ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6483/2007

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția civilă, la 19 august 2005

reclamantele Z.M. și S.I. au chemat în judecată pe pârâta Primăria

municipiului Deva, reprezentată prin primar,

pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va

pronunța,

să dispună anularea Dispoziției nr. 1269/2005 emisă de Primarul municipiului

Deva,

obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a

terenului în

suprafață de 322 mp, C.F. nr.

2390 situat în Deva, și terenul în suprafață de

4761 mp, C.F. nr. 2390

situat în Deva.

Î

n subsidiar, dacă nu

este posibilă restituirea în natură, s-a solicitat să se reevalueze

despăgubirile propuse în funcție de prețul de piață a imobilului expropriat.

Î

n motivarea cererii de

chemare în judecată s-a arătat că terenurile care au aparținut autorilor

reclamantelor au fost expropriate prin Decretul nr. 270/1970 și 351/1969, fără

despăgubiri. în mod

nelegal Primăria municipiului Deva le-a propus reclamantelor numai

acordarea de despăgubiri deși terenurile

trebuie restituite în natură.

Prin întâmpinare,

Primarul municipiului Deva a solicitat respingerea contestației

arătând că terenurile nu pot fi restituite în

natură deoarece sunt ocupate de blocuri de locuințe, spații verzi, centrală

termică și o parte a unei piețe.

Prin sentința civilă

nr. 2587 din 10 octombrie 2006 Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis

contestația, a anulat dispoziția atacată și a obligat intimatul la emiterea

unei

noi

dispoziții prin care să restituie în natură parcelele în suprafață de 88 mp,

respectiv 52

mp conform

raportului de expertiză efectuat în cauză, iar pentru suprafața de 4593 mp

care nu poate fi restituită în natură, să propună

măsuri reparatorii în echivalent.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că din raportul de expertiză rezultă că

suprafețele de 88 mp și

52 mp sunt ocupate de construcții ușoare, demontabile astfel încât

aceste suprafețe pot fi restituite în natură.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de

către intimatul Primarul municipiului

Deva a fost admis prin decizia nr. 76 A din 21

februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Sentința a fost

schimbată în tot în sensul că a fost respinsă contestația introdusă de Z.M. și

S.I. împotriva Dispoziției nr. 1269/2005 emisă de Primarul

municipiului Deva.

În considerentele hotărârii sale instanța

de apel a arătat că din însăși motivarea

contestației

și a sentinței pronunțate în cauză rezultă că suprafața în litigiu pentru care

se

solicită restituirea în natură a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

Din terenul în suprafață de 5038 mp

expropriat, ce a aparținut autorilor contestatoarelor, prin Ordin al

Prefecturii le-a fost atribuită suprafața de 305 mp Contestatoarele aveau

posibilitatea atacării acestui ordin. Terenului îi sunt aplicabile prevederile

art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Î

mpotriva acestei hotărâri reclamantele au declarat

recurs critica, motivată în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

vizând următoarele aspecte:

În mod corect

instanța de fond a stabilit că sub aspectul calității contestatoarelor de

persoane îndreptățite la restituiri în baza

Legii nr. 10/2001 cât și sub aspectul preluării

abuzive a imobilului de Statul Român, cauza nu comportă controverse.

Chiar dacă o suprafață de teren a fost

restituită contestatoarelor prin Ordin al Prefectului în temeiul Legii nr.

18/1991, terenul în litigiu nu a făcut obiect al Legii nr.

18/1991 și nu s-a restituit nimic. Legea nr.

10/2001 instituie principiul că imobilele preluate

abuziv trebuie să fie

restituite în natură.

Analizând

hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în

raport de dovezile administrate

înaintea primei instanțe, Înalta Curte a apreciat că recursul

este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin Dispoziția nr. 1269/2005 emisă de Primarul

municipiului Deva s-a stabilit că, în

conformitate cu art. 1 alin. (2) și (3), art. 11

alin. (4) și art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001,

Z.M. și S.I. au dreptul

la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri.

Î

n aceste condiții, intimatul nu mai

poate invoca înaintea instanțelor judecătorești

sesizate de către persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii

incidența unui alt temei juridic

de

restituire, respectiv aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 18/1991.

Pe de altă parte, de

vreme ce terenurile în litigiu au fost expropriate și se află în

intravilanul

localității, în mod corect prima instanță a apreciat că se poate pronunța

asupra

acordării măsurilor

reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001.

Întrucât instanța de apel a aplicat

greșit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, criticile formulate întrunesc

cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul

va fi admis și hotărârea atacată va fi modificată.

În temeiul art. 296 C. proc. civ., apelul

declarat de Primarul municipiului Deva

împotriva

sentinței civile nr. 2587 din 10 octombrie 2006 a Tribunalului Hunedoara,

secția civilă, va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a

sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantele Z.M. și S.I. împotriva

deciziei nr. 76 A din 21 februarie 2007 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă, și în consecință:

Modifică

decizia sus menționată în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de

Primarul municipiului Deva împotriva sentinței civile nr. 2587 din 10 octombrie

2006 a

Tribunalului Hunedoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2007.