Decizia nr. 30 din 15 mai 2017

Prin Încheierea de şedinţă din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 531/121/2015, Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa VII a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României şi la dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin. 2 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administraţiei şi Internelor în timp de pace, cu referire la norma de hrană acordată personalului care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român”.

Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 decembrie 2016 cu nr. 4.151/1/2016. II. Temeiul juridic al sesizării

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.” III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 284/2010. Art. 77 alin. 2 din anexa nr. VII: „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «apărare, ordine publică şi siguranţă naţională»”: „(2) Poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care desfăşoară misiuni în străinătate în cadrul forţelor de menţinere a păcii sub egida ONU, NATO sau a altor organizaţii internaţionale beneficiază de următoarele drepturi salariale: a) salariul funcţiei de bază, compus din: (i) salariul de funcţie, prevăzut prin dispoziţia/ordinul de numire/detaşare sau avut anterior, dacă este mai mare; (ii) salariul gradului profesional; (iii) gradaţiile la care are dreptul; (iv) salariul de comandă, după caz; b) compensaţiile, indemnizaţiile, primele, sporurile prevăzute de reglementările în vigoare, în condiţiile prevăzute prin ordin al ordonatorului principal de credite; c) o compensaţie lunară specifică teatrului de operaţii de până la 100% aplicată la salariul funcţiei de bază, stabilită cu aprobarea ordonatorului principal de credite, pentru fiecare misiune în parte; d) o primă de campanie egală cu salariul funcţiei de bază stabilit potrivit prevederilor lit. a). Prima de campanie se acordă o singură dată pentru toată perioada desfăşurării misiunii şi se plăteşte la plecarea în misiune.”

Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004. Art. 2 „Personalul participant la misiuni în afara teritoriului statului român prevăzut la art. 1, denumit în continuare personal, beneficiază gratuit de drepturi de hrană şi cazare. Hrănirea şi cazarea personalului se asigură în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune. În lipsa unor acorduri/înţelegeri tehnice, personalul beneficiază de o alocaţie valorică de hrană de 20 de dolari SUA/zi/persoană şi de cazare potrivit Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare.” Art. 6 „Dispoziţiile prezentei hotărâri se aplică în mod corespunzător şi celorlalte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Competenţele ministrului apărării naţionale, stabilite prin prezenta hotărâre, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituţiilor respective.”

Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/310 din 21 decembrie 2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administraţiei şi Internelor în timp de pace, nepublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, denumit în continuare Ordinul nr. 310/2009. Art. 6 „Funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, personalul contractual, soldaţii şi gradaţii voluntari care au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază gratuit de alimente în natură sau hrană preparată, primesc în locul acestora valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul. Valoarea financiară lunară se calculează prin înmulţirea valorii financiare zilnice a normei de hrană cu numărul de zile calendaristice din luna respectivă.” Art. 13 lit. b „Personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor care beneficiază de hrană gratuită, în condiţiile prezentului ordin, nu mai primeşte normele de hrană la care are dreptul, în următoarele condiţii: (…) funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari şi personalul contractual, când se deplasează în misiuni peste hotare şi primesc diurne de delegare sau alte drepturi în valută.” Art. 15 alin. 2 „Funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, personalul contractual, soldaţii şi gradaţii voluntari trimişi în misiuni în străinătate nu mai beneficiază de drepturile de hrană prevăzute de prezentul ordin pentru perioada respectivă, cu excepţia personalului care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine sau cu personalul specializat din aceste ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, căruia i se acordă norma nr. 6 A cu 2 complete hrană a 2505 calorii.”

Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 360/2002. Art. 28 alin. (1) lit. c) „Poliţistul are dreptul la: ( ) uniformă, echipament specific, alocaţii pentru hrană, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului”.

Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 65/2003. Art. 1. – Personalul aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocaţie de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferenţiate pe categorii, care constituie norme de hrană. Art. 2. – Normele de hrană zilnice, plafoanele calorice şi categoriile de personal pentru care se acordă sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Art. 3. – Hrana se asigură în conformitate cu prevederile actelor normative care reglementează acordarea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Art. 4. – Normele de aplicare a prezentei hotărâri, precum şi structura normelor de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.”

Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, cu completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 121/2011. Art. 26 „Drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi ale celui care execută misiuni în zona de operaţii, în sprijinul forţelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operaţie, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.” Art. 27 „Dispoziţiile prezentei legi se aplică tuturor instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Competenţele ministrului apărării naţionale, stabilite prin prezenta lege, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituţiilor respective.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. Art. II art. 8 alin. (2) „În anul 2012, pentru personalul încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pe perioada participării la misiunile specificate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, alocaţiile de hrană se acordă în cuantumul prevăzut pentru luna decembrie 2011.” Art. II art. 8 alin. (3) „De cuantumul drepturilor prevăzute la alin. (2) beneficiază şi poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care desfăşoară misiuni în străinătate în cadrul forţelor de menţinere a păcii sub egida ONU, NATO sau a altor organizaţii internaţionale.”

Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012. Art. 3 „În anul 2013, pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, primele, ajutoarele, plăţile compensatorii, despăgubirile, compensaţiile lunare pentru chirie şi alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora utilizate pentru luna decembrie 2011.”

Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013. Art. 13 alin. (1) „În anul 2014, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013.” IV. Expunerea succintă a procesului

În prezenta cauză, reclamanţii persoane fizice au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R., obligarea acestuia la plata echivalentului valorii financiare neimpozabile a normei de hrană pentru perioadele 14 septembrie 2012-21 septembrie 2014, 19 mai 2012-19 mai 2014 şi, respectiv, 5 martie 2014-30 septembrie 2014, când au participat, în calitate de personal secondat al Poliţiei Române, la misiunile de menţinere a păcii organizate sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite în Haiti şi Republica Democrată Congo, respectiv a Uniunii Europene în Republica Democrată Congo, făcând parte din contingentele de poliţişti români trimişi de România în aceste zone de operaţii.

Reclamanţii au precizat că, pe durata misiunilor, li s-a plătit în ţară, în lei, salariul funcţiei de bază cu sporurile specifice, fără a li se achita şi valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care aveau dreptul, arătând că s-au adresat cu plângeri prealabile pârâtului, iar, prin răspunsurile transmise, s-a învederat că, în conformitate cu art. 13 lit. b) din Ordinul nr. 310/2009, poliţiştii nu mai primesc norma de hrană la care au dreptul când se deplasează în misiuni peste hotare şi primesc diurne de delegare sau solde în valută.

Totodată, s-a menţionat că nu au primit diurnă de delegare sau soldă în valută din partea statului român, acestea fiind acordate doar în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor măsuri cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare, şi doar pentru anumite categorii. Or, misiunile de menţinere a păcii nu sunt prevăzute de acest act normativ, ci fac obiectul Hotărârii Guvernului nr. 65/2003.

Reclamanţii au mai susţinut că toate actele normative care s-au succedat au prevăzut dreptul la norma de hrană pentru poliţiştii participanţi la misiunile de menţinere a păcii, în acest sens fiind invocate prevederile art. 10 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, ale art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi ale art. 13 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013.

Pârâtul I.G.P.R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că atât timp cât personalul trimis în misiuni peste hotare a beneficiat de diurnă, sume de bani care să îi acopere cheltuielile de întreţinere sau a fost hrănit gratuit pe baza unor acorduri încheiate între statul român şi organizaţia internaţională sub egida căreia s-a desfăşurat misiunea, nu mai beneficiază de contravaloarea financiară neimpozabilă a normei de hrană.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.265 din 17 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Galaţi, acţiunea formulată de reclamanţi a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că reclamanţii, pe perioada cât au fost în misiuni sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, au beneficiat de câte o sumă de bani zilnică din partea acestei organizaţii, care era destinată să le asigure mijloacele de trai în teatrul de misiune.

Această sumă de bani zilnică era destinată să acopere şi cheltuielile reclamanţilor cu hrana, chiar dacă între România şi Organizaţia Naţiunilor Unite nu există un acord expres care să stipuleze faptul că personalului trimis în misiune trebuie să i se acorde hrană caldă. În noţiunea de „mijloace de trai” se include în mod evident şi hrana zilnică a persoanei trimise în misiune.

Intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu mai acorda norma de hrană din ţară personalului trimis în străinătate, atunci când cheltuielile de hrană sunt asigurate în străinătate de entitatea coordonatoare a misiunii.

Cum suma de bani zilnică acordată de Organizaţia Naţiunilor Unite reclamanţilor este asimilată unei indemnizaţii în valută destinate a acoperi cheltuielile de trai ale acestora, inclusiv cele privind hrana, reclamanţii nu mai au dreptul la acoperirea acestor cheltuieli din partea statului român, prin acordarea normei de hrană.

Contrar celor susţinute de reclamanţi, dispoziţiile art. 15 alin. 2 din acelaşi ordin nu le sunt aplicabile, întrucât textul are în vedere situaţia personalului trimis în misiune care nu poate beneficia de hrană caldă, deoarece se află pe teren şi atunci beneficiază de o normă de hrană rece, cu un aport caloric mai ridicat, deoarece se presupune că efortul fizic depus este mai intens. Reclamanţii nu au fost în această situaţie, nedovedind faptul că au fost implicaţi direct în teatrul de operaţiuni în misiuni în care nu era posibilă procurarea de hrană caldă din indemnizaţia zilnică acordată de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Oricum, dispoziţiile art. 13 lit. b) din Ordinul nr. 310/2009 sunt norme speciale faţă de cele ale art. 15 alin. 2, din coroborare rezultând că personalul care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine sau cu personalul specializat din aceste ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, nu are dreptul la normă de hrană, dacă beneficiază de indemnizaţie în valută din partea organizaţiei coordonatoare a misiunii.

Aşadar, art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 310/2009 nefiind incident, reclamanţilor le sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 lit. b) din acelaşi act normativ, care nu le permit acestora să beneficieze de norma de hrană naţională, din moment ce au beneficiat de o sumă de bani din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite, care acoperă şi cheltuielile de hrană.

În ce priveşte dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, acestea reprezintă norme cu caracter general, care stabilesc faptul că poliţiştilor li se acordă anumite drepturi dacă sunt detaşaţi în misiuni în străinătate sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord sau a altor organizaţii internaţionale.

Ca orice norme generale, aceste dispoziţii nu reglementează situaţia de detaliu în care cheltuielile de hrană sunt asigurate de organizaţia internaţională şi nu au abrogat dispoziţiile speciale ale Ordinului nr. 310/2009, modificat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/148 din 2 iulie 2010, deoarece, conform unui principiu clasic de drept, norma generală ulterioară nu abrogă norma specială anterioară decât în situaţia în care acest lucru este prevăzut în mod expres, or, nu există un text expres de lege prin care se abrogă acest ordin.

Împotriva soluţiei adoptate de Tribunalul Galaţi au declarat recurs reclamanţii, iar, în cadrul soluţionării acestei căi de atac, Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea judecării apelului până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii

Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, a constatat admisibilitatea sesizării, motivat de faptul că: a) Soluţionarea în fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 şi la dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 310/2009 cu referire la norma de hrană acordată personalului care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român, în sensul de a se stabili dacă poliţiştii care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român au dreptul la valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană prevăzute de Legea nr. 360/2002, indiferent dacă au primit sau nu, din partea organizaţiei internaţionale sub egida căreia s-a desfăşurat misiunea, o sumă de bani în valută destinată cheltuielilor legate de întreţinere (cazare şi hrănire). b) Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre. c) Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. VI. Punctul de vedere al completului de judecată

Art. 26 din Legea nr. 121/2011 prevede că „Drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi ale celui care execută misiuni în zona de operaţii, în sprijinul forţelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operaţie, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

Textul de lege menţionat este similar cu reglementarea anterioară cuprinsă în art. 26 din Legea nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român.

În temeiul art. 26 din Legea nr. 42/2004 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, care, la art. 2, prevede că personalul participant la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român beneficiază gratuit de drepturi de hrană şi cazare.

