ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 840/2007

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin sentința nr. 280 din 13 aprilie 2005,

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis în parte acțiunea civilă introdusă

de reclamanta R.M., decedată, continuată de moștenitoarea sa, B.M.G. împotriva

pârâților Statul

Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, Primăria municipiului Hunedoara, Primarul municipiului

Hunedoara și Consiliul local al municipiului Hunedoara și, în consecință:

A anulat dispoziția nr.

98/2002 emisă de Primarul municipiului Hunedoara.

A dispus restituirea în natură a imobilului

situat în Hunedoara, înscris în C.F. nr. 297 Zlaști, nr. top 6/1,4,5.

A dispus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent la valoarea de circulație stabilită la data efectivă a plății pentru

construcțiile demolate, respectiv grajd și șură.

A disjuns judecarea cauzei cu privire la

capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat la 20 iulie 1996 între Consiliul local Hunedoara și

pârâta SC P. SRL Hunedoara precum și a actelor de înstrăinare ulterioare,

încheiate cu pârâții SC R.C. SRL Hunedoara, SC C.P. SRL Hunedoara, SC E.A. SRL

Hunedoara, SC R.F. SRL Hunedoara, cu privire la construcții anexe și teren

înscris în C.F. 1200/1 Zlaști, top 4/10, 5/1, în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

A respins acțiunea reclamantei formulată

împotriva pârâților Guvernul

României,

Ministerul Justiției și Prefectura județului Hunedoara.

Pentru a decide astfel, instanța de

fond a reținut că dispoziția nr. 98/2002 emisă de Primarul municipiului Hunedoara

- prin care a fost respinsă cererea reclamantei privind imobilul în litigiu pe

motiv că nu a făcut dovada calității de moștenitoare a proprietarilor tabulari

- este nelegală și netemeinică deoarece, prin sentința civilă nr. 778/1992,

definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, s-a constatat

că R.M. este moștenitoare, în calitate de fiică, a proprietarilor tabulari P.V.

și P.I., de la care imobilul a fost preluat abuziv, fiind pe deplin dovedit că

este persoană îndreptățită la restituire conform dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

Reclamanta R.M. a decedat în faza

procesuală a fondului iar litigiul a

fost

continuat de moștenitoarea acesteia, B.M.G., conform certificatului

de

moștenitor nr. 21/2004.

Instanța

de fond a mai reținut că pe terenul situat în Hunedoara,

au

fost edificate mai multe construcții, că în casa propriu zisă funcționează

Căminul Cultural, că grajdul și șura au fost demolate în anul 1996 , iar pe o

parte din teren se găsesc alte anexe, ce au fost înstrăinate succesiv, mai

multor societăți comerciale și, în temeiul art. 1 din Legea nr. 10/2001, a

dispus în consecință.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanta - fără însă să-l motiveze - și pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara.

Curtea de Apel Alba lulia, secția

civilă, prin decizia nr. 1173 A din 11

octombrie

2005 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta B.M.G.

și

de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.

Hunedoara.

Referitor la apelul declarat de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice

reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara, instanța de apel a reținut că susținerea

referitoare

la neindividualizarea despăgubirilor este nefondată în raport cu prevederile

art. 1 alin. (2) și art. 10 alin. (10) din Legea nr. 10/2001 și că nu poate fi

primită critica privind lipsa calității

procesuale pasive a pârâtului raportat la conținutul

dispoziției

speciale în materia retrocedării imobilelor, respectiv al prevederilor Legii

nr. 10/2001 în ansamblul său.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs D.G.F.P. Hunedoara, în

numele

Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român,

solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în

sensul respingerii acțiunii reclamatei față de Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

pârâtul a susținut că instanța de apel a constatat greșit, în raport cu art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, că Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice are calitate procesuală pasivă în cauză și că greșit a interpretat

dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 atunci când a

statuat că nu era necesară individualizarea măsurilor reparatorii, deoarece

instanța de fond avea obligația ca, prin hotărârea pronunțată, să stabilească

în ce constau măsurile reparatorii prin echivalent. Recurentul-pârât a mai susținut

că reclamanta a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul demolat însă, la

data promovării acțiunii, erau

aplicabile

dispozițiile art. 38 și art. 40 din Legea nr. 10/2001, în prezent abrogate prin

Legea nr. 247/2005, nefiind reglementată prin lege specială procedura de

acordare a despăgubirilor bănești.

Recursul

este fondat pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 (devenit art. 28 după a doua republicare a legii), în cazul în care

persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat,

notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv

Primăriei Municipiului București, termenul de 12 luni prevăzut la art. 21 alin.

(1) (așa cum a fost modificat) curgând, după caz, de la data intrării în

vigoare a legii sau de la data primirii comunicării prevăzute la art. 25 alin.

(3), alin. (4) prevăzând că în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost

identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul

Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat

termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea

primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau,

după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege.

Atât în vechea redactare a legii cât și

potrivit textului în vigoare, calitatea procesuală pasivă a Ministerul

Finanțelor Publice poate fi atrasă doar de situația în care unitatea

deținătoare nu a fost identificată, ceea ce nu este cazul, astfel cum rezultă

din actele cauzei, în speță fiind cunoscuți deținătorii imobilului ce a

constituit obiectul notificării.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice se impunea a fi

admisă și în raport cu împrejurarea că reclamanta a cerut, prin notificarea nr.

88/N/2001, acordarea de măsuri reparatorii

sub

formă de despăgubiri bănești și nu titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în

procesul de privatizare [caz în care trebuia citat în cauză,

într-adevăr, Ministerul Finanțelor Publice conform prevederilor art. 31 alin.

(4)din lege, în redactarea în vigoare la data introducerii acțiunii, în prezent

abrogat]. Aceasta cu atât mai mult cu

cât

prin sentința pronunțată de instanța de fond nu s-a stabilit în ce constau

măsurile

reparatorii prin echivalent.

Așa fiind, se constată că în mod greșit

instanțele de fond și apel au stabilit că Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus

judecății, motiv pentru care recursul va fi admis și va fi casată în parte atât

decizia atacată cât și sentința nr. 280 din 13 aprilie 2005 a Tribunalului

Hunedoara, secția civilă, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de

reclamantă împotriva Statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Față de temeiul de drept care a impus

soluția dată, examinarea celorlalte critici invocate de recurentul-pârât nu se

mai impune.

Cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată, formulată de intimații Primăria municipiului Hunedoara, Primarul

municipiului Hunedoara și Consiliul local Hunedoara în recurs va fi respinsă

întrucât art. 274 C. proc. civ. nu este incident, având în vedere calitatea

acestora de intimați-pârâți pe care o au în această fază procesuală și de

soluția pronunțată, prin care se constată lipsa calității procesuale pasive a

recurentului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P.

Hunedoara în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva

deciziei nr. 1173 A din 11 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba

lulia, secția civilă.

Casează în parte decizia atacată, precum

și, în parte, și sentința nr. 280 din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Hunedoara,

secția civilă, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva

Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Respinge cererea formulată de intimații-pârâți

Primăria municipiului Hunedoara și Primarul municipiului Hunedoara, de acordare

a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată

m ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2007.