ÎCCJ, decizie (scj.ro #82012)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82012) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

21

.

Principiul autorității de lucru judecat. Încălcarea principiului

autorității de lucru judecat.

Cuprins pe materii.

Drept civil.  Prezumții. Prezumții

stabilite de lege. Principiul autorității de lucru judecat.

Încălcarea principiului autorității de lucru judecat.

Index alfabetic

.

Drept civil

-

Prezumții

-

Principiul autorității de lucru

judecat

Cod civil: art.1200,

art.1202

Codul de

procedură civilă: art. 161.

Nesocotirea principiului

autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării

stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă

odată tranșată de instanță să  nu mai

poată fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă

parte ca, ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie

contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.

Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma

excepției procesuale ( non bis in idem),  ci și sub forma

prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului

judecat care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu

fie contrazis de cea ulterioară.

Potrivit prezumției lucrului judecat (art.1200 pct.4, cu

referire la art.1202 alin

.(

2) Cod civil), o

hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice

dintre  părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se

primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al

prezumției (art.1202 alin.(2) Cod civil).

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr.

5834 din 19 septembrie 2007.

Prin cererea înregistrată la 23 iunie 2004 D.F. a

solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Deva, Prefectura

județului Hunedoara, H.I., H.M., G.S., Prefectul județului Hunedoara,

anularea în parte a dispoziției nr.728/2004 emisă de primar, anularea

parțială a ordinului prefectului nr.107/1993 privind atribuirea

suprafeței de 43,6 mp teren intimaților H.I. și H.M., anularea

parțială a deciziei nr.104/1992 a Prefecturii județului

Hunedoara pentru atribuirea suprafeței de 48,1 mp teren intimatei G.S.

și defunctului soț al acesteia.

În motivarea cererii s-a arătat că imobilul a

făcut obiectul Decretului de expropriere nr.288/1982 și, întrucât nu

s-a realizat  obiectivul de investiții, asupra caducității

exproprierii s-a pronunțat Tribunalul Hunedoara prin sentința

civilă nr.653/1995 (modificată ulterior de Curtea de Apel

Alba-Iulia),  care a apreciat că din totalul suprafeței

expropriate de 890 mp, numai suprafața de 149 mp ar fi exceptată de

la expropriere.

Întrucât această suprafață de teren este

liberă de construcții, s-a cerut

restituirea ei în condițiile Legii nr.10/2001, iar

prin dispoziție a primarului au fost retrocedați doar 73 mp, pentru

diferența de 76 mp  oferindu-se măsuri reparatorii prin

echivalent – modalitate de reparație contestată de reclamant.

Prin sentința nr.795 din 19 octombrie 2005

Tribunalul Hunedoara, secția civilă a admis cererea formulată, a

anulat dispoziția atacată sub aspectul nerestituirii suprafeței

de 76 mp, a dispus restituirea în natură a întregii suprafețe de 149

mp teren, din care în posesia intimaților H.  suprafața de 43,6

mp, iar a intimatei G.S. suprafața de 48,1 mp. A  fost

constatată nulitatea absolută parțială a ordinului

prefectului nr.107/1993, precum și a deciziei prefectului nr.104/1992, de

atribuire către intimații – persoane fizice a  suprafețelor

de teren respective, cu obligarea acestora de a le restitui către

reclamant, în natură.

Pentru pronunțarea aceste soluții, tribunalul a

reținut că terenul în suprafață totală de 898 mp,

situat în municipiul Deva, a aparținut reclamantului și a făcut

obiectul unui decret de expropriere emis în anul 1982, decret a cărui

caducitate a fost constatată prin decizia nr.288/A/1996 a Curții de

Apel  Alba-Iulia, cu excepția suprafeței de 149 mp teren, exceptată

de la restituire întrucât

este afectată de detalii de sistematizare.

S-a apreciat însă, că intrarea în vigoare a

Legii nr.10/2001  justifică demersul reclamantului, de a

solicita din nou și a obține restituirea în natură a bunului,

întrucât acest nou act normativ conține principii de restituire în

natură a imobilelor preluate abuziv, inexistente la data la care s-a

pronunțat hotărârea privind caducitatea decretului de expropriere.

În speță, raportul de expertiză efectuat a

stabilit că terenul este liber și că obiectivul de

investiții nu a fost realizat, iar în privința actelor administrative

de atribuire a terenului unor terți, acestea au fost emise nelegal,

printr-un exces de putere, așa încât s-a dispus anularea lor.

