acest drept fiind înlăturat de legiuitor. 33.1. Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cererile reclamanţilor de acordare a tichetelor de vacanţă au fost respinse pe motiv că, în bugetele aferente anilor în discuţie, nu au fost prevăzute sume pentru acordarea acestor drepturi, fără a se face distincţie cu privire la faptul că dreptul a fost înlăturat sau doar suspendat. 12 12 Decizie civilă nr. 667 CA din data de 26 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.700/88/2015, Decizia nr. 866/CA din data de 14.11.2016, pronunţată în Dosarul nr. 46.349/3/2015, şi Decizia pronunţată în Dosarul nr. 3.297/118/2016, neredactată, ale Curţii de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa civilă nr. 1.849 din 20 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.881/118/2016*, Sentinţa civilă nr. 381 din data de 22.03.2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.168/118/2015, Sentinţa civilă nr. 457 din data de 8.04.2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.158/118/2015, Sentinţa civilă nr. 918 din 26 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.878/118/2016, Sentinţa civilă nr. 420 din 4 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.161/118/2015, Sentinţa civilă nr. 429/CA din 6.04.2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.167/118/2015, Sentinţa civilă nr. 683/CA din 26.05.2016, pronunţată în Dosarul nr. 46.349/3/2015 şi Sentinţa civilă nr. 848 de la 16 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.872/118/2016 ale Tribunalului Constanţa. 33.2. Practica judiciară a Tribunalul Constanţa a fost în sensul că dreptul privind acordarea de tichete/vouchere de vacanţă personalului din cadrul instituţiilor publice pentru anii 2012, 2013 şi 2014 este efectiv înlăturat, în raport cu prevederile art. 7 din Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 pentru anul 2013 şi art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 pentru anul 2014, opinia majoritară a magistraţilor este că dreptul efectiv este înlăturat. 34.1. La nivelul secţiilor civile şi secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Suceava şi tribunalelor Suceava şi Botoşani s-a identificat jurisprudenţă 13 din care rezultă că cererile de chemare în judecată pentru acordarea sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă au fost respinse ca nefondate. 13 Sentinţa nr. 912 din 12.10.2016 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 1.425/40/2016, definitivă prin Decizia nr. 29 din 17 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Suceava, Sentinţa nr. 1.063 din 4.12.2015, pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 1.888/40/2015, definitivă prin Decizia nr. 710 din 14 iunie 2016 a Curţii de Apel Suceava, Sentinţa nr. 580 din 18.10.2016, pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 1.426/40/2016, definitivă prin Decizia nr. 170 din 30.01.2017 a Curţii de Apel Suceava, Sentinţa nr. 943 din 23.09.2015, pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 975/40/2015, Sentinţa nr. 599 din 19.10.2016, pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 1.692/40/2016, Sentinţa nr. 1.214 din 17.10.2016, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 2.616/86/2916, definitivă prin Decizia 49 din 19.01.2017 a Curţii de Apel Suceava, Sentinţa nr. 432 din 31 martie 2016 a Tribunalului Suceava, pronunţată în Dosarul nr. 6.146/86/2015 şi Sentinţa nr. 1.027 din 8.09.2016 a Tribunalului Suceava pronunţată în Dosarul nr. 1.543/86/2016, definitivă prin Decizia nr. 61 din 18.01.2017 a Curţii de Apel Suceava. 34.2. În opinia magistraţilor Secţiei I civile a Curţii de Apel Suceava, dreptul la acordarea acestor sume de bani, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, este condiţionat de prevederea sumelor cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din sistemul bugetar şi în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. 34.3. Prin urmare, este vorba de un drept condiţional, corelativ unei obligaţii condiţionale, astfel cum este aceasta definită prin dispoziţiile art. 1.399 din Codul civil. 34.4. Câtă vreme evenimentul viitor – prevederea în bugetul angajatorului a sumelor cu această destinaţie – nu s-a realizat, obligaţia (şi, respectiv, dreptul corelativ) este desfiinţată. 35.1. Curtea de Apel Cluj 14 – există o practică unitară, în sensul respingerii ca nefondate a apelurilor declarate de salariaţii din instituţiile publice împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă de tribunalele din circumscripţia Curţii de Apel Cluj. 14 Decizia civilă nr. 2.133/A/2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 5.080/117/2015, prin care a fost păstrată Sentinţa civilă nr. 1.612/2016, pronunţată de Tribunalul Cluj; Decizia civilă nr. 2.209/A/2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 469/112/2016, prin care a fost păstrată Sentinţa civilă nr. 325/F/2016, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud; Decizia civilă nr. 735/A/2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 730/102/2015, prin care a fost păstrată Sentinţa civilă nr. 1.207/2015, pronunţată de Tribunalul Maramureş; Decizia civilă nr. 454/A/2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 966/84/2015, prin care a fost păstrată Sentinţa civilă nr. 1.694/2015, pronunţată de Tribunalul Sălaj; Decizia civilă nr. 742/A/2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 764/102/2015, prin care a fost păstrată Sentinţa civilă nr. 1.208/2015, pronunţată de Tribunalul Maramureş; Decizia civilă nr. 75/A/2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 905/84/2016, prin care a fost păstrată Sentinţa civilă nr. 1.140/2016, pronunţată de Tribunalul Sălaj; Decizia civilă nr. 1.944/A/2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 2.296/112/2015, prin care a fost păstrată Sentinţa civilă nr. 84/F/2016, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud; Decizia civilă nr. 2.238/A/2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 340/112/2016, prin care a fost păstrată Sentinţa civilă nr. 308/F/2016, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud. 35.2. În toate aceste situaţii, sentinţele pronunţate în primă instanţă, prin care au fost respinse ca neîntemeiate acţiunile formulate de personalul din sistemul bugetar privind acordarea de tichete/vouchere de vacanţă pentru anii 2012-2014, au fost menţinute. 