ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5386/2009

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele :

Prin contestația precizată înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara sub

nr. 5181 din 22 mai 2006, contestatorul D.I.

a solicitat anularea parțială a

Dispoziției

nr. 77/2006 emisă de Primarul municipiului Deva, în ceea ce privesc

art.

2 și art. 5 și restituirea în natură a suprafeței de 766 mp teren înscris în

C.F. nr. 1188 Deva nr. top nou 1193/2/b/l, astfel cum a fost identificat prin

raportul de expertiză topografică și acordarea de măsuri reparatorii în

echivalentul imobilului teren, în suprafață de 72 mp și construcții ce nu poate

fi restituit în natură, precum și a construcțiilor preluate de stat prin

Decretele de expropriere nr. 252/1983 și nr. 463/1970, cu cheltuieli de

judecată.

Contestatorul a arătat în motivare, în esență, că

a notificat imobilul înscris

în C.F. 1188 Deva nr. top 1193/2 compus din

casă, curte și grădină, în suprafață de 1168 mp, expropriat antecesorilor săi

prin Decretele de expropriere nr. 252/1983 și nr. 463/1970, însă prin

dispoziția emisă, Primarul municipiului Deva i-a restituit doar suprafața de

524,80 mp, iar pentru diferența de teren și construcțiile demolate, a propus

măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale. A susținut că

terenul este liber și poate fi restituit în natură în condițiile Legii nr.

10/2001.

Prin sentința civilă

nr. 490 din 5 decembrie 2007 Tribunalul Hunedoara a admis în parte contestația

precizată formulată de contestatorul D.I. împotriva Dispoziției nr. 77/2006

emisă de intimatul Primarul municipiului Deva și în consecință: a modificat

parțial dispoziția atacată în ceea ce privește art. 2 și art. 5; a dispus

restituirea în natură și a suprafeței de 217 mp - și reală de 217,39 mp, astfel

cum a fost identificată în cauză de expertul judiciar C.M. în raportul de expertiză

topografică - care face parte integrantă din hotărâre; a stabilit dreptul

contestatorului la măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafața de teren

expropriat prin Decretul nr. 465/1970 și respectiv prin Decretul nr. 252/1983,

ce nu poate fi restituit în natură, precum și pentru construcțiile și

împrejmuirile ce s-au demolat în condițiile Titlului VII a Legii nr. 247/2005

cu modificările și completările ulterioare; a menținut în rest dispoziția

atacată, și a obligat intimatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli de

judecata.

Pentru a pronunța

astfel, prima instanță a reținut că prin expertiza tehnică efectuată în cauză

s-a identificat o parcelă de teren în suprafață de 217 mp ce

poate fi restituită în natură. Față de

împrejurarea că pentru construcțiile existente

- garaje și grup social

pe parcela de teren în suprafață de 241 mp nu s-a înfrânt prezumția de

legalitate a edificării construcțiilor, prima instanță a respins solicitarea

contestatorului pentru restituirea în natură, motivat de faptul că în această

situație este îndreptățit la despăgubiri.

Împotriva sentinței

de mai sus au declarat și motivat apel contestatorul D.I. și intimatul Primarul

municipiului Deva.

În motivarea apelului

său, contestatorul a arătat că greșit instanța de fond nu a dispus restituirea

în natură și a suprafeței de 241 mp întrucât această suprafață este liberă sau

cu construcții ușor demolabile, fără utilitate, iar în

ipoteza în care garajele s-au construit înainte de apariția Legii nr.

10/2001, având

contracte de închiriere și concesiune valabil încheiate

(contracte care nu s-au depus la dosar deși instanța de fond a solicitat acest

lucru) soluția este de preluare de către contestator a acestor concesionări.

În motivarea apelului

său, intimatul Primarul municipiului Deva, a reiterat excepția tardivității

formulării contestației, precizând că reclamantului i-a fost comunicată

dispoziția contestată la data de 20 februarie 2006 iar contestația a fost

introdusă la Tribunalul Hunedoara la data de 22 mai 2006, cu mult peste

termenul de 30 zile de la comunicare. S-a mai susținut că este irelevant faptul

că prin adresa nr. 1194 din 21 aprilie 2006 i-a fost comunicată încă odată

dispoziția atacată, atâta vreme cât contestatorul nu a dovedit că a anunțat

Primarul municipiului Deva despre schimbarea domiciliului. Pe fondul cauzei s-a

arătat că acțiunea trebuie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă

nr. 71/A din 4 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia,

a admis apelul declarat de către intimatul Primarul municipiului Deva

împotriva sentinței nr. 490 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Hunedoara pe

care a schimbat-o în tot

și în consecință a respins contestația

precizată formulată de către contestatorul D.I. împotriva Dispoziției nr.

