ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8/2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-au luat în examinare recursurile declarate

de reclamanta B.M.G., precum și de pârâții S.C. „I.D.” S.A. Hunedoara și

Consiliul Local al Municipiului Hunedoara  împotriva deciziei civile nr.122/A

din 16 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă.

La apelul

nominal s-a prezentat intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, reprezentat de consilier V.C.S., lipsind celelalte părți.

Procedura

completă.

Consilier

juridic A.C., prezentă în ședință declară că reprezintă S.C. „I.”S.A. București

care are depusă la dosar o cerere de intervenție în interesul recurentei pârâte

S.C.”ID.” S.A. Hunedoara și Consiliul Local al Municipiului Hunedoara.

Potrivit art.52

din C.proc.civ. instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a

cererii de intervenție.

Consilier

juridic A.C. solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție pentru

motivele arătate în cuprinsul acesteia.

Consilier

juridic V.C.S., pentru intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la admisibilitatea în

principiu a cererii de intervenție accesorie în discuție.

Reprezentantul

Ministerului Public solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție.

Având în vedere

că intervenienta „I.”S.A. București deține un procent de 49% din capitalul

social al pârâtei S.C.”I.D.” S.A. Hunedoara și că a fost pusă în întârziere de

această pârâtă în sensul că în situația în care se va pierde acest proces va fi

acționată pentru evicțiune, constată că sunt întrunite condițiile prev. de

art.51 și 57 C.proc.civ.și în temeiul art.52 C.proc.civ., încuviințează în

principiu, cererea de intervenție în interesul pârâtei S.C. “I.D.”S.A.

Hunedoara.

Constatând că

cererea de intervenție a fost comunicată părților și că s-a solicitat judecarea

în lipsă de către recurenta reclamantă iar la dosar există concluzii scrise

depuse de recurentele pârâte, nemaifiind alte cereri, acordă cuvântul părților

prezente asupra recursurilor formulate.

Consilier

juridic V.C.S., pentru intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara – invederează că  nu

are calitate procesuală pasivă în cauză, atât imobilul cât și despăgubirile din

litigiu privind pe S.C.“I.D.”S.A. Hunedoara. Solicită admiterea recursurilor

pârâților și respingerea recursului reclamantei.

Consilier

juridic A.C., pentru intervenienta S.C. I. București, solicită admiterea

recursurilor declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului Hunedoara și

S.C. „I.D.” S.A. Hunedoara. Referindu-se la recursul reclamantei, pune

concluzii de respingere.

Reprezentantul

Ministerului Public solicită admiterea recursurilor pârâților și respingerea

recursului reclamantei.

C U R T E A

Asupra

recursurilor civile de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 26 ianuarie 1999 reclamanta B.M.-G. a chemat în judecată Statul

Român prin Ministerul Finanțelor și Consiliul Local Hunedoara pentru

revendicarea terenului și construcțiilor situate pe acesta din Hunedoara

str.Constantin Bursan nr.2 (nr.top 652 și nr.653). Reclamanta a mai solicitat

obligarea pârâților la despăgubiri materiale în sumă de 632.434.000 lei pentru

construcțiile (cu nr.inventar 10012) aflate pe terenul revendicat, precum și

înscrierea dreptului de proprietate în sistemul proprietății imobiliare.

În motivarea

acțiunii s-a arătat că imobilul a fost naționalizat, trecut fără titlu în

proprietatea statului și că deși au fost urmate procedurile prevăzute de Legea

112/1995, nu s-a putut obține imobilul.

Reclamanta a

precizat că își dovedește pretențiile din prezenta acțiune cu probele existente

în dosarele 2997/1997 Judecătoria Hunedoara (fond), 1833/1998 Tribunalul

Hunedoara (apel) și 3503/1998 Curtea de Apel Alba Iulia (recurs) a căror

atașare a solicitat-o.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar Consiliul local al municipiului Hunedoara a arătat

că imobilul nu se mai află în administrarea sa, fiind trecut în patrimoniul I.

București încă din 1988 prin Decizia 435 a fostului Consiliu Popular Hunedoara.

Ministerul

Finanțelor a formulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii, față de împrejurarea că în această revendicare are calitate

procesuală pasivă Consiliul local al municipiului Hunedoara, iar în situația că

nu se primește excepția, a cerut constatarea că nu există încă o reglementare

în sensul anunțat de art.26 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia și, ca urmare, acțiunea este prematură.

