ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5834/2007

Constată că prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 7866 din 23 iunie 2004

reclamantul D.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul

municipiului Deva, Prefectura județului Hunedoara, H.I., H.M., G.S., Prefectul

județului Hunedoara, anularea în parte a dispoziției nr. 728/2004 emisă de

primar, anularea parțială a ordinului prefectului nr .107/1993 privind

atribuirea suprafeței de 43,6 mp teren intimaților H.I. și M., anularea

parțială a deciziei nr. 104/1992 a Prefecturii județului Hunedoara pentru

atribuirea suprafeței de 48,1 mp teren intimatei G.S. și defunctului soț al

acesteia.

În motivarea cererii s-a arătat că

imobilul a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 288/1982 și, întrucât

nu s-a realizat obiectivul de investiții, asupra caducității exproprierii s-a

pronunțat Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 653/1995 (modificată

ulterior de Curtea de Apel Alba-Iulia), care a apreciat că din totalul

suprafeței expropriate de 890 mp, numai suprafața de 149 mp ar fi exceptată de

la expropriere.

Întrucât această suprafață de teren

este liberă de construcții, s-a cerut restituirea ei în condițiile Legii nr. 10/2001,

iar prin dispoziție a primarului au fost retrocedați doar 73 mp, pentru

diferența de 76 mp oferindu-se măsuri reparatorii prin echivalent, modalitate

de reparație contestată de reclamant.

Prin sentința nr. 795 din 19

octombrie 2005 Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis cererea formulată,

a anulat dispoziția atacată sub aspectul nerestituirii suprafeței de 76 mp, a

dispus restituirea în natură a întregii suprafețe de 149 mp teren, din care în

posesia intimaților H. suprafața de 43,6 mp, iar a intimatei G.S. suprafața de

48,1 mp. A fost constatată nulitatea absolută parțială a ordinului prefectului

nr. 107/1993, precum și a deciziei prefectului nr. 104/1992, de atribuire către

intimații, persoane fizice a suprafețelor de teren respective, cu obligarea

acestora de a le restitui către reclamant, în natură.

Pentru pronunțarea aceste soluții,

tribunalul a reținut că terenul în suprafață totală de 898 mp situat în

municipiul Deva, la intersecția străzilor Gh. și M. a aparținut reclamantului

și a făcut obiectul unui decret de expropriere emis în anul 1982, decret a

cărui caducitate a fost constatată prin decizia nr. 288/A/1996 a Curții de Apel

Alba-Iulia, cu excepția suprafeței de 149 mp teren, exceptată de la restituire

întrucât este afectată de detalii de sistematizare.

S-a apreciat însă, că intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001 justifică demersul reclamantului, de a solicita din

nou și a obține restituirea în natură a bunului întrucât acest nou act normativ

conține principii de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv,

inexistente la data la care s-a pronunțat hotărârea privind caducitatea

decretului de expropriere.

În speță, raportul de expertiză

efectuat a stabilit că terenul este liber și că obiectivul de investiții nu a

fost realizat, iar în privința actelor administrative de atribuire a terenului

unor terți, acestea au fost emise nelegal, printr-un exces de putere, așa încât

s-a dispus anularea lor.

Împotriva sentinței au declarat apel

Primarul municipiului Deva și pârâții H.I., H.M., G.S.

arătând că s-a procedat în mod greșit la anularea dispoziției emise de acesta

cu respectarea Legii nr. 10/2001 și cu nerespectarea regulii după care cauza de

nulitate trebuie să coexiste întocmirii actului; or, în speță, anularea

dispoziției a fost determinată practic, de anularea ordinelor prefectului, care

s-a dispus prin aceeași hotărâre judecătorească.

formulat critici de nelegalitate invocând nesocotirea puterii de lucru judecat,

raportat la hotărârea judecătorească anterioară, care a statuat asupra

caducității decretului de expropriere numai în parte, exceptând de la

restituire suprafața de 149 mp datorită efectuării de detalii de sistematizare.

Pe fondul cauzei, față de

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, terenul era oricum exceptat de la

restituire în natură.

Ambele apeluri au fost respinse ca

nefondate prin decizia nr. 117/A din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba-Iulia,

secția civilă.

