ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7808/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 2006, reclamanții S.M., S.I., K.A.E., S.G.E., P.R. și S.L. au solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 1110/2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Deva și restituirea în natură a suprafeței de 60,57 mp teren, situat în Deva, județul Hunedoara, înscrisă în C.F. Deva. În motivarea cererii, reclamanții au învederat că imobilul în litigiu, proprietatea antecesorilor lor, în suprafață totală de 367,2 mp a fost preluat de stat în baza Decretului de expropriere nr. 166/1988 cu plata de despăgubiri în cuantum de 23.634 lei. Deși o porțiune din acest teren este liberă de construcții și poate fi restituită în natură, pârâtul a refuzat restituirea chiar parțială justificat de realizarea scopului exproprierii.

Prin sentința nr. 443 din 7 noiembrie 2007, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis contestația reclamanților astfel cum a fost precizată și a modificat dispoziția atacată în sensul că a obligat pârâtul să restituie în natură reclamanților suprafața de 60,57 mp teren, situat în Deva, județul Hunedoara, înscris în C.F. Deva, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică C.Ș. și reprezentat grafic în anexa 1 la raportul de expertiză care face parte integrantă din această hotărâre. Prima instanță a reținut, în esență, că suprafața solicitată a fi restituită în natură, de 60,57 mp este liberă de construcții, motiv pentru care, în acord cu dispozițiile art. 1, 7 și 9 din Legea nr. 10/2001 a dispus în sensul celor consemnate în dispozitivul hotărârii.

Apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Deva împotriva susmenționatei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 102 din 29 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, care a reținut că ordinul nr. 1430/2005 emis de M.T.C.T. invocat în susținerea apelului, excede cauzei și Legii nr. 10/2001 aplicabilă raportului juridic litigios. S-a reținut că, dimpotrivă, lucrările de specialitate administrate în cauză au conchis în sensul că scopul exproprierii nu a fost atins în totalitate, în contextul în care din imobilul de 336 mp a rămas liberă de construcțiile prevăzute de decretul de expropriere și fără o afectațiune specială suprafața de 60,57 mp, ceea ce face ca dispozițiile legii speciale privind restituirea terenului în natură să fie aplicabile speței.

Și completarea la expertiza topografică dispusă urmare a încuviințării obiecțiunilor pârâtului a arătat că suprafața revendicată nu face parte din amenajări destinate căilor de acces sau spațiului verde limitrof blocurilor și nu conține amenajări tehnico-edilitare subterane. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Deva, care fără a-și încadra criticile în unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., a învederat pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea Legii nr. 10/2001 întrucât nu s-a determinat cu certitudine dacă terenul solicitat și dispus a fi restituit prin hotărârile pronunțate în cauză este afectat de amenajări subterane, concluziile expertizei efectuate în cauză bazându-se exclusiv pe aspecte de ordin deductiv și nu pe constatările și verificările personale ale expertului.

A fost criticată hotărârea și pentru nesocotirea principiului disponibilității procesuale justificat de împrejurarea că solicitând despăgubiri în cadrul procedurii administrative pentru terenul expropriat, reclamanții nu pot solicita în etapa judiciară a procedurii restituirea în natură, întrucât aceasta s-ar constitui într-o pretenție nouă, inadmisibilă în contextul procesual al formulării sale și căreia greșit i-a fost acordată eficiență juridică. Referitor la calea de atac dedusă judecății ale cărei critici pot fi încadrate, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată următoarele: Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent”.

Ca urmare, în toate cazurile, entitatea investită cu soluționarea notificării, în etapa administrativă a procedurii, respectiv instanța de judecată în etapa judiciară, au obligația ca, înainte de a dispune orice măsură, să identifice cu exactitate terenul și vecinătățile acestuia și totodată să verifice destinația sa actuală pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol și altele asemenea). În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Or, modalitatea determinării situației actuale a bunului, în raport de aspectele tehnice pretinse de norma legală evocată are la bază constatările personale ale persoanei de specialitate desemnată în acest scop în raport și de înscrisurile privind imobilul, inclusiv documentațiile întocmite de persoanele juridice (furnizorii de utilități) cu referire la acesta și nu se poate întemeia pe considerente de ordin deductiv care sunt lipsite de suportul material și obiectiv pretins de caracterul științific al lucrării reglementate de dispozițiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ. Ca urmare, se constată a fi fondate criticile pârâtei cu referire la aspectul analizat, motiv pentru care, constatând incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. cu referire la art. 314 C. proc. civ., urmează a fi casată hotărârea curții de apel și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care va dispune suplimentarea probatoriului prin completarea lucrării de specialitate în sensul evocat și administrarea probei cu înscrisuri (relații de la furnizorii de utilități ai localității cu referire la terenul solicitat) ce vor fi avute în vedere de expertul desemnat la efectuarea lucrării de expertiză.

Celelalte critici din recurs se vădesc a nu fi fondate în condițiile în care prin notificarea formulată, act de procedură cu importante implicații drept material substanțial și procesual, reclamanții și-au exprimat voința de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială și recunoscute în favoarea lor, modalitatea de determinare și stabilire a acestora urmând să fie făcută de entitatea investită cu soluționarea notificării în raport de criteriile precis determinate și reglementate de lege, manieră în care legal au procedat cele două instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva Deciziei nr. 102 din 29 mai 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.