Tribunalul

Hunedoara prin sentința civilă nr.287/2000 din 20 decembrie 2000 a admis în

parte acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva pârâților Statul

Român prin Ministerul Finanțelor – D.G.F.P.C.F. Hunedoara și S.C. “I.D.”S.A.

Hunedoara și a obligat pârâții să-i predea reclamantei în proprietate și liber

de sarcini imobilul, a dispus cuvenitele mențiuni în cartea funciară și a

respins celelalte capete de cerere precum și întreaga acțiune față de pârâtul

Consiliul local Hunedoara.

Pentru a

pronunța această soluție instanța a reținut că anterior formulării acestei

acțiuni reclamanta în calitate de succesoare a proprietarului imobilului s-a

adresat cu cerere de revendicare la 10.V.1996 Comisiei Județene pentru

aplicarea dispozițiilor Legii 112/1995, solicitând restituirea în natură a

imobilului din Hunedoara str.C.Bursan nr.2, imobil naționalizat prin efectul

Decretului 92/1950.

Comisia, prin

Hotărârea 117/1997 a respins cererea reclamantei pe motiv că bunul nu face

obiectul Legii nr.112/1995.Contestată la instanță, această hotărâre, anulată

într-un prim ciclu procesual, a fost menținută ulterior prin sentința civilă

4893/2000 rămasă definitivă. Prin această din urmă sentință s-a luat act de

renunțarea reclamantei, la judecată cât privește celelalte capete de cerere

(anularea tuturor actelor juridice emise cu încălcarea Legii 112/1995).

În cauza de

față s-a reținut că imobilul a fost proprietatea și locuința lui P.I.și al

soției acestuia S.V., până în 1950 când urmare apariției Decretului 92/1950

imobilul a fost naționalizat și trecut în proprietatea statului și ulterior

închiriat foștilor proprietari prin contracte de închiriere succesive, ultimul

înregistrat la nr.14257/1.11.1973, titular P.O., fiica fostului proprietar, decedată

la 29.III.1990.

S-a constatat

că decretul de naționalizare a fost abuziv aplicat în cazul în speță, deoarece

autorul reclamantei era mic comerciant, deci se încadra în categoriile

exceptate de la naționalizare.

Au fost

respinse capetele de cerere privind constatarea nulității tuturor actelor

juridice contrare prevederilor constituționale și acordarea de drepturi pentru

imobilul demolat pentru că reclamanta nu a precizat actele juridice și nu a

probat pretențiile bănești. S-a constatat că pârâtul Consiliul local al

municipiului Hunedoara nu are calitatea procesuală pasivă, prin decizia

435/1988 emisă de fostul Consiliul Popular Hunedoara, imobilul fiind trecut din

administrarea D.G.C.L. în administrarea S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara.

Împotriva sentinței

287/2000 a Tribunalului Hunedoara au declarat apel reclamanta și pârâții Statul

Român și S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara.

Reclamanta a

susținut că greșit s-a admis numai un singur capăt de cerere, celelalte fiind

nejustificat respinse și că nu existau motive pentru a se introduce în cauză

pârâta S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara.

Ministerul

Finanțelor a invocat lipsa calității procesuale pasive, calitate ce revine

Consiliului local Hunedoara iar pe fond a cerut respingerea acțiunii reclamanta

putând să solicite reparații conform procedurilor speciale prevăzute în Legea

10/2001.

S.C. “I.D.”S.A.

Hunedoara a criticat soluția față de împrejurarea că din 1988 are imobilul în

administrare iar din 1993, în proprietate.

Curtea de Apel

Alba Iulia prin decizia 122/A/2001 a admis apelurile reclamantei și pârâților

Statul Român Dacia S.A. Hunedoara, a modificat sentința civilă nr.287 din 20

decembrie 2000, în sensul că a admis acțiunea împotriva pârâtului Consiliul

local al municipiului Hunedoara, a respins acțiunea împotriva celorlalți pârâți

și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea

hotărârii, s-a constatat că împotriva principiului   disponibilități și

precizărilor reclamantei (fila 103 din dosarul de fond, că înțelege să se

judece numai cu Statul Român), instanța în mod nelegal a introdus în cauză, în

calitate de pârâtă pe S.C. “I.D.”S.A. în cauză are calitate procesuală pasivă

Consiliul local în circumscripția căruia își are sediul imobilul și care

reprezintă Statul Român conform Legii 69/1991 și nu Ministerul Finanțelor.

