ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta B.M.G., precum și de pârâții S.C. „I.D.” S.A. Hunedoara și Consiliul Local al Municipiului Hunedoara împotriva deciziei civile nr.122/A din 16 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier V.C.S., lipsind celelalte părți. Procedura completă. Consilier juridic A.C., prezentă în ședință declară că reprezintă S.C. „I.”S.A. București care are depusă la dosar o cerere de intervenție în interesul recurentei pârâte S.C.”ID.” S.A. Hunedoara și Consiliul Local al Municipiului Hunedoara. Potrivit art.52 din C.proc.civ.

instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție. Consilier juridic A.C. solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia. Consilier juridic V.C.S., pentru intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie în discuție. Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție. Având în vedere că intervenienta „I.”S.A. București deține un procent de 49% din capitalul social al pârâtei S.C.”I.D.” S.A.

Hunedoara și că a fost pusă în întârziere de această pârâtă în sensul că în situația în care se va pierde acest proces va fi acționată pentru evicțiune, constată că sunt întrunite condițiile prev. de art.51 și 57 C.proc.civ.și în temeiul art.52 C.proc.civ., încuviințează în principiu, cererea de intervenție în interesul pârâtei S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara. Constatând că cererea de intervenție a fost comunicată părților și că s-a solicitat judecarea în lipsă de către recurenta reclamantă iar la dosar există concluzii scrise depuse de recurentele pârâte, nemaifiind alte cereri, acordă cuvântul părților prezente asupra recursurilor formulate. Consilier juridic V.C.S., pentru intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara – invederează că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, atât imobilul cât și despăgubirile din litigiu privind pe S.C.“I.D.”S.A.

Hunedoara. Solicită admiterea recursurilor pârâților și respingerea recursului reclamantei. Consilier juridic A.C., pentru intervenienta S.C. I. București, solicită admiterea recursurilor declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului Hunedoara și S.C. „I.D.” S.A. Hunedoara. Referindu-se la recursul reclamantei, pune concluzii de respingere. Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursurilor pârâților și respingerea recursului reclamantei. C U R T E A Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 ianuarie 1999 reclamanta B.M.-G. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Consiliul Local Hunedoara pentru revendicarea terenului și construcțiilor situate pe acesta din Hunedoara str.Constantin Bursan nr.2 (nr.top 652 și nr.653).

Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților la despăgubiri materiale în sumă de 632.434.000 lei pentru construcțiile (cu nr.inventar 10012) aflate pe terenul revendicat, precum și înscrierea dreptului de proprietate în sistemul proprietății imobiliare. În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul a fost naționalizat, trecut fără titlu în proprietatea statului și că deși au fost urmate procedurile prevăzute de Legea 112/1995, nu s-a putut obține imobilul. Reclamanta a precizat că își dovedește pretențiile din prezenta acțiune cu probele existente în dosarele 2997/1997 Judecătoria Hunedoara (fond), 1833/1998 Tribunalul Hunedoara (apel) și 3503/1998 Curtea de Apel Alba Iulia (recurs) a căror atașare a solicitat-o.

Prin întâmpinarea depusă la dosar Consiliul local al municipiului Hunedoara a arătat că imobilul nu se mai află în administrarea sa, fiind trecut în patrimoniul I. București încă din 1988 prin Decizia 435 a fostului Consiliu Popular Hunedoara. Ministerul Finanțelor a formulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, față de împrejurarea că în această revendicare are calitate procesuală pasivă Consiliul local al municipiului Hunedoara, iar în situația că nu se primește excepția, a cerut constatarea că nu există încă o reglementare în sensul anunțat de art.26 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și, ca urmare, acțiunea este prematură.

Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr.287/2000 din 20 decembrie 2000 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor – D.G.F.P.C.F. Hunedoara și S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara și a obligat pârâții să-i predea reclamantei în proprietate și liber de sarcini imobilul, a dispus cuvenitele mențiuni în cartea funciară și a respins celelalte capete de cerere precum și întreaga acțiune față de pârâtul Consiliul local Hunedoara. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că anterior formulării acestei acțiuni reclamanta în calitate de succesoare a proprietarului imobilului s-a adresat cu cerere de revendicare la 10.V.1996 Comisiei Județene pentru aplicarea dispozițiilor Legii 112/1995, solicitând restituirea în natură a imobilului din Hunedoara str.C.Bursan nr.2, imobil naționalizat prin efectul Decretului 92/1950.

Comisia, prin Hotărârea 117/1997 a respins cererea reclamantei pe motiv că bunul nu face obiectul Legii nr.112/1995.Contestată la instanță, această hotărâre, anulată într-un prim ciclu procesual, a fost menținută ulterior prin sentința civilă 4893/2000 rămasă definitivă. Prin această din urmă sentință s-a luat act de renunțarea reclamantei, la judecată cât privește celelalte capete de cerere (anularea tuturor actelor juridice emise cu încălcarea Legii 112/1995). În cauza de față s-a reținut că imobilul a fost proprietatea și locuința lui P.I.și al soției acestuia S.V., până în 1950 când urmare apariției Decretului 92/1950 imobilul a fost naționalizat și trecut în proprietatea statului și ulterior închiriat foștilor proprietari prin contracte de închiriere succesive, ultimul înregistrat la nr.14257/1.11.1973, titular P.O., fiica fostului proprietar, decedată la 29.III.1990.

S-a constatat că decretul de naționalizare a fost abuziv aplicat în cazul în speță, deoarece autorul reclamantei era mic comerciant, deci se încadra în categoriile exceptate de la naționalizare. Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulității tuturor actelor juridice contrare prevederilor constituționale și acordarea de drepturi pentru imobilul demolat pentru că reclamanta nu a precizat actele juridice și nu a probat pretențiile bănești. S-a constatat că pârâtul Consiliul local al municipiului Hunedoara nu are calitatea procesuală pasivă, prin decizia 435/1988 emisă de fostul Consiliul Popular Hunedoara, imobilul fiind trecut din administrarea D.G.C.L. în administrarea S.C.

“I.D.”S.A. Hunedoara. Împotriva sentinței 287/2000 a Tribunalului Hunedoara au declarat apel reclamanta și pârâții Statul Român și S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara. Reclamanta a susținut că greșit s-a admis numai un singur capăt de cerere, celelalte fiind nejustificat respinse și că nu existau motive pentru a se introduce în cauză pârâta S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara. Ministerul Finanțelor a invocat lipsa calității procesuale pasive, calitate ce revine Consiliului local Hunedoara iar pe fond a cerut respingerea acțiunii reclamanta putând să solicite reparații conform procedurilor speciale prevăzute în Legea 10/2001. S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara a criticat soluția față de împrejurarea că din 1988 are imobilul în administrare iar din 1993, în proprietate.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia 122/A/2001 a admis apelurile reclamantei și pârâților Statul Român Dacia S.A. Hunedoara, a modificat sentința civilă nr.287 din 20 decembrie 2000, în sensul că a admis acțiunea împotriva pârâtului Consiliul local al municipiului Hunedoara, a respins acțiunea împotriva celorlalți pârâți și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În motivarea hotărârii, s-a constatat că împotriva principiului disponibilități și precizărilor reclamantei (fila 103 din dosarul de fond, că înțelege să se judece numai cu Statul Român), instanța în mod nelegal a introdus în cauză, în calitate de pârâtă pe S.C. “I.D.”S.A. în cauză are calitate procesuală pasivă Consiliul local în circumscripția căruia își are sediul imobilul și care reprezintă Statul Român conform Legii 69/1991 și nu Ministerul Finanțelor.

