ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7808/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 2006,

reclamanții S.M., S.I., K.A.E., S.G.E., P.R. și S.L. au solicitat anularea

parțială a dispoziției nr. 1110/2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului

Deva și restituirea în natură a suprafeței de 60,57 mp teren, situat în Deva,

județul Hunedoara, înscrisă în C.F. Deva.

În motivarea cererii,

reclamanții au învederat că imobilul în litigiu, proprietatea antecesorilor

lor, în suprafață totală de 367,2 mp a fost preluat de stat în baza Decretului

de expropriere nr. 166/1988 cu plata de despăgubiri în cuantum de 23.634 lei.

Deși o porțiune din acest

teren este liberă de construcții și poate fi restituită în natură, pârâtul a

refuzat restituirea chiar parțială justificat de realizarea scopului exproprierii.

Prin sentința nr. 443 din 7

noiembrie 2007, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis contestația

reclamanților astfel cum a fost precizată și a modificat dispoziția atacată în

sensul că a obligat pârâtul să restituie în natură reclamanților suprafața de

60,57 mp teren, situat în Deva, județul Hunedoara, înscris în C.F. Deva, astfel

cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică C.Ș. și reprezentat

grafic în anexa 1 la raportul de expertiză care face parte integrantă din

această hotărâre.

Prima instanță a reținut, în

esență, că suprafața solicitată a fi restituită în natură, de 60,57 mp este

liberă de construcții, motiv pentru care, în acord cu dispozițiile art. 1, 7 și

9 din Legea nr. 10/2001 a dispus în sensul celor consemnate în dispozitivul

hotărârii.

Apelul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Deva împotriva susmenționatei hotărâri, a fost respins ca

nefondat prin Decizia nr. 102 din 29 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția civilă, care a reținut că ordinul nr. 1430/2005 emis de M.T.C.T. invocat

în susținerea apelului, excede cauzei și Legii nr. 10/2001 aplicabilă

raportului juridic litigios.

S-a reținut că, dimpotrivă,

lucrările de specialitate administrate în cauză au conchis în sensul că scopul

exproprierii nu a fost atins în totalitate, în contextul în care din imobilul

de 336 mp a rămas liberă de construcțiile prevăzute de decretul de expropriere

și fără o afectațiune specială suprafața de 60,57 mp, ceea ce face ca

dispozițiile legii speciale privind restituirea terenului în natură să fie

aplicabile speței.

Și completarea la expertiza

topografică dispusă urmare a încuviințării obiecțiunilor pârâtului a arătat că

suprafața revendicată nu face parte din amenajări destinate căilor de acces sau

spațiului verde limitrof blocurilor și nu conține amenajări tehnico-edilitare

subterane.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Deva, care fără a-și încadra

criticile în unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., a învederat pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea Legii nr. 10/2001

întrucât nu s-a determinat cu certitudine dacă terenul solicitat și dispus a fi

restituit prin hotărârile pronunțate în cauză este afectat de amenajări

subterane, concluziile expertizei efectuate în cauză bazându-se exclusiv pe aspecte

de ordin deductiv și nu pe constatările și verificările personale ale

expertului.

A fost criticată hotărârea

și pentru nesocotirea principiului disponibilității procesuale justificat de

împrejurarea că solicitând despăgubiri în cadrul procedurii administrative

pentru terenul expropriat, reclamanții nu pot solicita în etapa judiciară a

procedurii restituirea în natură, întrucât aceasta s-ar constitui într-o

pretenție nouă, inadmisibilă în contextul procesual al formulării sale și

căreia greșit i-a fost acordată eficiență juridică.

Referitor la calea de atac

dedusă judecății ale cărei critici pot fi încadrate, în conformitate cu

prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care construcțiile expropriate au fost

integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a

părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi,

autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se

în echivalent”.

Ca urmare, în toate

cazurile, entitatea investită cu soluționarea notificării, în etapa

administrativă a procedurii, respectiv instanța de judecată în etapa judiciară,

au obligația ca, înainte de a dispune orice măsură, să identifice cu exactitate

terenul și vecinătățile acestuia și totodată să verifice destinația sa actuală

pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări

subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol și altele asemenea).

În cazul în care se constată

astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe

de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu

afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Or, modalitatea determinării

situației actuale a bunului, în raport de aspectele tehnice pretinse de norma

legală evocată are la bază constatările personale ale persoanei de specialitate

desemnată în acest scop în raport și de înscrisurile privind imobilul, inclusiv

documentațiile întocmite de persoanele juridice (furnizorii de utilități) cu referire

la acesta și nu se poate întemeia pe considerente de ordin deductiv care sunt

lipsite de suportul material și obiectiv pretins de caracterul științific al

lucrării reglementate de dispozițiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare, se constată a fi

fondate criticile pârâtei cu referire la aspectul analizat, motiv pentru care,

constatând incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la art.

314 C. proc. civ., urmează a fi casată hotărârea curții de apel și trimisă

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care va dispune suplimentarea

probatoriului prin completarea lucrării de specialitate în sensul evocat și

administrarea probei cu înscrisuri (relații de la furnizorii de utilități ai

localității cu referire la terenul solicitat) ce vor fi avute în vedere de

expertul desemnat la efectuarea lucrării de expertiză.

Celelalte critici din recurs

se vădesc a nu fi fondate în condițiile în care prin notificarea formulată, act

de procedură cu importante implicații drept material substanțial și procesual,

reclamanții și-au exprimat voința de a beneficia de măsurile reparatorii

prevăzute de legea specială și recunoscute în favoarea lor, modalitatea de

determinare și stabilire a acestora urmând să fie făcută de entitatea investită

cu soluționarea notificării în raport de criteriile precis determinate și

reglementate de lege, manieră în care legal au procedat cele două instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva Deciziei nr. 102 din 29 mai 2008 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la

aceeași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2009.