Conform considerentelor deciziei,

excepția autorității de lucru judecat a fost în mod corect respinsă de prima

instanță, față de împrejurarea că Legea nr. 10/2001 oferă o cauză juridică

nouă, inexistentă la data primei judecăți. De altfel, dispozițiile art. 48 din

acest act normativ permit formularea unei noi solicitări de măsuri reparatorii,

în natură sau prin echivalent, indiferent de soluțiile pronunțate anterior.

În ce

privește fondul cauzei, terenul nu putea fi înstrăinat părților, persoane

fizice, el fiind supus restituirii fostului proprietar, așa încât ordinul

prefectului ca și decizia prefecturii sunt lovite de nulitate, potrivit art. III

din Legea nr. 169/1997, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.

Decizia

a fost atacată cu recurs de către apelanții-pârâți H.I., H.M. și G.S.,

criticile de nelegalitate formulate de aceștia vizând următoarele aspecte:

-

Greșita respingere a excepției puterii de lucru judecat, în condițiile în care

prin hotărâre irevocabilă se statuase asupra caducității parțiale a decretului

de expropriere și asupra imposibilității restituirii în natură a suprafeței de

teren de 149 mp, din care fac parte și cele două suprafețe ocupate de

recurenți.

- Pe

fondul cauzei, soluția este eronată întrucât dispozițiile art. 11 din Legea nr.

10/2001 permit restituirea în natură a terenurilor, mai puțin a celor care au

fost înstrăinate cu respectarea prevederilor legale. Cum pentru suprafața de

teren în litigiu, statul a rămas proprietar în urma exproprierii și constatării

caducității parțiale a decretului, rezultă că putea să-l transmită în mod valabil

către recurenți.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant

a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului întrucât

soluția pronunțată nu a încălcat principiul autorității de lucru judecat, iar

în ce privește fondul raporturilor juridice, acesta a fost corect rezolvat,

reclamantul fiind îndreptățit la restituirea în natură.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar Primarul municipiului Deva a cerut admiterea

recursului, apreciind că s-a dat o eronată rezolvare excepției autorității de

lucru judecat și fondului cauzei.

Recursul

este fondat, potrivit următoarelor considerente:

Astfel

cum se susține de către recurenți, hotărârile pronunțate de instanțe au

nesocotit principiul autorității de lucru judecat. Acesta presupune, în ideea

asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată

tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar pe de

altă parte ca, ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin

hotărârea unei instanțe ulterioare.

Din

acest punct de vedere, se constată că într-o primă judecată s-a stabilit în mod

irevocabil (conform deciziei nr. 288/A/1996 a Curții de Apel Alba-Iulia) faptul

că decretul de expropriere, care a constituit temeiul preluării imobilului de

către stat, este lovit de caducitate, mai puțin în partea privitoare la o

suprafață de 149 mp, care nu poate fi supusă restituirii, întrucât este

afectată de detalii de sistematizare puse în executare.

Or,

această statuare a instanței în legătură cu regimul juridic al terenului nu

poate fi spusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru

judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării

jurisdicționale a instanței.

Este

vorba de prezumția lucrului judecat care funcționează în cauză [art. 1200 pct. 4,

cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ.], potrivit căreia o hotărâre

irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (

res

judicata pro veritate habetur

), neputându-se primi vreo dovadă contrară,

față de caracterul absolut al prezumției [art. 1202 alin. (2) C. civ.].

Aprecierea instanței de apel în sensul că art. 48 (actualmente art. 47)

din Legea nr. 10/2001 este de natură să înlăture autoritatea de lucru judecat a

hotărârii anterioare este eronată, raportat la datele speței.

Potrivit textului menționat, persoanele îndreptățite cărora, prin

hotărâri irevocabile, li s-au respins acțiunile având ca obiect imobile

preluate abuziv de către stat, vor putea solicita, indiferent de natura

soluțiilor pronunțate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Aceasta nu înseamnă însă, posibilitatea contestării a ceea ce a reținut

prima instanță în legătură cu regimul juridic al imobilului, ca fiind afectat

de detalii de sistematizare, aspect de fapt stabilit pe baza verificărilor

jurisdicționale, ci posibilitatea acordării măsurilor reparatorii în natură sau

prin echivalent, în condițiile noii legi.