Împotriva deciziei Curții de apel au declarat recurs reclamanta și pârâții S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara și Consiliul local al municipiului Hunedoara. Reclamanta a criticat soluția pentru că nu s-a admis în întregime cererea cum a fost formulată și precizată, pentru că hotărârea este nemotivată, cât privește respingerea cererilor accesorii, înscrierea dreptului de proprietate în sistemul de publicitate imobiliară și, nefondată ,cât privește respingerea cererii privind nulitatea actelor juridice sub motiv că nu au fost precizate, deși la fila 6 în dosarul de apel a făcut această precizare indicând „actul juridic contract de cumpărare fără vânzare, fără număr și fără dată” pe baza căruia s-a descris dreptul de proprietate asupra construcțiilor top.652, 653 în favoarea S.C.

“I.D.”S.A. Hunedoara. S-a mai arătat în motivarea recursului că în dosarul 2997/2000 există dovada demolării construcției, și se poate deduce aceasta prin cercetarea diferențelor de suprafațe menționate în diferite acte (plan de situație, procese verbale). În final se critică împrejurarea că s-a respins cererea de despăgubiri solicitate în apel, în sumă de 1.856.007 lei/zi pentru nefolosirea imobilului, prin greșita aplicare a art.294 alin.2 C.proc.civ. S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara în recursul său a criticat soluția de obligare a Consiliului local Hunedoara la restituirea unui imobil care se află în proprietatea sa din 1993, și că potrivit dispozițiilor art.27 alin.1 din Legea 10/2001 reclamantei i se cuveneau măsuri reparatorii prin echivalent.

Consiliul local al municipiului Hunedoara a invocat lipsa calității procesuale pasive, el neputând reprezenta Statul Român, nici retroceda un imobil aflat în proprietatea unei societăți comerciale. La termenul din 18 iunie 2002 s-a depus o cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâților S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara și Consiliul local al municipiului Hunedoara, prin care s-a solicitat să se respingă ca nefondat recursul reclamantei și să se admită recursurile pârârelor recurente și pe fond să se respingă acțiunea reclamantei. Intervenienta I. S.A. București și-a motivat cererea pe împrejurarea că este acționar principal la “I.D.”S.A. Hunedoara, deținând 49% din capitalul social iar imobilul revendicat constituie aport în natură al societății interveniente la constituirea “I.D.”S.A.

Restituirea în natură ar avea prejudicii iremediabile pentru activitatea pârâtei care își are centrul administrativ și de producție în imobilul revendicat și ar duce la răspunderea intervenientei pentru evicțiune în condițiile art.1503 și 1337 c.civ. Intervenienta a mai arătat că potrivit art.46 alin.1 din Legea 10/2001 și art.65 din Legea 31/1990, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transmis în mod valabil de la I. S.A. București către “I.D.”S.A. Hunedoara. Prin cererea de intervenție s-au formulat critici la soluția dată în apel considerându-se că aceasta a fost dată cu încălcarea disp. art.6 alin.2 din Legea 213/1998. Cererea de intervenție accesorie în interesul recurentelor pârâte a fost admisă pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

Recursurile formulate de reclamantă și de pârâte, urmează a fi admise pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanțele de judecată nu s-au preocupat de identificarea și individualizarea imobilului revendicat, nici în prezenta acțiune în revendicare, nici în dosarele indicate drept sediu al probelor pentru această cauză – și în care s-a soluționat contestația împotriva hotărârii Comisiei pentru aplicarea dispozițiilor Legii 112/1995 (dosar 2997/1997 al Judecătoriei Hunedoara, dosar 1833/1998 al Tribunalului Hunedoara și dosar 3503/1998 al Curții de Apel Alba Iulia).

În acest sens, din actul de vânzare-cumpărare aflat în dosarul 2997/1997 al Judecătoriei Hunedoara (fila 23) rezultă că P.I.și soția sa, S.V., au cumpărat de la Societatea C., la 13 iunie 1936 „averea imobiliară cuprinsă în ff.229 Hunedoara sub nr.A+1 nr.top 652, 653” descrisă în actul menționat în următorii termeni: „casă de zid cu etaj acoperită cu țiglă având 7 încăperi, împreună cu pivniță și magazie de bere cu ghețarul de piatră și garajul – urmează un rând ilizibil – din str.Regele Ferdinand nr.4 în schimbul prețului de 500.000 lei, precum și întreaga instalație de bere”. Din extrasul „Foaie de avere”, fila 39 din dosarul 2997/1997 rezultă că în 11 februarie 1989 Statul Român figura cu două proprietăți naționalizate nr.top 652 – casă de piatră, curte 349 m.p.