Conform prevederilor art. 2 alin. 2 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 hrănirea şi cazarea personalului se asigură în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune, iar în lipsa unor acorduri/înţelegeri tehnice, personalul beneficiază de o alocaţie valorică de hrană de 20 de dolari S.U.A./zi/persoană.

Prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 au rămas aplicabile şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 121/2011, care a abrogat Legea nr. 42/2004.

Pe de altă parte, se reţine că art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 reglementează dreptul poliţistului la alocaţii pentru hrană, fiind aplicabile sub acest aspect reglementările cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 şi în Ordinul nr. 310/2009, act normativ emis în temeiul art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 65/2003.

Conform prevederilor art. 13 lit. b) din Ordinul nr. 310/2009, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 148 din 2.07.2010: „Personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor care beneficiază de hrană gratuită, în condiţiile prezentului ordin, nu mai primeşte normele de hrană la care are dreptul, în următoarele condiţii: ( ) b) funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari şi personalul contractual, când se deplasează în misiuni peste hotare şi primesc diurne de delegare sau alte drepturi în valută.”

Art. 15 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că „Funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, personalul contractual, soldaţii şi gradaţii voluntari trimişi în misiuni în străinătate nu mai beneficiază de drepturile de hrană prevăzute de prezentul ordin pentru perioada respectivă, cu excepţia personalului care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine sau cu personalul specializat din aceste ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, căruia i se acordă norma nr. 6 A cu 2 complete hrană a 2505 calorii.”

Din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 rezultă că norma de hrană nr. 6 A se acordă numai în natură personalului căruia i se aplică Statutul poliţistului, care beneficiază de norma nr. 6, pe timpul misiunilor când acestuia nu i se poate asigura hrană caldă la unitatea de plecare sau de destinaţie.

În anexa nr. 1 la Ordinul nr. 310/2009 se prevede că norma nr. 6 „A” cu 2 complete de hrană a 2.505 calorii se acordă gratuit personalului care participă în afara graniţelor ţării la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale.

Evident, aceste din urmă dispoziţii nu înlătură condiţia prevăzută în anexa Hotărârii Guvernului nr. 65/2003, conform căreia norma de hrană nr. 6 A se acordă numai în natură, având în vedere că Ordinul nr. 310/2009 este emis în baza Hotărârii Guvernului nr. 65/2003, act normativ cu forţă juridică superioară.

În opinia completului de judecată care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 310/2009 impun acordarea normei de hrană 6, respectiv 6A cu două complete de hrană, pentru personalul care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, însă numai în situaţia în care nu i se acordă masa caldă sau diurna de delegare ori alte drepturi în valută.

Intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu mai acorda norma de hrană din ţară personalului trimis în străinătate, atunci când cheltuielile de hrană sunt asigurate în străinătate de entitatea coordonatoare a misiunii.

Dispoziţiile art. 13 lit. b) din Ordinul nr. 310/2009 sunt norme speciale faţă de cele ale art. 15 alin. 2, din coroborare rezultând că personalul care participă la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu militarii armatelor străine sau cu personalul specializat din aceste ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, nu are dreptul la normă de hrană, dacă beneficiază de o sumă de bani în valută, lunar, pentru asigurarea mijloacelor de trai în zona de misiune, din partea organizaţiei internaţionale sub egida căreia se desfăşoară misiunea.

Raţiunea instituirii dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Ordinul nr. 310/2009 este aceea de compensare a drepturilor de hrană atunci când personalul nu a beneficiat gratuit de alimente în natură sau hrană preparată, şi nu de acordare a unei sume de bani independent de suma primită lunar de personalul în discuţie din partea organizaţiei internaţionale sub egida căreia se desfăşoară misiunea, pe timpul misiunii, pentru asigurarea mijloacelor de trai.

Dispoziţiile art. II art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 şi ale art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 reprezintă norme cu caracter general, care stabilesc cuantumul alocaţiei de hrană, fiind aplicabile în situaţia în care persoanele vizate îndeplinesc condiţiile de acordare a acelor drepturi. VII. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia recurenţilor reclamanţi, din comparaţia art. 13 lit. b) şi art. 15 alin. 2 teza a doua din Ordinul nr. 310/2009, rezultă că textul care conţine excepţia – art. 15 alin 2 teza a doua este norma specială şi derogatorie de la regula generală instituită de art. 13 lit. b) şi art. 15 alin. 2 prima teză.

