ÎCCJ, decizie (scj.ro #82431)

Imobil

preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Obligații ale deținătorului

imobilului, notificat de fostul proprietar

Cuprins

pe materii

: Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate

privată. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Măsuri reparatorii. Procedură

prealabilă administrativă. Obligații ale deținătorului imobilului și ale

prefecturii

Index alfabetic

: Drept civil

-

Imobil preluat în mod abuziv de stat

-

Măsuri reparatorii

-

Procedură prealabilă administrativă

-

Obligații ale deținătorului notificat

-

Obligații ale prefecturii

Legea

nr. 10/2001

Din economia prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dezvoltate

în cuprinsul pct. 36.1 al Normelor aprobate prin H.G. nr. 498/2003 rezultă că

în cazul în care primarul, investit inițial cu soluționarea notificării,

constată că restituirea în natură nu este posibilă și persoana

îndreptățită a optat pentru despăgubiri bănești, are  obligația să

transmită dispoziția sa prefecturii, în termen de 60 de zile de la primirea

notificării. Prefectura are obligația să verifice dacă restituirea în

natură  este totuși posibilă, iar în caz contrar va cuantifica

despăgubirile bînești până la data intrării în vigoare a legii speciale la care

face trimitere art. 40 din legea nr.10/2001, iar nu să rețină că, în raport cu

prevederile art. 7 și 40 din lege,  despăgubirile nu sunt actuale.

I.C.C.J.,

secția civilă, decizia nr. 2291 din 19 martie 2004

Reclamanta A.A. a chemat în judecată Primăria comunei Vețel,

județul Hunedoara solicitând anularea dispoziției nr. 1650 din 26 noiembrie

2001 emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea, formulată în baza Legii

nr. 10/2001, de restituire în natură sau prin echivalent a unui teren în

suprafață de 7000 mp.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 445 din

27 martie 2002, a respins contestația și l-a îndrumat pe contestator să urmeze

calea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 152

din 25 februarie 2003, a respins apelul contestatorului cu motivarea că cererea

este nefondată, deoarece terenul solicitat, fiind destinat să asigure

funcționalitatea unor construcții, nu este liber. Referitor la despăgubirile

bănești, s-a reținut că, în raport de prevederile art. 7 și 40 din lege,

acestea nu sunt actuale.

Recursul  reclamante este fondat.

Din economia prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, dezvoltate în cuprinsul pct. 36.1 al Normelor aprobate prin H.G. nr.

498/2003, rezultă că în cazul în care primarul investit inițial cu soluționarea

notificării constată că restituirea în natură nu este posibilă și persoana

îndreptățită a optat pentru despăgubiri bănești, are obligația să transmită

dispoziția sa prefecturii, în termen de 60 de zile de la primirea notificării.

Prefectura va înregistra și cuantifica despăgubirile bănești până la data

intrării în vigoare a legii speciale la care face trimitere art. 40 din

Legea  nr. 10/2001.

Potrivit pct. 36.2 din Norme, prefectura are obligația să

verifice dacă restituirea în natură era totuși  posibilă. Ipoteza

afirmativă o obligă să se conformeze regulilor arătate în cuprinsul acestui

text (din Norme).

Reglementările de ansamblu cuprinse în Legea nr. 10/2001 și

Normele de aplicare a legii, obligă entitatea investită cu soluționarea

pricinii să respecte instituția măsurilor reparatorii strict individualizate.

Or, în speță, instanța de apel a ignorat toate aceste

reglementări. Mai întâi, n-a observat că, prin notificare, contestatorul a

solicitat restituirea în natură a bunului și dacă acest lucru nu este posibil

să-i fie acordate despăgubiri. Apoi, a trecut peste faptul că pârâta, rezolvând

simplist cererea, a făcut aplicarea art. 8 din lege, situație care a determinat

poziția echivocă a contestatorului. Ea a rămas neelucidată deoarece nu s-au

cerut explicațiile necesare în sensul art. 129 C. proc. civ.  Au rămas

neclarificate și alte aspecte importante cum sunt regimul juridic al bunului,

posibilitatea restituirii în natură a unei părți din acesta, incidența

măsurilor reparatorii strict individualizate și obligațiile datorate de pârâtă

vizând soluționarea corectă a pricinii.

Cum

toate aceste aspecte sunt, în sensul art. 314 C. proc. civ., împrejurări rămase

nestabilite, care împiedică Înalte Curte să hotărască asupra fondului pricinii,

s-a impus admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei

la aceeași instanță pentru a rejudeca apelul în limitele arătate.