ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7808/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7808/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 2006,
reclamanții S.M., S.I., K.A.E., S.G.E., P.R. și S.L. au solicitat anularea
parțială a dispoziției nr. 1110/2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului
Deva și restituirea în natură a suprafeței de 60,57 mp teren, situat în Deva,
județul Hunedoara, înscrisă în C.F. Deva.
În motivarea cererii,
reclamanții au învederat că imobilul în litigiu, proprietatea antecesorilor
lor, în suprafață totală de 367,2 mp a fost preluat de stat în baza Decretului
de expropriere nr. 166/1988 cu plata de despăgubiri în cuantum de 23.634 lei.
Deși o porțiune din acest
teren este liberă de construcții și poate fi restituită în natură, pârâtul a
refuzat restituirea chiar parțială justificat de realizarea scopului exproprierii.
Prin sentința nr. 443 din 7
noiembrie 2007, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis contestația
reclamanților astfel cum a fost precizată și a modificat dispoziția atacată în
sensul că a obligat pârâtul să restituie în natură reclamanților suprafața de
60,57 mp teren, situat în Deva, județul Hunedoara, înscris în C.F. Deva, astfel
cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică C.Ș. și reprezentat
grafic în anexa 1 la raportul de expertiză care face parte integrantă din
această hotărâre.
Prima instanță a reținut, în
esență, că suprafața solicitată a fi restituită în natură, de 60,57 mp este
liberă de construcții, motiv pentru care, în acord cu dispozițiile art. 1, 7 și
9 din Legea nr. 10/2001 a dispus în sensul celor consemnate în dispozitivul
hotărârii.
Apelul declarat de pârâtul
Primarul municipiului Deva împotriva susmenționatei hotărâri, a fost respins ca
nefondat prin Decizia nr. 102 din 29 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba
Iulia, secția civilă, care a reținut că ordinul nr. 1430/2005 emis de M.T.C.T. invocat
în susținerea apelului, excede cauzei și Legii nr. 10/2001 aplicabilă
raportului juridic litigios.
S-a reținut că, dimpotrivă,
lucrările de specialitate administrate în cauză au conchis în sensul că scopul
exproprierii nu a fost atins în totalitate, în contextul în care din imobilul
de 336 mp a rămas liberă de construcțiile prevăzute de decretul de expropriere
și fără o afectațiune specială suprafața de 60,57 mp, ceea ce face ca
dispozițiile legii speciale privind restituirea terenului în natură să fie
aplicabile speței.
Și completarea la expertiza
topografică dispusă urmare a încuviințării obiecțiunilor pârâtului a arătat că
suprafața revendicată nu face parte din amenajări destinate căilor de acces sau
spațiului verde limitrof blocurilor și nu conține amenajări tehnico-edilitare
subterane.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Deva, care fără a-și încadra
criticile în unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.
civ., a învederat pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea Legii nr. 10/2001
întrucât nu s-a determinat cu certitudine dacă terenul solicitat și dispus a fi
restituit prin hotărârile pronunțate în cauză este afectat de amenajări
subterane, concluziile expertizei efectuate în cauză bazându-se exclusiv pe aspecte
de ordin deductiv și nu pe constatările și verificările personale ale
expertului.
A fost criticată hotărârea
și pentru nesocotirea principiului disponibilității procesuale justificat de
împrejurarea că solicitând despăgubiri în cadrul procedurii administrative
pentru terenul expropriat, reclamanții nu pot solicita în etapa judiciară a
procedurii restituirea în natură, întrucât aceasta s-ar constitui într-o
pretenție nouă, inadmisibilă în contextul procesual al formulării sale și
căreia greșit i-a fost acordată eficiență juridică.
Referitor la calea de atac
dedusă judecății ale cărei critici pot fi încadrate, în conformitate cu
prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de recurs prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ., se constată următoarele:
Potrivit art. 11 alin. (3)
din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care construcțiile expropriate au fost
integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă
terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a
părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi,
autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate
publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se
în echivalent”.
Ca urmare, în toate
cazurile, entitatea investită cu soluționarea notificării, în etapa
administrativă a procedurii, respectiv instanța de judecată în etapa judiciară,
au obligația ca, înainte de a dispune orice măsură, să identifice cu exactitate
terenul și vecinătățile acestuia și totodată să verifice destinația sa actuală
pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări
subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol și altele asemenea).
În cazul în care se constată
astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe
de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu
afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Or, modalitatea determinării
situației actuale a bunului, în raport de aspectele tehnice pretinse de norma
legală evocată are la bază constatările personale ale persoanei de specialitate
desemnată în acest scop în raport și de înscrisurile privind imobilul, inclusiv
documentațiile întocmite de persoanele juridice (furnizorii de utilități) cu referire
la acesta și nu se poate întemeia pe considerente de ordin deductiv care sunt
lipsite de suportul material și obiectiv pretins de caracterul științific al
lucrării reglementate de dispozițiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ.
Ca urmare, se constată a fi
fondate criticile pârâtei cu referire la aspectul analizat, motiv pentru care,
constatând incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la art.
314 C. proc. civ., urmează a fi casată hotărârea curții de apel și trimisă
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care va dispune suplimentarea
probatoriului prin completarea lucrării de specialitate în sensul evocat și
administrarea probei cu înscrisuri (relații de la furnizorii de utilități ai
localității cu referire la terenul solicitat) ce vor fi avute în vedere de
expertul desemnat la efectuarea lucrării de expertiză.
Celelalte critici din recurs
se vădesc a nu fi fondate în condițiile în care prin notificarea formulată, act
de procedură cu importante implicații drept material substanțial și procesual,
reclamanții și-au exprimat voința de a beneficia de măsurile reparatorii
prevăzute de legea specială și recunoscute în favoarea lor, modalitatea de
determinare și stabilire a acestora urmând să fie făcută de entitatea investită
cu soluționarea notificării în raport de criteriile precis determinate și
reglementate de lege, manieră în care legal au procedat cele două instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva Deciziei nr. 102 din 29 mai 2008 a
Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la
aceeași instanță pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 septembrie 2009.