În consecinţă, recurenţii consideră că, prin excepţie, s-a recunoscut dreptul necondiţionat al poliţiştilor aflaţi în misiuni internaţionale de menţinere a păcii de a primi, pe durata misiunii, norma 6A cu 2 complete de hrană în natură sau în forma alternativă, în echivalent financiar, prin aplicarea art. 6 din ordin.

Recurenţii consideră că, în susţinerea caracterului special şi de exceptare al art. 15 alin. 2 teza a doua, trebuie reţinut şi următorul aspect: Dacă norma 6A este menţionată, în rând cu celelalte norme comune, în tabelul din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, excepţia prevăzută la art. 15 alin. 2 teza a doua din ordin are un izvor separat în Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, şi anume dispoziţia conţinută în nota de la finalul acesteia, unde la lit. a) se dispune: „Pentru personalul căruia i se aplică Statutul poliţistului, care participă în afara graniţelor ţării la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu personalul specializat din alte ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, structura normei de hrană se stabileşte în mod distinct prin ordin al ministrului de interne.”

Excepţia prevăzută la art. 15 alin. 2 teza a doua din ordin se completează în mod corespunzător, în anexa de la pagina 39 din ordin cu un tabel privind „Norma 6A cu două complete de hrană a 2.505 calorii” care se acordă poliţiştilor aflaţi în misiune de menţinere a păcii.

Pagina 39 conţine în paralel atât norma 6 cu 5.010 calorii, cât şi norma 6A cu două complete de hrană a 2.505 calorii, fiind fără dubii, atât din amplasament, cât şi din explicaţiile de sub titulatura fiecărei norme, că acestea nu se confundă, aplicându-se în ipoteze diferite.

Pe de altă parte, consideră că au procedat corect instanţele care au admis astfel de cereri, ignorând normele interne ale organizaţiilor internaţionale care au organizat misiuni de menţinere a păcii, umanitare sau speciale la care au participat poliţişti români, în lipsa dovezii ratificării lor de statul român, şi reţinând totodată că nu există acorduri exprese între statul român şi organizaţia internaţională pentru subrogarea în obligaţia statului de acordare în natură sau în bani a normei de hrană 6A cu 2 complete de hrană de câte 2.505 calorii.

Intimatul pârât nu a expus un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept în discuţie. VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a reţinut că, în situaţia în care s-a primit din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite o sumă de bani în valută, lunar, pentru asigurarea mijloacelor de trai în zona de misiune, pe baza acordurilor încheiate între statul român şi organizaţia internaţională sub egida căreia s-a desfăşurat misiunea, reclamantului i s-a asigurat posibilitatea de a-şi procura necesarul de hrană pe perioada misiunii, iar, în aceste condiţii, nu se justifică plata valorii financiare neimpozabile a normei de hrană solicitate, în acest sens fiind jurisprudenţa Curţii de Apel Galaţi, Curţii de Apel Braşov, Curţii de Apel Constanţa, Curţii de Apel Bucureşti şi a Curţii de Apel Cluj, precum şi punctul de vedere exprimat de Tribunalul Dâmboviţa, instanţa arondată Curţii de Apel Ploieşti.

Într-o a doua orientare jurisprudenţială s-a arătat că poliţistul, participant la misiuni de menţinere a păcii, este îndreptăţit a primi valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană nr. 6A, având în vedere că nu a primit diurnă de delegare sau soldă în valută din partea statului român şi nici nu a beneficiat gratuit de alimente în natură sau hrană preparată, aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii de Apel Galaţi, Curţii de Apel Suceava, Curţii de Apel Braşov şi a Tribunalului Cluj.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 97/C/103/III-5/2017 din 9 februarie 2017, a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării Curţii de Apel Galaţi.