77/2006 emisă de Primarul municipiului Deva, a respins apelul declarat de către

acest contestator împotriva aceleiași decizii. A fost obligat totodată

contestatorul la plata către intimat a sumei de 2595 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut cu privire la apelul declarat de Primarul

municipiului Deva incidența dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 republicată, potrivit cărora, decizia, sau după caz, dispoziția

motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură pot

fi atacate de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau,

după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30

de zile de la comunicare.

Deși s-a invocat excepția tardivității formulării

contestației de către

Primarul municipiului Deva, prima instanță, prin

încheierea de ședință din 13

septembrie

2006, nelegal a respins această excepție, încălcând prevederile legale

sus

menționate.

La dosarul instanței de fond s-a depus de către

intimat confirmarea

de primire a dispoziției atacate (fila 13-14)

semnată de către contestator, confirmare ce are data de 20 februarie 2006. Or,

atâta timp cât contestatorul nu a

urmat

procedura prevăzută de art. 180 C. proc. civ., confirmarea de primire face

dovada

deplină până la înscrierea în fals conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ.

Contestația a fost

depusă la Tribunalul Hunedoara la data de 22 mai 2006, deci mult peste termenul

de 30 de zile statuat de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Într-adevăr, în speță

este irelevant că prin adresa nr. 1194 din 21 aprilie 2006 contestatorului i-a

fost comunicată din nou dispoziția atacată atâta timp cât conform înscrisurilor

de la fila 13 (dos. fond) acesta a primit personal dispoziția la data de 20

februarie 2006 potrivit ștampilei Oficiului poștal.

În ceea ce privește

apelul declarat de contestator, față de soluția dată apelului intimatului,

instanța de apel a constatat că nu se mai justifică analizarea motivelor.

Față de disp. art.

274 C. proc. civ. contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor de

judecată.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat și motivat recurs contestatorul, întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:

În mod greșit

instanța de apel a reținut că atâta vreme cât contestatorul a semnat de

primirea dispoziției emisă de Primarul municipiului Deva la data de 20

februarie 2006, contestația este tardiv formulată susținând că, în realitate

contestatorul nu a semnat de primire pentru dispoziția contestată ci o altă

persoană din clădirea în care locuiește acesta.

S-a mai susținut că

D.I. a dovedit cu înscrisul de la Primăria Gh. Doja, județul Ialomița că la

data primei comunicări acesta nu a avut

domiciliul

stabil acolo, de unde în cursul anului 2005 s-a făcut corespondența cu

Primăria

Deva în vederea soluționării notificării, impunându-se așadar trimiterea cauzei

spre rejudecare pentru verificare de scripte.

Analizând decizia recurată în limitele criticilor

formulate prin motivele de

recurs, Înalta Curte constată că nu recursul

nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 republicată, decizia,

sau după caz, dispoziția

motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură pot

fi atacate de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului

în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al

entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la

comunicare.

Dispoziția atacată a

fost comunicată la data de 20 februarie 2006 conform confirmării de primire

(fila 13 dosar fond ) iar contestația a fost depusă la Tribunalul Hunedoara la

data de 22 mai 2006, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Este adevărat că prin

răspunsul la întâmpinare, (fila 16 dosar fond) contestatorul a solicitat

administrarea probei cu expertiza grafologică, față de susținerea că semnătura

de pe confirmarea de primire a dispoziției contestate nu îi aparține, însă

acesta avea obligația să se îngrijească mai întâi de a anunța unitatea

notificată despre schimbarea domiciliului, obligație ce a căzut în sarcina sa

și prin dispozițiile primei instanțe de la termenul de judecată de la 13

septembrie 2006 și neîndeplinită, de altfel.

Față de această

situație și raportat la dispozițiile art. 180 C. proc. civ., potrivit cărora

confirmarea de primire face dovada deplină până la înscrierea în fals conform

art. 100 alin. (4) C. proc. civ., motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9

C. proc. civ. nu poate fi primit.

Criticile legate de aspecte de temeinicie a

soluției, în sensul reinterpretării

probelor, nu pot fi analizate în

recurs. Înalta Curte analizează recursul prin prisma motivului prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., adică este investită cu cercetarea nelegalitătii

hotărârii atacate, în sensul de a verifica aplicarea corectă a legii, neputând

reevalua probele administrate în cauză sau situația de fapt.

Constatând pentru

considerentele arătate că instanța de apel a aplicat corect legea, deci nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de

contestatorul D.I. împotriva deciziei nr. 71/A din 4 aprilie 2008 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2009.