ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2804/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la 4 decembrie 2002, reclamanții V.A.M.I., M.(fostă V.)

D., V.I.R.L. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Brad, pentru

ca prin sentința ce instanța va pronunța să constate că imobilele înscrise în C.F.

nr. 55 Brad, nr.top 59, 60 și 48 b (compuse din casa nr. 390 cu curte și

grădină în suprafață de 2071 mp; casa nr. 482 cu curte și grădină în suprafață

de 755 mp; grădina în suprafață de 1036 mp, situate în Municipiul Brad au fost

preluate de stat fără titlu valabil, să dispună anularea dispoziției nr. 798/2002

emisă de Primăria Municipiului Brad, județul Hunedoara și restituirea în natură

a acestora, proprietarilor.

În motivarea cererii, întemeiată în

drepte dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au arătat că sunt

moștenitorii defuncților I.V. și V.I., care au fost proprietarii imobilelor,

conform actului de vânzare cumpărare din 1939 și că acestea au fost

naționalizate de stat, iar urmare notificării adresate Primăriei Brad, cererea

de restituire le-a fost respinsă pe motiv că imobilele au fost preluate fără

titlu.

Prin sentința civilă nr. 333 din 14 mai

2003, Tribunalul Hunedoara, a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 798/2002

a Primăriei Brad și a obligat pârâta să emită o nouă dispoziție în conformitate

cu art. 23 din Legea nr. 10/2001, de restituire în natură a imobilelor, iar în

cazul că aceasta nu este posibilă, să facă persoanei îndreptățiră o ofertă de

restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut în esență, că pârâta a emis o dispoziție de respingere a notificării,

argumentată pe nevalabilitatea titlului statului, fără a dispune restituirea în

natură a imobilelor și nici măsuri reparatorii prin echivalent, în cazul când

acestea nu pot fi restituite

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel, ambele părți, reclamanții criticând sentința prin aceea că nu au

solicitat restituirea prin echivalent, neacceptând această variantă, iar pârâta

pentru considerentul că reclamanții nu au completat dosarul cu înscrisuri din

care să rezulte modalitatea în care imobilele au trecut în proprietatea

statului, deși prin adresa nr. 3784 din 31 mai 2002, Primăria Municipiului Brad

a solicitat expres reclamanților să depună decretul de naționalizare.

Apelurile

declarate în cauză au fost respinse, instanța de control judiciar confirmând

soluția Tribunalului Hunedoara.

Împotriva deciziei nr. 413 din 30

octombrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, au declarat recurs

reclamanții V.A.M.I., M.D., V.I.R.L. întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în sensul că instanțele au încălcat principiul disponibilității,

întrucât reclamanții nu au cerut emiterea unei noi decizii de restituire în

natură a imobilelor, sau prin echivalent, au ignorat dispozițiile din Legea nr.

10/2001 care prevăd că în cazul în care o persoană juridică deține numai în

parte bunurile imobile solicitate, aceasta va emite o dispoziție de restituire

în natură.

Se critică totodată, soluția de admitere

în parte a acțiunii și omisiunea instanței de a însera în dispozitivul

hotărârii care este petitul ce a fost respins din cererea introductivă.

Sub toate motivele recursul este nefondat

și va fi respins pentru considerentele ce succed:

Deși instanțele au îndatorirea prevăzută

de art. 129 alin. (6) C. proc. civ. de a hotărî numai asupra obiectului cererii

deduse judecății, nu se poate reține o încălcare a principiului

disponibilității ce guvernează procesul civil, în situația în care, analizând

decizia nr. 798/2002 emisă de Primăria Municipiului Brad, instanța a apreciat

că aceasta nu este motivată, deși obligația unității deținătoare este, ca în

temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării, sau de la data depunerii actelor doveditoare,

potrivit art. 22, aceasta trebuie să se pronunțe, prin decizie sau, după caz,

prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

Anulând dispoziția emisă în baza Legii

nr. 10/2001, astfel cum s-a solicitat, instanța a dispus obligarea pârâtei să

emită o nouă dispoziție în conformitate cu art. 23 și art. 24 din același act

normativ, ca efect al constatării nulității acesteia, întrucât Primăria

municipiului Brad nu a respectat cerința impusă de legiuitor.

Măsura emiterii unei noi decizii

constituie o garanție oferită persoanelor îndreptățite (în speță reclamanților)

în considerarea dreptului lor de proprietate, rațiunea instanței fiind în

deplină concordanță cu intenția legiuitorului de realizare, prin intermediul

acestei legi speciale, a reparației, ca urmare a unei preluări abuzive a

imobilelor din patrimoniul autorilor reclamanților.

De altfel, contestația formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001 deschide procedura judiciară, (posterioară celei

administrative obligatorii și prealabile), conform cu care, potrivit legii,

persoana îndreptățită nemulțumită de modul de rezolvare a cererii de restituire

se adresează instanței cu o acțiune în justiție contra deciziei.

Ca atare, acțiunea formulată de

reclamanți prin care instanța a fost investită a verifica legalitatea

dispoziției nr. 798/2002 are ca efect anularea acesteia, întrucât nu a fost

motivată și nu a rezolvat, lămurit situația juridică a imobilelor situate în

Brad, înscrise C.F. nr. 3206 nr.top 59, 60, 48/b, nu a făcut propuneri de

restituire în natură sau după caz, prin echivalent.

Nepronunțarea explicită în dispozitivul

sentinței civile nr. 333 din 14 mai 2003 a respingerii ultimului petit privind,

„obligarea pârâtei să restituie în natură în deplină proprietate imobilele

solicitate” nu echivalează cu o omisiune „minus petiția” în sensul că aceasta

nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, a acordat mai mult decât s-a

cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (motiv de casare, art. 304 pct. 6).

Deși greșit, cu încălcarea legii,

Primăria Municipiul Brad a stabilit că în conformitate cu prevederile art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic, acestea au fost preluate fără

titlu, nu s-au identificat imobilele și nu s-a precizat dacă acestea mai există

sau nu în natură așa încât nu s-a putut realiza reparația în natură.

Cel de al doilea motiv de recurs,

referitor la ignorarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001de către instanța, nu este de primit.

Alin. (1) al art. 23 stipulează că în

termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe prin decizia motivată asupra cererii de restituire în

natură, iar alin. (1) al art. 25 că „dispozițiile art. 23 sunt aplicabile și în

situația în care persoană juridică notificată deține numai în parte bunurile

imobile solicitate. În această situație, persoana juridică deținătoare va emite

decizia motivată de retrocedare, numai pentru partea de imobil pe care o

deține”.

Câtă vreme imobilele nu sunt identificate

în cuprinsul dispoziției nr. 798/2002 și nu se precizează dacă acestea mai

există sau nu în natură critica recurenților este nefondată, instanțele

apreciind cu respectarea legii că dispoziția menționată nu cuprinde elementele

obligatorii stabilite de Legea nr. 10/2001.

În consecință recursul va fi respins în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanții V.A.M.I., M.D., V.I.R.L. împotriva

deciziei nr. 413/A din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 8 aprilie 2005