ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 840/2007

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 280 din 13 aprilie 2005, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis în parte acțiunea civilă introdusă de reclamanta R.M., decedată, continuată de moștenitoarea sa, B.M.G. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria municipiului Hunedoara, Primarul municipiului Hunedoara și Consiliul local al municipiului Hunedoara și, în consecință: A anulat dispoziția nr. 98/2002 emisă de Primarul municipiului Hunedoara. A dispus restituirea în natură a imobilului situat în Hunedoara, înscris în C.F. nr. 297 Zlaști, nr. top 6/1,4,5. A dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent la valoarea de circulație stabilită la data efectivă a plății pentru construcțiile demolate, respectiv grajd și șură.

A disjuns judecarea cauzei cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 20 iulie 1996 între Consiliul local Hunedoara și pârâta SC P. SRL Hunedoara precum și a actelor de înstrăinare ulterioare, încheiate cu pârâții SC R.C. SRL Hunedoara, SC C.P. SRL Hunedoara, SC E.A. SRL Hunedoara, SC R.F. SRL Hunedoara, cu privire la construcții anexe și teren înscris în C.F. 1200/1 Zlaști, top 4/10, 5/1, în favoarea Judecătoriei Hunedoara. A respins acțiunea reclamantei formulată împotriva pârâților Guvernul României, Ministerul Justiției și Prefectura județului Hunedoara.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că dispoziția nr. 98/2002 emisă de Primarul municipiului Hunedoara - prin care a fost respinsă cererea reclamantei privind imobilul în litigiu pe motiv că nu a făcut dovada calității de moștenitoare a proprietarilor tabulari - este nelegală și netemeinică deoarece, prin sentința civilă nr. 778/1992, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, s-a constatat că R.M. este moștenitoare, în calitate de fiică, a proprietarilor tabulari P.V. și P.I., de la care imobilul a fost preluat abuziv, fiind pe deplin dovedit că este persoană îndreptățită la restituire conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Reclamanta R.M. a decedat în faza procesuală a fondului iar litigiul a fost continuat de moștenitoarea acesteia, B.M.G., conform certificatului de moștenitor nr. 21/2004.

Instanța de fond a mai reținut că pe terenul situat în Hunedoara, au fost edificate mai multe construcții, că în casa propriu zisă funcționează Căminul Cultural, că grajdul și șura au fost demolate în anul 1996 , iar pe o parte din teren se găsesc alte anexe, ce au fost înstrăinate succesiv, mai multor societăți comerciale și, în temeiul art. 1 din Legea nr. 10/2001, a dispus în consecință. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta - fără însă să-l motiveze - și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara. Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă, prin decizia nr. 1173 A din 11 octombrie 2005 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta B.M.G.

și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara. Referitor la apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara, instanța de apel a reținut că susținerea referitoare la neindividualizarea despăgubirilor este nefondată în raport cu prevederile art. 1 alin. (2) și art. 10 alin. (10) din Legea nr. 10/2001 și că nu poate fi primită critica privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului raportat la conținutul dispoziției speciale în materia retrocedării imobilelor, respectiv al prevederilor Legii nr. 10/2001 în ansamblul său. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs D.G.F.P.

Hunedoara, în numele Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii reclamatei față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a susținut că instanța de apel a constatat greșit, în raport cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză și că greșit a interpretat dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 atunci când a statuat că nu era necesară individualizarea măsurilor reparatorii, deoarece instanța de fond avea obligația ca, prin hotărârea pronunțată, să stabilească în ce constau măsurile reparatorii prin echivalent.

Recurentul-pârât a mai susținut că reclamanta a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul demolat însă, la data promovării acțiunii, erau aplicabile dispozițiile art. 38 și art. 40 din Legea nr. 10/2001, în prezent abrogate prin Legea nr. 247/2005, nefiind reglementată prin lege specială procedura de acordare a despăgubirilor bănești. Recursul este fondat pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 28 după a doua republicare a legii), în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București, termenul de 12 luni prevăzut la art. 21 alin. (1) (așa cum a fost modificat) curgând, după caz, de la data intrării în vigoare a legii sau de la data primirii comunicării prevăzute la art. 25 alin. (3), alin. (4) prevăzând că în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege.

Atât în vechea redactare a legii cât și potrivit textului în vigoare, calitatea procesuală pasivă a Ministerul Finanțelor Publice poate fi atrasă doar de situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, ceea ce nu este cazul, astfel cum rezultă din actele cauzei, în speță fiind cunoscuți deținătorii imobilului ce a constituit obiectul notificării. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice se impunea a fi admisă și în raport cu împrejurarea că reclamanta a cerut, prin notificarea nr. 88/N/2001, acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești și nu titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare [caz în care trebuia citat în cauză, într-adevăr, Ministerul Finanțelor Publice conform prevederilor art. 31 alin. (4)din lege, în redactarea în vigoare la data introducerii acțiunii, în prezent abrogat].

Aceasta cu atât mai mult cu cât prin sentința pronunțată de instanța de fond nu s-a stabilit în ce constau măsurile reparatorii prin echivalent. Așa fiind, se constată că în mod greșit instanțele de fond și apel au stabilit că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care recursul va fi admis și va fi casată în parte atât decizia atacată cât și sentința nr. 280 din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Față de temeiul de drept care a impus soluția dată, examinarea celorlalte critici invocate de recurentul-pârât nu se mai impune.

Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimații Primăria municipiului Hunedoara, Primarul municipiului Hunedoara și Consiliul local Hunedoara în recurs va fi respinsă întrucât art. 274 C. proc. civ. nu este incident, având în vedere calitatea acestora de intimați-pârâți pe care o au în această fază procesuală și de soluția pronunțată, prin care se constată lipsa calității procesuale pasive a recurentului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Hunedoara în numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 1173 A din 11 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția civilă. Casează în parte decizia atacată, precum și, în parte, și sentința nr. 280 din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Respinge cererea formulată de intimații-pârâți Primăria municipiului Hunedoara și Primarul municipiului Hunedoara, de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată m ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2007.