ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4625/2005

Asupra recursului de față, constată: Prin notificarea nr. 134/N/2001, R.M.A. a cerut Primăriei Municipiului Hunedoara să îi atribuie în posesie suprafața de 1017 mp teren situat în municipiul Hunedoara, sau, în subsidiar, să îi acorde măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești în valoare de 719.956.327 lei iar pentru suprafața de 50 mp ocupată cu construcții, situată la aceeași adresă, suma de 35.396.088, ambele sume actualizate cu coeficientul de inflație, invocând incidența Legii nr. 10/2001. Prin dispoziția nr. 613 din 25 aprilie 2002 Primarul Municipiului Hunedoara a respins cererea petentei ca inadmisibilă, motivat de faptul că regimul juridic al terenurilor pentru care a transmis notificarea este reglementat de Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, caz în care, în raport de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acestea nu pot face obiectul măsurilor de restituire, în natură sau în echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Prin acțiunea înregistrată la 24 mai 2002 reclamanta R.M.A. a cerut anularea dispoziției menționate și obligarea pârâtei Primăria Municipiului Hunedoara să îi restituie în natură terenul în suprafață de 1017 mp (pentru care i-a fost emis și Ordinul nr. 172 din 5 octombrie 1995 al Prefectului Hunedoara, în procedura Legii nr. 18/1991) sau să îi plătească despăgubirile bănești indicate în notificare, inclusiv pentru suprafața de 50 mp ocupată de construcții. Prin sentința civilă nr. 1397 din 19 septembrie 2002 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea ca neîntemeiată. În motivarea sentinței, în esență, s-a reținut că pentru suprafața de 1017 mp s-a emis, în procedura Legii nr. 18/1991, Ordinul nr. 172/1995 al Prefectului Județului Hunedoara caz în care nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Referitor la suprafața de 50 mp teren aferentă construcțiilor înstrăinate de autorul reclamantei și care a fost atribuită în proprietate proprietarului construcțiilor, în baza art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, prima instanță reține că reclamanta trebuia să adreseze notificarea, conform art. 36 din Legea nr. 10/2001, Prefecturii județului Hunedoara, competentă să dispună asupra acordării de despăgubiri bănești în astfel de situații. Prin decizia civilă nr. 118/A din 12 februarie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta R.M.A. împotriva sentinței menționate pentru aceleași considerente de fapt și de drept reținute și de prima instanță. Prin aceeași decizie apelanta a fost obligată să plătească intimatei suma de 400.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând incidența art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor recurenta susține că atâta timp cât i-a fost respinsă plângerea prin care a solicitat punerea în posesie a suprafeței de 1017 mp (sentința civilă nr. 2118/2002 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă și irevocabilă) este îndreptățită să solicite măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 10/2001, cu mențiunea că s-a conformat dispoziției art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Totodată recurenta susține că intimata nu și-a dovedit cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată de instanța de fond. Analizând recursul în raport de limitele investirii (criticile formulate se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9, 10 C. proc.

civ.), Înalta Curte constată că nu este fondat pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub prevederile acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu modificările și completările ulterioare, solicitate potrivit prevederilor Legilor fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Or, în speță, în mod necontestat, pentru suprafața de 1017 mp teren în litigiu reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, sens în care i-a fost emis Ordinul nr. 172 din 10 octombrie 1995 de Prefectul județului Hunedoara.

Aspectele privind punerea efectivă în posesie cu suprafața de teren menționată se analizează tot în procedurile legale instituite prin Legea nr. 18/1991 și nu în procedura Legii nr. 10/2001, cum greșit susține recurenta. Totodată, cum intimatul a făcut dovada avansării sumei de 400.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând c/val. combustibilului achiziționat în vederea deplasării consilierului juridic (fila 15 dosar apel) la proces, în mod just, instanța de apel a obligat apelanta, la plata acestor cheltuieli. Așa fiind, cum instanțele de fond au pronunțat hotărârile criticate cu aplicarea corectă a legii, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat. Față de cererea intimatei, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., recurenta urmează a fi obligată să-i plătească suma de 2.225.000 lei, cheltuieli de judecată din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta R.M.A. împotriva deciziei nr. 118/A din 12 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei Primăria Municipiului Hunedoara cheltuieli de judecată în suma de 2.225.000 lei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1 iunie 2005.