Împotriva

deciziei Curții de apel au declarat recurs reclamanta și pârâții S.C.

“I.D.”S.A. Hunedoara și Consiliul local al municipiului Hunedoara.

Reclamanta a

criticat soluția pentru că nu s-a admis în întregime cererea cum a fost

formulată și precizată, pentru că hotărârea este nemotivată, cât privește

respingerea cererilor accesorii, înscrierea dreptului de proprietate în

sistemul de publicitate imobiliară și, nefondată ,cât privește respingerea

cererii privind nulitatea actelor juridice sub motiv că nu au fost precizate,

deși la fila 6 în dosarul de apel a făcut această precizare indicând „actul

juridic contract de cumpărare fără vânzare, fără număr și fără dată” pe baza

căruia s-a descris dreptul de proprietate asupra construcțiilor top.652, 653 în

favoarea S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara. S-a mai arătat în motivarea recursului că

în dosarul 2997/2000 există dovada demolării construcției, și se poate deduce

aceasta prin cercetarea diferențelor de suprafațe menționate în diferite acte

(plan de situație, procese verbale).

În final se

critică împrejurarea că s-a respins cererea de despăgubiri solicitate în apel,

în sumă de 1.856.007 lei/zi pentru nefolosirea imobilului, prin greșita

aplicare a art.294 alin.2 C.proc.civ.

S.C. “I.D.”S.A.

Hunedoara în recursul său a criticat soluția de obligare a Consiliului local

Hunedoara la restituirea unui imobil care se află în proprietatea sa din 1993,

și că potrivit dispozițiilor art.27 alin.1 din Legea 10/2001 reclamantei i se

cuveneau măsuri reparatorii prin echivalent.

Consiliul local

al municipiului Hunedoara a invocat lipsa calității procesuale pasive, el

neputând reprezenta Statul Român, nici retroceda un imobil aflat în

proprietatea unei societăți comerciale.

La termenul din

18 iunie 2002 s-a depus o cerere de intervenție accesorie, în interesul

pârâților S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara și Consiliul local al municipiului

Hunedoara, prin care s-a solicitat să se respingă ca nefondat recursul

reclamantei și să se admită recursurile pârârelor recurente și pe fond să se

respingă acțiunea reclamantei.

Intervenienta

I. S.A. București și-a motivat cererea pe împrejurarea că este acționar

principal la “I.D.”S.A. Hunedoara, deținând 49% din capitalul social iar

imobilul revendicat constituie aport în natură al societății interveniente la

constituirea “I.D.”S.A.

Restituirea în

natură ar avea prejudicii iremediabile pentru activitatea pârâtei care își are

centrul administrativ și de producție în imobilul revendicat și ar duce la

răspunderea intervenientei pentru evicțiune în condițiile art.1503 și 1337

c.civ.

Intervenienta a

mai arătat că potrivit art.46 alin.1 din Legea 10/2001 și art.65 din Legea

31/1990, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transmis în mod

valabil de la I. S.A. București către “I.D.”S.A. Hunedoara.

Prin cererea de

intervenție s-au formulat critici la soluția dată în apel considerându-se că

aceasta a fost dată cu încălcarea disp. art.6 alin.2 din Legea 213/1998.

Cererea de

intervenție accesorie în interesul recurentelor pârâte a fost admisă pentru

motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

Recursurile

formulate de reclamantă și de pârâte, urmează a fi admise pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Instanțele de

judecată nu s-au preocupat de identificarea și individualizarea imobilului

revendicat, nici în prezenta acțiune în revendicare, nici în dosarele indicate

drept sediu al probelor pentru această cauză – și în care s-a soluționat

contestația împotriva hotărârii Comisiei pentru aplicarea dispozițiilor Legii

112/1995 (dosar 2997/1997 al Judecătoriei Hunedoara, dosar 1833/1998 al

Tribunalului Hunedoara și dosar 3503/1998 al Curții de Apel Alba Iulia).

În acest sens,

din actul de vânzare-cumpărare aflat în dosarul 2997/1997 al Judecătoriei

Hunedoara (fila 23) rezultă că P.I.și soția sa, S.V., au cumpărat de la

Societatea C., la 13 iunie 1936 „averea imobiliară cuprinsă în ff.229 Hunedoara

sub nr.A+1 nr.top 652, 653” descrisă în actul menționat în următorii termeni:

„casă de zid cu etaj acoperită cu țiglă având 7 încăperi, împreună cu pivniță

și magazie de bere cu ghețarul de piatră și garajul – urmează un rând ilizibil

– din str.Regele Ferdinand nr.4 în schimbul prețului de 500.000 lei, precum și

întreaga instalație de bere”.