Împotriva sentinței au declarat apel Primarul

Municipiului Deva și pârâții

H.I., H.M., G.S.

Primarul a criticat soluția,

arătând  că s-a procedat în mod greșit la anularea

dispoziției emise de acesta cu respectarea Legii nr.10/2001 și cu

nerespectarea regulii după care cauza de nulitate trebuie să coexiste

întocmirii actului; or, în speță, anularea dispoziției a fost

determinată practic, de  anularea ordinelor prefectului, care

s-a  dispus prin aceeași hotărâre judecătorească.

Pârâții – persoane fizice au formulat critici de

nelegalitate, invocând nesocotirea puterii de lucru judecat, raportat la

hotărârea judecătorească anterioară, care a statuat asupra

caducității decretului de expropriere numai în parte, exceptând de la

restituire suprafața de 149 mp datorită  efectuării de

detalii de sistematizare.

Pe fondul cauzei, față de dispozițiile

art.11 din Legea nr.10/2001, terenul era oricum exceptat de la restituire în

natură.

Ambele apeluri au fost respinse ca nefondate prin decizia

nr.117/A din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel  Alba-Iulia, secția

civilă.

Conform considerentelor deciziei, excepția

autorității de lucru judecat a fost în mod corect respinsă de

prima instanță, față de împrejurarea că Legea

nr.10/2001 oferă o cauză juridică nouă, inexistentă la

data primei judecăți. De altfel, dispozițiile art.48 din acest

act normativ permit formularea unei noi solicitări de măsuri

reparatorii, în  natură sau prin echivalent, indiferent de

soluțiile pronunțate anterior.

În ce privește fondul cauzei, terenul nu putea fi înstrăinat

părților- persoane fizice, el fiind supus restituirii fostului

proprietar, așa încât ordinul prefectului ca și decizia prefecturii

sunt lovite de  nulitate, potrivit art.III din Legea nr.169/1997, așa

cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005.

Decizia a fost atacată cu recurs de către

H.I

.,

H.M. și G.S., criticile de nelegalitate formulate de aceștia vizând

următoarele aspecte:

În mod greșit a fost espinsă excepția puterii de lucru judecat,

în condițiile în care prin hotărâre irevocabilă se statuase

asupra caducității parțiale a decretului de expropriere și

asupra imposibilității restituirii în natură a suprafeței

de teren de 149 mp, din care fac parte și cele două suprafețe

ocupate de recurenți.

Pe fondul cauzei, soluția este eronată întrucât dispozițiile

art.11 din Legea nr.10/2001 permit restituirea în natură a terenurilor,

mai puțin a celor care au fost înstrăinate cu respectarea

prevederilor legale. Cum pentru suprafața de teren în litigiu, statul a

rămas proprietar în urma exproprierii și constatării

caducității parțiale a decretului, rezultă că putea

să-l transmită în mod

valabil

către recurenți.

Recursul a fost găsit fondat, potrivit următoarelor considerente:

Astfel cum se susține de către recurenți, hotărârile pronunțate

de instanțe au nesocotit principiul autorității

de

lucru judecat. Acesta presupune, în ideea

asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune

litigioasă odată tranșată de instanță să

nu

mai poată fi adusă înaintea

judecății, iar pe de altă parte ca, ceea ce a stabilit o

primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei

instanțe ulterioare.

Din acest punct de vedere, se constată că într-o primă

judecată s-a stabilit în mod irevocabil (conform deciziei nr.288/A/1996 a

Curții de Apel

Alba

-Iulia) faptul că

decretul de expropriere, care  a constituit temeiul preluării

imobilului de către stat, este lovit de caducitate, mai puțin în

partea privitoare la o suprafață de 149 mp, care nu poate fi

supusă restituirii, întrucât este afectată de detalii de

sistematizare puse în executare.

Or, această statuare a instanței în legătură cu regimul

juridic al terenului nu poate fi spusă unei reevaluări ulterioare,

fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât

ea

este

rezultatul dezbaterilor judiciare și

verificării jurisdicționale a instanței.

Este vorba de prezumția lucrului judecat care funcționează în

cauză (art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin

.(

2)

Cod civil), potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă

realitatea raporturilor juridice dintre  părți (

res judicata

pro veritate habetur)

, neputându-se primi vreo dovadă contrară,

față de caracterul absolut al prezumției (art.1202 alin.(2) Cod

civil).

Aprecierea instanței de apel în sensul că art.48

(actualmente art.47) din Legea nr.10/2001

este

de

natură să înlăture autoritatea de lucru judecat a hotărârii

anterioare este eronată, raportat la datele speței.