Curţile de apel Timişoara, Craiova, Piteşti, Iaşi, Oradea, Bacău şi Alba Iulia au învederat că nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate cu privire la această chestiune de drept şi nu au exprimat niciun punct de vedere în sensul celor solicitate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Curţii Constituţionale nu a fost identificată jurisprudenţă cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a arătat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 şi la dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin. 2 din Ordinul nr. 310/2009, personalul care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român, căruia i-au fost acoperite cheltuielile cu hrana, nu beneficiază de contravaloarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Asupra admisibilităţii sesizării, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Din cuprinsul prevederilor legale enunţate anterior se desprind condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.

În doctrină ele au fost identificate după cum urmează: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Procedând la analiza asupra admisibilităţii sesizării, se constată că primele trei condiţii sunt îndeplinite, întrucât Curtea de Apel Galaţi este legal învestită cu soluţionarea unei cauze în ultimă instanţă, cauza are natura juridică a unui litigiu administrativ, ceea ce conferă competenţă exclusivă, în primă instanţă, tribunalului, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse numai recursului conform art. 20 din actul normativ anterior menţionat, iar instanţa supremă a fost sesizată de un complet din cadrul Curţii de Apel Galaţi, învestit cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă.

Condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte în care se ridică este îndeplinită, deoarece, prin raportare la obiectul cauzei, de interpretarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010 raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 şi la dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 310/2009 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în sensul de a se stabili dacă poliţiştii care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român au dreptul la valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană prevăzută de Legea nr. 360/2002. Cu privire la art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, legalitatea aplicării acestuia a fost criticată în mod expres în recurs, având legătură cu soluţionarea cauzei, atât timp cât reglementează drepturile salariale ale poliţiştilor care desfăşoară misiuni în străinătate în cadrul forţelor de menţinere a păcii sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau a altor organizaţii internaţionale. Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 este relevantă, de asemenea, întrucât a fost emisă în baza unei legi care reglementa participarea forţelor armate la misiuni în afara statului român şi constituie cadrul legal care a făcut posibilă hrănirea şi cazarea personalului în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune (art. 2), art. 6 reglementând aplicarea hotărârii în mod corespunzător şi celorlalte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, prevedere preluată din lege. Or, în speţă se pune problema dacă atât timp cât reclamanţii au primit drepturile de hrană în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune mai au dreptul la echivalentul în bani al unui astfel de drept la hrană din partea statului român. Deşi această hotărâre nu a fost invocată expres în recurs are totuşi legătură, din această perspectivă, cu problema de drept cu a cărei dezlegare a fost sesizată Înalta Curte, reieşind din actele dosarului că această hotărâre a fost aplicată pentru stabilirea drepturilor personalului care desfăşoară misiuni în străinătate în cadrul forţelor de menţinere a păcii. Această hotărâre de guvern nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, considerându-se, probabil, că prin reglementarea unor probleme privind forţele armate, conţine informaţii clasificate. Nu constituie obiectul prezentei sesizări determinarea dacă a fost încadrată sau nu corect în această categorie această hotărâre de guvern, astfel că argumentele reclamanţilor formulate în cadrul punctului de vedere la raport în acest sens sunt neavenite.

De asemenea este îndeplinită şi cerinţa noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiţie distinctă de admisibilitate. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată.

Examenul jurisprudenţial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat jurisprudenţa în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situaţie care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariţiei unei practici neunitare, iar analiza punctelor de vedere oferă indicii referitoare la posibilitatea apariţiei unei practici neunitare din această perspectivă. Aşa fiind, condiţia noutăţii se verifică, devenind actuală cerinţa interpretării si aplicării normei de drept respective.

Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sau ca această problemă să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. În legătură cu chestiunea de drept adusă în dezbatere se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dezlegat problema care constituie obiect al sesizării.

Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate privind declanşarea procedurii hotărârii prealabile.

Pe fond, analizând sesizarea, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctele de vedere ale părţilor, precum şi problema de drept ce se solicită a fi dezlegată, se reţin următoarele.

