ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5386/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin contestația precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 5181 din 22 mai 2006, contestatorul D.I. a solicitat anularea parțială a Dispoziției nr. 77/2006 emisă de Primarul municipiului Deva, în ceea ce privesc art. 2 și art. 5 și restituirea în natură a suprafeței de 766 mp teren înscris în C.F. nr. 1188 Deva nr. top nou 1193/2/b/l, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică și acordarea de măsuri reparatorii în echivalentul imobilului teren, în suprafață de 72 mp și construcții ce nu poate fi restituit în natură, precum și a construcțiilor preluate de stat prin Decretele de expropriere nr. 252/1983 și nr. 463/1970, cu cheltuieli de judecată.

Contestatorul a arătat în motivare, în esență, că a notificat imobilul înscris în C.F. 1188 Deva nr. top 1193/2 compus din casă, curte și grădină, în suprafață de 1168 mp, expropriat antecesorilor săi prin Decretele de expropriere nr. 252/1983 și nr. 463/1970, însă prin dispoziția emisă, Primarul municipiului Deva i-a restituit doar suprafața de 524,80 mp, iar pentru diferența de teren și construcțiile demolate, a propus măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale. A susținut că terenul este liber și poate fi restituit în natură în condițiile Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 490 din 5 decembrie 2007 Tribunalul Hunedoara a admis în parte contestația precizată formulată de contestatorul D.I.

împotriva Dispoziției nr. 77/2006 emisă de intimatul Primarul municipiului Deva și în consecință: a modificat parțial dispoziția atacată în ceea ce privește art. 2 și art. 5; a dispus restituirea în natură și a suprafeței de 217 mp - și reală de 217,39 mp, astfel cum a fost identificată în cauză de expertul judiciar C.M. în raportul de expertiză topografică - care face parte integrantă din hotărâre; a stabilit dreptul contestatorului la măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafața de teren expropriat prin Decretul nr. 465/1970 și respectiv prin Decretul nr. 252/1983, ce nu poate fi restituit în natură, precum și pentru construcțiile și împrejmuirile ce s-au demolat în condițiile Titlului VII a Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare; a menținut în rest dispoziția atacată, și a obligat intimatul la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a identificat o parcelă de teren în suprafață de 217 mp ce poate fi restituită în natură. Față de împrejurarea că pentru construcțiile existente - garaje și grup social pe parcela de teren în suprafață de 241 mp nu s-a înfrânt prezumția de legalitate a edificării construcțiilor, prima instanță a respins solicitarea contestatorului pentru restituirea în natură, motivat de faptul că în această situație este îndreptățit la despăgubiri. Împotriva sentinței de mai sus au declarat și motivat apel contestatorul D.I. și intimatul Primarul municipiului Deva.

În motivarea apelului său, contestatorul a arătat că greșit instanța de fond nu a dispus restituirea în natură și a suprafeței de 241 mp întrucât această suprafață este liberă sau cu construcții ușor demolabile, fără utilitate, iar în ipoteza în care garajele s-au construit înainte de apariția Legii nr. 10/2001, având contracte de închiriere și concesiune valabil încheiate (contracte care nu s-au depus la dosar deși instanța de fond a solicitat acest lucru) soluția este de preluare de către contestator a acestor concesionări. În motivarea apelului său, intimatul Primarul municipiului Deva, a reiterat excepția tardivității formulării contestației, precizând că reclamantului i-a fost comunicată dispoziția contestată la data de 20 februarie 2006 iar contestația a fost introdusă la Tribunalul Hunedoara la data de 22 mai 2006, cu mult peste termenul de 30 zile de la comunicare.

S-a mai susținut că este irelevant faptul că prin adresa nr. 1194 din 21 aprilie 2006 i-a fost comunicată încă odată dispoziția atacată, atâta vreme cât contestatorul nu a dovedit că a anunțat Primarul municipiului Deva despre schimbarea domiciliului. Pe fondul cauzei s-a arătat că acțiunea trebuie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 71/A din 4 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul declarat de către intimatul Primarul municipiului Deva împotriva sentinței nr. 490 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Hunedoara pe care a schimbat-o în tot și în consecință a respins contestația precizată formulată de către contestatorul D.I. împotriva Dispoziției nr. 77/2006 emisă de Primarul municipiului Deva, a respins apelul declarat de către acest contestator împotriva aceleiași decizii.