Sub acest aspect, Legea nr. 10/2001 exclude prin dispozițiile art. 11

alin. (3) de la restituirea în natură asemenea imobile, măsurile reparatorii

putând fi determinate doar prin echivalent.

Așadar, noua lege constituie de fapt, o cauză juridică nouă recunoscând

drept la reparații și pentru imobile preluate cu titlu valabil (ca în situația

exproprierilor), indiferent de natura soluțiilor pronunțate anterior.

În ce privește excepția autorității de lucru judecat, aprecierea

instanței este corectă, întrucât în speță nu opera tripla identitate de

elemente pentru a face incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. și ale art. 166

C. proc. civ., pentru a opri o a doua judecată.

Instanțele au ignorat însă, faptul că autoritatea de lucru judecat nu

se manifestă doar sub forma excepției procesuale (

non bis in idem

), ci

și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al

lucrului judecat care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie

contrazis de cea ulterioară.

- Nesocotirea principiului autorității de lucru judecat s-a făcut,

potrivit hotărârilor adoptate în cauză și atunci când instanțele au apreciat

asupra legalității ordinului Prefectului de Hunedoara nr. 107/1993 și a

deciziei Prefecturii județului Hunedoara nr. 104/1992, în condițiile în care

acestea constituiseră deja obiect al verificării jurisdicționale într-o

instanță anterioară.

Astfel, prin sentința civilă nr. 5194 din 22 decembrie 2000 a

Judecătoriei Deva, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1119 din 10 iunie

2002, a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, a fost respinsă pretenția

reclamantului referitoare la anularea acelorași acte administrative, (cu

motivarea că potrivit evidențelor de carte funciară, reclamantul figurează cu o

suprafață de teren de 618,2 mp, situată în altă carte funciară decât cea cu nr.

4028 Deva din care provine terenul pârâților, ce a făcut obiectul ordinului

Prefectului).

Supunând judecății din nou același litigiu, iar instanța pronunțându-se

asupra lui (într-un sens contrar primei judecăți), a fost încălcată de data

aceasta, excepția autorității de lucru judecat, fiind ignorate dispozițiile

art. 1201 C. civ. cu referire la art. 166 C. proc. civ.

Textul art. 47 din Legea nr. 10/2001 nu este acoperitor nici în această

situație, pentru a justifica o înlăturare a autorității de lucru judecat, având

în vedere data rămânerii irevocabile a hotărârii, ulterioară intrării în

vigoare a legii.

În consecință, potrivit considerentelor expuse, soluționarea cauzei s-a

făcut cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat [așa cum rezultă

el din reglementarea dată prin dispozițiile art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2),

art. 1201 C. civ., cu referire la art. 166 C. proc. civ.], ceea ce atrage

incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Drept urmare, prin admiterea recursului, va fi modificată în parte

decizia atacată, în sensul admiterii apelului reclamanților H. și G. și

schimbării sentinței apelate, în sensul respingerii contestației ca

neîntemeiate.

Va fi menținută dispoziția referitoare la respingerea apelului declarat

de Primarul municipiului Deva (ale cărui critici au vizat aspecte legate de

extinderea cadrului procesual prin aplicarea dispozițiilor art. 47 C. proc.

civ., de competența în soluționarea cauzei și de motivele de nulitate prevăzute

de Legea nr. 18/1991), având în vedere că soluția nu a fost atacată pe calea

recursului, iar respectivele aspecte de nelegalitate au fost distincte de cele

învederate de pârâții, persoane fizice, așa încât nu se poate pune problema

extinderii efectelor admiterii recursului acestora și asupra apelului celuilalt

pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții H.I.,

H.M. și G.S. împotriva deciziei nr. 117/ A din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția civilă.

Modifică în parte decizia tacată, în

sensul că admite apelul declarat de pârâții H.I., H.M. și G.S. împotriva

sentinței civile nr. 795 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Hunedoara.

Respinge acțiunea formulată de

reclamantul D.F., astfel cum a fost precizată.

Menține dispoziția de respingere a

apelului declarat de pârâtul Primarul municipiului Deva ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie

2007.