35.3. În ceea ce priveşte considerentele reţinute în deciziile pronunţate în apel de către completele specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul Curţii de Apel Cluj, în unele hotărâri s-a avut în vedere că dreptul salariaţilor nu a fost suspendat, pentru următoarele motive: 35.4. În perioada dedusă judecăţii, pentru anii 2012, 2013 şi 2014, angajatorul reclamanţilor nu avea, potrivit legii, obligaţia de a acorda tichete de vacanţă, ceea ce concordă cu împrejurarea că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, în forma în vigoare în toată această perioadă, nu impune obligaţia de a acorda tichete de vacanţă, ci doar o posibilitate, în condiţiile legii şi în limita sumelor incluse în buget cu această destinaţie. 35.5. În lipsa prevederii în buget a unor sume cu această destinaţie şi în condiţiile în care chiar legiuitorul a dispus, pentru sistemul bugetar, că salariaţii nu vor beneficia de prime de vacanţă şi că nu vor fi stabilite sume cu astfel de destinaţie în buget, ţinând cont şi de faptul că tichetul/voucherul de vacanţă are aceeaşi natură şi aceeaşi finalitate cu prima de vacanţă în formă bănească, pe care de altfel a şi înlocuit-o, începând cu modificările aduse prin Legea nr. 173/2015, în privinţa instituţiilor publice, Curtea a constatat că pretenţia dedusă judecăţii este lipsită de temei legal. 35.6. Nealocarea fondurilor necesare plăţii acestor beneficii nu are semnificaţia propusă de reclamanţi, neputându-se reţine o încălcare a normelor evocate. 35.7. În acelaşi sens, prin Decizia civilă nr. 2.099/A/2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 339/112/2016, prin care a fost păstrată Sentinţa civilă nr. 295/2016, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a reţinut că aceste texte de lege nu indică spre o amânare a plăţii acestor vouchere/prime/tichete de vacanţă cu un an, adică, aşa cum au interpretat apelanţii, să se contureze ideea de a se acorda aceste beneficii în anul următor celui pentru care ar fi în mod normal datorate. 35.8. Dimpotrivă, chiar succesiunea acestor acte normative – toate ordonanţe de urgenţă ce cuprind, în notele lor de fundamentare, justificarea urgenţei adoptării acestora prin trimiterile pe care le fac la „arieratele bugetare înregistrate la nivelul unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale”, ca şi la faptul că „neadoptarea acestor măsuri” şi în continuare „ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat (…), afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice” – conturează intenţia de a nu se acorda aceste drepturi în mod definitiv, iar nu printr-o suspendare anuală a acordării lor, în sensul de a se acorda cu întârziere de un an aceste beneficii. 35.9. În alte cauze în care apelul exercitat de salariaţi a fost apreciat, de asemenea, ca fiind nefondat, instanţele de apel au avut în vedere că dreptul reclamanţilor a fost suspendat, dar acesta nu s-a raportat pentru anul următor, după cum urmează: 35.10. În perioada 2012-2015, prin actele normative incidente în materia salarizării personalului bugetar şi a măsurilor fiscal-bugetare s-a prevăzut pentru fiecare an calendaristic, determinat de constrângerile bugetare, că nu se acordă tichete/vouchere de vacanţă, această măsură fiind o suspendare a exercitării dreptului salariaţilor care intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 şi care durează până la sfârşitul anului 2016. 35.11. Caracterul general al normei din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, care reglementează dreptul la prima de vacanţă sub forma şi voucherelor/tichetelor de vacanţă, nu înlătură posibilitatea legiuitorului de a suspenda acordarea acestuia. 35.12. Referitor la caracterul limitat în timp al efectului suspendării cu consecinţa acordării voucherelor/tichetelor de vacanţă, ulterior împlinirii termenului de suspendare se reţin următoarele: 35.13. Dreptul în discuţie este unul anual şi se acordă ca atare. Astfel că, în situaţia în care anual, pe perioada solicitată, prin legile anuale de salarizare, s-a prevăzut că în bugetele instituţiilor şi autorităţilor publice nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, prime de vacanţă şi vouchere de vacanţă personalului din cadrul acestora, acest drept nu se acordă, pentru respectivul an. Acest drept, în lipsa unei dispoziţii legale exprese, nu se raportează pentru anul următor. 35.14. Reţinând că dreptul la acordarea voucherelor de vacanţă a fost suspendat în toată perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2016, prin neprevederea în bugete a sumelor pentru acordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă fiind respectate cerinţele art. 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că este voinţa imperativă a legiuitorului de a interzice acordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă, care dă expresie politicii salariale a statului, reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de drepturile pretinse, fără a putea imputa neefectuarea de către pârâtă a demersurilor în vederea asigurării bugetului necesar, deoarece ordonatorii de credite pot solicita fonduri doar