A fost obligat totodată contestatorul la plata către intimat a sumei de 2595 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut cu privire la apelul declarat de Primarul municipiului Deva incidența dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora, decizia, sau după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură pot fi atacate de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Deși s-a invocat excepția tardivității formulării contestației de către Primarul municipiului Deva, prima instanță, prin încheierea de ședință din 13 septembrie 2006, nelegal a respins această excepție, încălcând prevederile legale sus menționate.

La dosarul instanței de fond s-a depus de către intimat confirmarea de primire a dispoziției atacate (fila 13-14) semnată de către contestator, confirmare ce are data de 20 februarie 2006. Or, atâta timp cât contestatorul nu a urmat procedura prevăzută de art. 180 C. proc. civ., confirmarea de primire face dovada deplină până la înscrierea în fals conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ. Contestația a fost depusă la Tribunalul Hunedoara la data de 22 mai 2006, deci mult peste termenul de 30 de zile statuat de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Într-adevăr, în speță este irelevant că prin adresa nr. 1194 din 21 aprilie 2006 contestatorului i-a fost comunicată din nou dispoziția atacată atâta timp cât conform înscrisurilor de la fila 13 (dos.

fond) acesta a primit personal dispoziția la data de 20 februarie 2006 potrivit ștampilei Oficiului poștal. În ceea ce privește apelul declarat de contestator, față de soluția dată apelului intimatului, instanța de apel a constatat că nu se mai justifică analizarea motivelor. Față de disp. art. 274 C. proc. civ. contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat și motivat recurs contestatorul, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte: În mod greșit instanța de apel a reținut că atâta vreme cât contestatorul a semnat de primirea dispoziției emisă de Primarul municipiului Deva la data de 20 februarie 2006, contestația este tardiv formulată susținând că, în realitate contestatorul nu a semnat de primire pentru dispoziția contestată ci o altă persoană din clădirea în care locuiește acesta.

S-a mai susținut că D.I. a dovedit cu înscrisul de la Primăria Gh. Doja, județul Ialomița că la data primei comunicări acesta nu a avut domiciliul stabil acolo, de unde în cursul anului 2005 s-a făcut corespondența cu Primăria Deva în vederea soluționării notificării, impunându-se așadar trimiterea cauzei spre rejudecare pentru verificare de scripte.

Analizând decizia recurată în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că nu recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia, sau după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură pot fi atacate de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Dispoziția atacată a fost comunicată la data de 20 februarie 2006 conform confirmării de primire (fila 13 dosar fond ) iar contestația a fost depusă la Tribunalul Hunedoara la data de 22 mai 2006, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Este adevărat că prin răspunsul la întâmpinare, (fila 16 dosar fond) contestatorul a solicitat administrarea probei cu expertiza grafologică, față de susținerea că semnătura de pe confirmarea de primire a dispoziției contestate nu îi aparține, însă acesta avea obligația să se îngrijească mai întâi de a anunța unitatea notificată despre schimbarea domiciliului, obligație ce a căzut în sarcina sa și prin dispozițiile primei instanțe de la termenul de judecată de la 13 septembrie 2006 și neîndeplinită, de altfel. Față de această situație și raportat la dispozițiile art. 180 C. proc. civ., potrivit cărora confirmarea de primire face dovada deplină până la înscrierea în fals conform art. 100 alin. (4) C. proc.

civ., motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit. Criticile legate de aspecte de temeinicie a soluției, în sensul reinterpretării probelor, nu pot fi analizate în recurs. Înalta Curte analizează recursul prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., adică este investită cu cercetarea nelegalitătii hotărârii atacate, în sensul de a verifica aplicarea corectă a legii, neputând reevalua probele administrate în cauză sau situația de fapt. Constatând pentru considerentele arătate că instanța de apel a aplicat corect legea, deci nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatorul D.I. împotriva deciziei nr. 71/A din 4 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2009.