ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4625/2005

Asupra recursului de față, constată:

Prin notificarea nr. 134/N/2001, R.M.A. a

cerut Primăriei Municipiului Hunedoara să îi atribuie în posesie suprafața de

1017 mp teren situat în municipiul Hunedoara, sau, în subsidiar, să îi acorde

măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești în valoare de 719.956.327

lei iar pentru suprafața de 50 mp ocupată cu construcții, situată la aceeași

adresă, suma de 35.396.088, ambele sume actualizate cu coeficientul de

inflație, invocând incidența Legii nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr. 613 din 25 aprilie

2002 Primarul Municipiului Hunedoara a respins cererea petentei ca

inadmisibilă, motivat de faptul că regimul juridic al terenurilor pentru care a

transmis notificarea este reglementat de Legea nr. 18/1991 a fondului funciar,

caz în care, în raport de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

acestea nu pot face obiectul măsurilor de restituire, în natură sau în

echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Prin acțiunea înregistrată la 24 mai 2002

reclamanta R.M.A. a cerut anularea dispoziției menționate și obligarea pârâtei

Primăria Municipiului Hunedoara să îi restituie în natură terenul în suprafață

de 1017 mp (pentru care i-a fost emis și Ordinul nr. 172 din 5 octombrie 1995

al Prefectului Hunedoara, în procedura Legii nr. 18/1991) sau să îi plătească

despăgubirile bănești indicate în notificare, inclusiv pentru suprafața de 50

mp ocupată de construcții.

Prin sentința civilă nr. 1397 din 19

septembrie 2002 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței, în esență, s-a

reținut că pentru suprafața de 1017 mp s-a emis, în procedura Legii nr. 18/1991,

Ordinul nr. 172/1995 al Prefectului Județului Hunedoara caz în care nu sunt

incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Referitor

la suprafața de 50 mp teren aferentă construcțiilor înstrăinate de autorul

reclamantei și care a fost atribuită în proprietate proprietarului

construcțiilor, în baza art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, prima instanță

reține că reclamanta trebuia să adreseze notificarea, conform art. 36 din Legea

nr. 10/2001, Prefecturii județului Hunedoara, competentă să dispună asupra

acordării de despăgubiri bănești în astfel de situații.

Prin decizia civilă nr. 118/A din 12

februarie 2003 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamanta R.M.A. împotriva sentinței menționate pentru aceleași

considerente de fapt și de drept reținute și de prima instanță.

Prin aceeași decizie apelanta a fost

obligată să plătească intimatei suma de 400.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta, invocând incidența art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivelor recurenta susține că atâta timp cât i-a fost respinsă

plângerea prin care a solicitat punerea în posesie a suprafeței de 1017 mp

(sentința civilă nr. 2118/2002 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă și

irevocabilă) este îndreptățită să solicite măsuri reparatorii în procedura

Legii nr. 10/2001, cu mențiunea că s-a conformat dispoziției art. 21 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

Totodată

recurenta susține că intimata nu și-a dovedit cuantumul cheltuielilor de

judecată la plata cărora a fost obligată de instanța de fond.

Analizând recursul în raport de limitele

investirii (criticile formulate se încadrează în motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 9, 10 C. proc. civ.), Înalta Curte constată că nu este fondat

pentru următoarele considerente:

În

drept, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub

prevederile acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat

prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu

modificările și completările ulterioare, solicitate potrivit prevederilor

Legilor fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările

și completările ulterioare.

Or, în speță, în mod necontestat, pentru

suprafața de 1017 mp teren în litigiu reclamanta a solicitat reconstituirea

dreptului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, sens în care i-a fost

emis Ordinul nr. 172 din 10 octombrie 1995 de Prefectul județului Hunedoara.

Aspectele privind punerea efectivă în

posesie cu suprafața de teren menționată se analizează tot în procedurile

legale instituite prin Legea nr. 18/1991 și nu în procedura Legii nr. 10/2001,

cum greșit susține recurenta.

Totodată,

cum intimatul a făcut dovada avansării sumei de 400.000 lei cheltuieli de

judecată reprezentând c/val. combustibilului achiziționat în vederea deplasării

consilierului juridic (fila 15 dosar apel) la proces, în mod just, instanța de

apel a obligat apelanta, la plata acestor cheltuieli.

Așa fiind, cum instanțele de fond au

pronunțat hotărârile criticate cu aplicarea corectă a legii, Înalta Curte

urmează a respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

Față de cererea intimatei, în

conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi

obligată să-i plătească suma de 2.225.000 lei, cheltuieli de judecată din

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta R.M.A.

împotriva deciziei nr. 118/A din 12 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească intimatei

Primăria Municipiului Hunedoara cheltuieli de judecată în suma de 2.225.000

lei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1

iunie 2005.