Potrivit textului menționat, persoanele

îndreptățite cărora, prin hotărâri irevocabile, li s-au

respins acțiunile având ca obiect imobile preluate abuziv de către

stat, vor  putea solicita, indiferent de natura soluțiilor

pronunțate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Aceasta nu înseamnă însă, posibilitatea

contestării a ceea ce a reținut prima instanță în

legătură cu regimul juridic al imobilului – ca fiind afectat de

detalii de sistematizare-, aspect de fapt stabilit pe baza verificărilor

jurisdicționale, ci posibilitatea acordării măsurilor

reparatorii în natură sau prin echivalent, în condițiile noii legi.

Sub acest aspect, Legea nr.10/2001 exclude, prin

dispozițiile art.11 alin.3 de la restituirea în natură asemenea

imobile, măsurile reparatorii putând fi determinate doar prin echivalent.

Așadar, noua lege constituie de fapt, o cauză

juridică nouă recunoscând drept la reparații și pentru

imobile preluate cu titlu valabil (ca în situația exproprierilor),

indiferent de natura soluțiilor pronunțate anterior.

În ce privește

excepția

autorității

de  lucru  judecat,

aprecierea  instanței

este

corectă, întrucât, în

speță,  nu poate opera tripla identitate de  elemente

pentru a face incidente dispozițiile art.1201 Cod civil și ale

art.166 C.proc.civ., pentru a opri o a doua judecată.

Instanțele au ignorat însă, faptul  că

autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției

procesuale (

non bis in idem)

,  ci și sub forma

prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului

judecat care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu

fie contrazis de cea ulterioară.

Nesocotirea principiului autorității de lucru judecat

s-a făcut, potrivit

hotărârilor

adoptate în cauză și atunci când instanțele au apreciat asupra

legalității ordinului Prefectului de Hunedoara nr.107/1993 și a

deciziei Prefecturii județului Hunedoara nr.104/1992, în condițiile

în care acestea constituiseră deja obiect al verificării

jurisdicționale într-o instanță anterioară.

Astfel, prin sentința civilă nr.5194 din 22 decembrie

2000  a Judecătoriei Deva, rămasă irevocabilă prin

decizia civilă nr.1119 din 10 iunie 2002, a Tribunalului Hunedoara,

secția civilă, a fost respinsă pretenția reclamantului

referitoare la anularea acelorași acte administrative, (cu motivarea

că potrivit evidențelor de carte funciară, reclamantul

figurează cu o suprafață de teren de 618,2 mp, situată în

altă carte funciară decât cea cu nr.4028 Deva din care provine

terenul pârâților, ce a făcut obiectul ordinului Prefectului).

Supunând judecății din nou același litigiu, iar

instanța pronunțându-se asupra lui (într-un sens contrar primei

judecăți), a fost încălcată de data aceasta, excepția

autorității de lucru judecat, fiind ignorate dispozițiile

art.1201 Cod civil cu referire la art.166 C.proc.civ.

Textul

art.47  din

Legea

nr.10/2001 nu  este  acoperitor  nici  în

această

situație

, pentru a justifica o

înlăturare a autorității de lucru judecat, având în vedere data

rămânerii irevocabile a hotărârii, ulterioară intrării în

vigoare a legii.

În consecință, potrivit considerentelor expuse,

soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea principiului

autorității de lucru judecat (așa cum rezultă el din

reglementarea dată prin dispozițiile art.1200 pct.4, art.1202 alin

.(

2), art.1201 Cod civil, cu referire la art.166

C.proc.civ.), ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut

de art.304 pct.9 C.proc.civ.

Drept

urmare, prin admiterea recursului, a fost modificată în parte decizia

atacată, în sensul admiterii apelului reclamanților

H

. și G. și schimbării sentinței apelate și în

fond respingerea contestației ca neîntemeiate. A fost

menținută dispoziția referitoare la respingerea apelului

declarat de Primarul municipiului Deva (ale cărui critici au vizat aspecte

legate de extinderea cadrului procesual prin aplicarea dispozițiilor

art.47 C.proc.civ, de competența în soluționarea cauzei și de

motivele de nulitate prevăzute de Legea nr.18/1991), având în vedere

că soluția nu a fost atacată pe calea recursului, iar

respectivele aspecte de nelegalitate au fost distincte de cele învederate de

pârâții – persoane fizice, așa încât nu se poate pune problema

extinderii efectelor admiterii recursului acestora și asupra apelului

celuilalt pârât.