și respectiv, nr.top 653 – casă de piatră, curte 1115 m.p. În considerentele soluțiilor date la dosar s-a reținut că în imobilul naționalizat a continuat să locuiască familia P. Din cele trei contracte de închiriere existente la dosar, două cu P.I.și ultimul cu P.O., fiica proprietarului, rezultă că familia P.a ocupat cu acest titlu o parte din imobil situat în str.Molotov nr.2 în anii 1950 și respectiv, 1970. Prin acțiunea în revendicare cu care reclamanta a investit instanța, la 26 ianuarie 1999 s-a solicitat în mod generic restituirea „terenului împreună cu construcția cu etaj număr de inventar 11479 aflată pe terenul situat în Hunedoara str.Constantin Bursan nr.2 nr.top 652, nr.top 653” – detaliindu-se materialele de construcție și nu componența clădirii și întinderea terenului.

Prin aceeași acțiune s-a solicitat o sumă de bani, c/val. construcției demolate fără a se preciza ce parte din clădirea sau instalațiile inițiale au fost demolate (De notat că la adresa din actul de vânzare-cumpărare – invocat ca titlu al pretențiilor de revendicare în natură – figurează și o instalație de berărie). Nu a fost individualizat în actuala configurație a imobilului partea ocupată ca sediu de pârâta S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara. La fila 14 din dosarul 1616/2001, există o autorizație de demolare obținută de IAMSAT București în 14.VI.1989 pentru clădirile cu nr.de inventar 10012 din Hunedoara str.Dr.Petru Groza nr.2, iar la fila 81-88 în dosarul 2997/1997 există un „Tabel cu aportul în natură al S.C.

I. S.A. București la Societatea “I.D.”S.A.” datat 13 septembrie 1999 în care la punctele 53 și 54 figurează casă cu curte top 652 și, respectiv, casă cu curte top 653. De asemenea nu s-au făcut probe cu privire la succesiunea denumirilor străzii pe care este amplasat imobilul. Nefiind stabilite pe deplin împrejurările de fapt în cazul dedus spre judecată în această fază, pentru ca să se poată hotărî asupra fondului pricinii conf. art.314 C.proc.civ., urmează a se casa decizia 212 A/2002 și sentința civilă 278/2001 și a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara în vederea identificării imobilului revendicat. Este necesar a se completa probele existente în dosar eventual cu o expertiză tehnică de specialitate care să compare situația de la locul amplasării imobilului cu actele produse de părți și aflate în dosar.

Este necesar să se completeze probele și cu privire la calitatea reclamantei care a acceptat succesiunea fiicei fostului proprietar, P.O., în calitate de nepoată de soră dar nu s-a dovedit gradul de rudenie al mamei reclamantei, R. M., pretinsă a fi soră cu P.O., și care a renunțat la succesiunea sorei, la 11 iulie 1990, astfel ca moștenirea O.P.să fie culeasă de reclamantă. Cu ocazia rejudecării se vor analiza și celelalte critici formulate precum și imprejurarea că pe parcursul soluționării acțiunii în revendicare ce formează obiectul cauzei de față, reclamanta a trimis în anul 2001, Consiliului local al municipiului Hunedoara și S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara, notificări potrivit procedurii administrative stabilite de Legea 10/2001 (așa cum rezultă din actele existente la filele 28 și 31 în dosarul 3833/2001).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. I. S.A. București. Admite recursurile declarate de reclamanta B.M.G. și de pârâții Consiliul Local al Municipiului Hunedoara și S.C. “I.D.”S.A. Hunedoara. Casează decizia nr.122/A din 16 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – secția civilă, precum și sentința nr.287 din 20 decembrie 2000 a Tribunalului Hunedoara. Trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași Tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.