ÎCCJ, decizie (scj.ro #82431)

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Obligații ale deținătorului imobilului, notificat de fostul proprietar Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate privată. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Procedură prealabilă administrativă. Obligații ale deținătorului imobilului și ale prefecturii Index alfabetic : Drept civil - Imobil preluat în mod abuziv de stat - Măsuri reparatorii - Procedură prealabilă administrativă - Obligații ale deținătorului notificat - Obligații ale prefecturii Legea nr. 10/2001 Din economia prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dezvoltate în cuprinsul pct. 36.1 al Normelor aprobate prin H.G.

nr. 498/2003 rezultă că în cazul în care primarul, investit inițial cu soluționarea notificării, constată că restituirea în natură nu este posibilă și persoana îndreptățită a optat pentru despăgubiri bănești, are obligația să transmită dispoziția sa prefecturii, în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Prefectura are obligația să verifice dacă restituirea în natură este totuși posibilă, iar în caz contrar va cuantifica despăgubirile bînești până la data intrării în vigoare a legii speciale la care face trimitere art. 40 din legea nr.10/2001, iar nu să rețină că, în raport cu prevederile art. 7 și 40 din lege, despăgubirile nu sunt actuale. I.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 2291 din 19 martie 2004 Reclamanta A.A.

a chemat în judecată Primăria comunei Vețel, județul Hunedoara solicitând anularea dispoziției nr. 1650 din 26 noiembrie 2001 emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea, formulată în baza Legii nr. 10/2001, de restituire în natură sau prin echivalent a unui teren în suprafață de 7000 mp. Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 445 din 27 martie 2002, a respins contestația și l-a îndrumat pe contestator să urmeze calea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 152 din 25 februarie 2003, a respins apelul contestatorului cu motivarea că cererea este nefondată, deoarece terenul solicitat, fiind destinat să asigure funcționalitatea unor construcții, nu este liber.

Referitor la despăgubirile bănești, s-a reținut că, în raport de prevederile art. 7 și 40 din lege, acestea nu sunt actuale. Recursul reclamante este fondat. Din economia prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dezvoltate în cuprinsul pct. 36.1 al Normelor aprobate prin H.G. nr. 498/2003, rezultă că în cazul în care primarul investit inițial cu soluționarea notificării constată că restituirea în natură nu este posibilă și persoana îndreptățită a optat pentru despăgubiri bănești, are obligația să transmită dispoziția sa prefecturii, în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Prefectura va înregistra și cuantifica despăgubirile bănești până la data intrării în vigoare a legii speciale la care face trimitere art. 40 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit pct. 36.2 din Norme, prefectura are obligația să verifice dacă restituirea în natură era totuși posibilă. Ipoteza afirmativă o obligă să se conformeze regulilor arătate în cuprinsul acestui text (din Norme). Reglementările de ansamblu cuprinse în Legea nr. 10/2001 și Normele de aplicare a legii, obligă entitatea investită cu soluționarea pricinii să respecte instituția măsurilor reparatorii strict individualizate. Or, în speță, instanța de apel a ignorat toate aceste reglementări. Mai întâi, n-a observat că, prin notificare, contestatorul a solicitat restituirea în natură a bunului și dacă acest lucru nu este posibil să-i fie acordate despăgubiri. Apoi, a trecut peste faptul că pârâta, rezolvând simplist cererea, a făcut aplicarea art. 8 din lege, situație care a determinat poziția echivocă a contestatorului.

Ea a rămas neelucidată deoarece nu s-au cerut explicațiile necesare în sensul art. 129 C. proc. civ. Au rămas neclarificate și alte aspecte importante cum sunt regimul juridic al bunului, posibilitatea restituirii în natură a unei părți din acesta, incidența măsurilor reparatorii strict individualizate și obligațiile datorate de pârâtă vizând soluționarea corectă a pricinii. Cum toate aceste aspecte sunt, în sensul art. 314 C. proc. civ., împrejurări rămase nestabilite, care împiedică Înalte Curte să hotărască asupra fondului pricinii, s-a impus admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a rejudeca apelul în limitele arătate.