ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5688/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 ianuarie 2002, reclamantul V.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Hunedoara, Prefectura județului Hunedoara și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate nelegalitatea și netemeinicia dispoziției nr. 1098/2001 a Primăriei municipiului Hunedoara privind respingerea cererii de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului înscris în C.F. 2321 HD nr. top. 288/4, 2602/4, 2602/5 și a adresei nr. 7454/479/2001 a Prefecturii județului Hunedoara prin care i se cere să se adreseze altor instituții pentru despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1216 din 4 iulie 2002, a respins ca nefondată acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că situația juridică a terenului în litigiu a fost reglementată potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000, astfel că s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtelor să-i retrocedeze în natură terenul intravilan în suprafață de 9,83 ha, înscris în C.F. 2321 nr. top. 288/4, 2602/4, 2802/5. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 6/A din 14 ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul, reținând că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Reclamantul V.P. a declarat recurs împotriva menționatei decizii, formulând următoarele critici: - în cauză nu a fost citat ca parte Primarul municipiului Hunedoara; - instanțele au reținut greșit că imobilul în litigiu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 18/1991 ; - instanța de apel nu a ținut seama de răspunsul Prefecturii județului Hunedoara la notificarea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001; - instanța trebuia să dispună efectuarea unei expertize care să identifice terenul. Recursul nu este fondat. Critica referitoare la greșita citare ca parte în proces a primăriei în loc de Primarul municipiului Hunedoara, fiind formulată pentru prima dată în recurs, urmează a fi respinsă.

Potrivit prevederilor art. 299 coroborate cu cele ale art. 377 C. proc. civ., părțile nu pot formula critici privind soluționarea în fond a cauzei direct în recurs, fără a le supune analizei instanței de apel. Dealtfel, se observă că în cauză, însuși reclamantul-recurent a indicat, prin acțiune, ca pârâte Primăria municipiului Hunedoara și Prefectura județului Hunedoara. Cu privire la celelalte critici se rețin următoarele: Imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin decret de expropriere. Cum din actele depuse la dosarul instanței de fond, între care și foaia de avere, rezultă, fără echivoc, că la data exproprierii imobilul avea destinația de teren agricol, corect instanțele au reținut că situația juridică a acestuia urmează a fi reglementată în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000.

În conformitate cu prevederile art. 39 din Legea nr. 18/1991, persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului în baza unor acte normative de expropriere, sau moștenitorii acestora, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren respectivă, sau dacă nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 se acordă despăgubiri. Or, din adresa nr. 637/J din 26 iunie 2002 a Prefecturii județului Hunedoara reiese că prin Hotărârea nr. 196/2002 a fost validată propunerea Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 de acordare de despăgubiri reclamantului V.P. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000.

Recurentul critică hotărârea dată în apel și pentru că instanța nu a avut în vedere adresa nr. 7454 din 26 noiembrie 2001 a Prefecturii județului Hunedoara, însă aceasta nu a făcut decât să-l atenționeze că notificarea trebuie adresată instituției competente să o soluționeze, în caz contrar existând riscul de a-i respinge cererea sau de a pierde termenul prevăzut de lege. Dealtfel, cu adresa nr. 6565 din 1 octombrie 2002 Prefectura județului Hunedoara a trimis Primăriei municipiului Hunedoara spre competentă soluționare notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001, între care și cererea reclamantului. Pe de altă parte, în speță nu se impunea efectuarea unei expertize pentru identificarea imobilului în litigiu, întrucât actele depuse la dosarul cauzei sunt concludente în ceea ce privește situația terenului.

Față de cele ce preced, recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.P. împotriva deciziei nr. 6/A din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.