Din extrasul „Foaie

de avere”, fila 39 din dosarul 2997/1997 rezultă că în 11 februarie 1989 Statul

Român figura cu două proprietăți naționalizate nr.top 652 – casă de piatră,

curte 349 m.p. și respectiv, nr.top 653 – casă de piatră, curte 1115 m.p.

În

considerentele soluțiilor date la dosar s-a reținut că în imobilul naționalizat

a continuat să locuiască familia P. Din cele trei contracte de închiriere

existente la dosar, două cu P.I.și ultimul cu P.O., fiica proprietarului,

rezultă că familia P.a ocupat cu acest titlu o parte din imobil situat în

str.Molotov nr.2 în anii 1950 și respectiv, 1970.

Prin acțiunea

în revendicare cu care reclamanta a investit instanța, la 26 ianuarie 1999 s-a

solicitat în mod generic restituirea „terenului împreună cu construcția cu etaj

număr de inventar 11479 aflată pe terenul situat în Hunedoara str.Constantin

Bursan nr.2 nr.top 652, nr.top 653” – detaliindu-se materialele de construcție

și nu componența clădirii și întinderea terenului. Prin aceeași acțiune s-a

solicitat o sumă de bani, c/val. construcției demolate fără a se preciza ce

parte din clădirea sau instalațiile inițiale au fost demolate (De notat că la

adresa din actul de vânzare-cumpărare – invocat ca titlu al pretențiilor de

revendicare în natură – figurează și o instalație de berărie).

Nu a fost

individualizat în actuala configurație a imobilului partea ocupată ca sediu de

pârâta S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara. La fila 14 din dosarul 1616/2001, există o

autorizație de demolare obținută de IAMSAT București în 14.VI.1989 pentru clădirile

cu nr.de inventar 10012 din Hunedoara str.Dr.Petru Groza nr.2, iar la fila

81-88 în dosarul 2997/1997 există un „Tabel cu aportul în natură al S.C. I.

S.A. București la Societatea “I.D.”S.A.” datat 13 septembrie 1999 în care la

punctele 53 și 54 figurează casă cu curte top 652 și, respectiv, casă cu curte

top 653.

De asemenea nu

s-au făcut probe cu privire la succesiunea denumirilor străzii pe care este

amplasat imobilul.

Nefiind

stabilite pe deplin împrejurările de fapt în cazul dedus spre judecată în

această fază, pentru ca să se poată hotărî asupra fondului pricinii conf.

art.314 C.proc.civ., urmează a se casa decizia 212 A/2002 și sentința civilă

278/2001 și a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara în

vederea identificării imobilului revendicat.

Este necesar a

se completa probele existente în dosar eventual cu o expertiză tehnică de

specialitate care să compare situația de la locul amplasării imobilului cu

actele produse de părți și aflate în dosar.

Este necesar să

se completeze probele și cu privire la calitatea reclamantei care a acceptat

succesiunea fiicei fostului proprietar, P.O., în calitate de nepoată de soră

dar nu s-a dovedit gradul de rudenie al mamei reclamantei, R. M., pretinsă a fi

soră cu P.O., și care a renunțat la succesiunea sorei, la 11 iulie 1990, astfel

ca moștenirea O.P.să fie culeasă de reclamantă.

Cu ocazia

rejudecării se vor analiza și celelalte critici formulate precum și

imprejurarea că pe parcursul soluționării acțiunii în revendicare ce formează

obiectul cauzei de față, reclamanta a trimis în anul 2001, Consiliului local al

municipiului Hunedoara și S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara, notificări potrivit

procedurii administrative stabilite de Legea 10/2001 (așa cum rezultă din

actele existente la filele 28 și 31 în dosarul 3833/2001).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite cererea

de intervenție accesorie formulată de S.C. I. S.A. București.

Admite

recursurile declarate de reclamanta B.M.G. și de pârâții Consiliul Local al

Municipiului Hunedoara și S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara.

Casează decizia

nr.122/A din 16 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – secția civilă, precum și

sentința nr.287 din 20 decembrie 2000 a Tribunalului Hunedoara.

Trimite cauza,

spre rejudecare, aceluiași Tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.