Potrivit art. 77 alin. (2) lit. b) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională»”, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care desfăşoară misiuni în străinătate în cadrul forţelor de menţinere a păcii sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord sau a altor organizaţii internaţionale beneficiază ca drepturi salariale de compensaţiile, indemnizaţiile, primele, sporurile prevăzute de reglementările în vigoare, în condiţiile prevăzute prin ordin al ordonatorului principal de credite.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 121/2011: „Drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi ale celui care execută misiuni în zona de operaţii, în sprijinul forţelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operaţie, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, în cadrul misiunilor şi operaţiilor la care participă forţelor armate în afara teritoriului statului român, sunt incluse şi misiunile de pace.

Textul de lege menţionat este similar reglementării anterioare, cuprinsă în art. 26 din Legea nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român.

În temeiul art. 26 din Legea nr. 42/2004 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, care, la art. 2 alin. (1) prevede că personalul participant la misiuni în sprijinul păcii în afara teritoriului statului român, beneficiază gratuit de drepturi de hrană şi cazare.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, hrănirea şi cazarea personalului se asigură în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune, iar, în lipsa unor acorduri/înţelegeri tehnice, personalul beneficiază de o alocaţie valorică de hrană de 20 de dolari SUA/zi/persoană şi de cazare, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 518/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest sens, art. 5 alin. (1) lit. A din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare, prevede: „(1) Personalului trimis în străinătate în condiţiile prezentei hotărâri i se acordă: A. În străinătate, o indemnizaţie zilnică în valută primită pe perioada delegării şi detaşării în străinătate, denumită în continuare indemnizaţie de deplasare, compusă din: a) o sumă zilnică, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum şi a costului transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea; b) o sumă zilnică, denumită în continuare indemnizaţie de cazare, în limita căreia personalul trebuie să îşi acopere cheltuielile de cazare […]”

Dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004, anterior enunţate, au rămas aplicabile şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 121/2011, care a abrogat Legea nr. 42/2004.

Referitor la norma de hrană se reţine că potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, poliţistul are dreptul la uniformă, echipament specific, alocaţii de hrană, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a guvernului.

În aplicarea acestei norme legale a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 65/2003.

Conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 65/2003: „Personalul aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocaţie de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferenţiate pe categorii, care constituie norme de hrană.” Potrivit literei a) din nota de la finalul Hotărârii Guvernului nr. 65/2003, pentru personalul căruia i se aplică Statutul poliţistului, care participă în afara graniţelor ţării la exerciţii şi activităţi de pregătire în comun cu personalul specializat din alte ţări, la misiuni de menţinere a păcii, misiuni umanitare sau speciale, structura normei de hrană se stabileşte în mod distinct prin ordin al ministrului de interne.

Art. 2 din actul normativ menţionat stabileşte că normele de hrană zilnice şi categoriile de personal cărora se acordă sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din respectiva hotărâre a guvernului.

Potrivit art. 4 din acelaşi act normativ: „normele de aplicare a prezentei hotărâri, precum şi structura normelor de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.”

În baza art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 a fost adoptat Ordinul nr. 310/2009, care, la art. 1 alin. (1), prevede că efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor au dreptul la hrană gratuită, care în timp de pace se acordă potrivit normelor şi regulilor cuprinse în acest ordin.

Potrivit art. 6 alin. (1) din ordinul menţionat: „Funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, personalul contractual, soldaţii şi gradaţii voluntari care au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază gratuit de alimente în natură sau hrană preparată, primesc în locul acestora valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul.”

Conform art. 13 alin. 1 lit. b) din Ordinul nr. 310/2009, astfel cum aceste prevederi au fost modificate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 148/2010: „Personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor care beneficiază de hrană gratuită, în condiţiile prezentului ordin, nu mai primeşte normele de hrană la care are dreptul, în următoarele condiţii: […] b) funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari şi personalul contractual, când se deplasează în misiuni peste hotare şi primesc diurne de delegare sau alte drepturi în valută.”

Potrivit acestui articol, diurnele de delegare sau drepturile în valută, având rolul de a asigura şi cheltuielile de hrană, înlătură dreptul la norma de hrană.

De asemenea, art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 310/2009 prevede: „Funcţionarii publici, poliţiştii, cadrele militare în activitate, personalul contractual, soldaţii şi gradaţii voluntari trimişi în misiuni în străinătate nu mai