ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2804/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 4 decembrie 2002, reclamanții V.A.M.I., M.(fostă V.) D., V.I.R.L. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Brad, pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța să constate că imobilele înscrise în C.F. nr. 55 Brad, nr.top 59, 60 și 48 b (compuse din casa nr. 390 cu curte și grădină în suprafață de 2071 mp; casa nr. 482 cu curte și grădină în suprafață de 755 mp; grădina în suprafață de 1036 mp, situate în Municipiul Brad au fost preluate de stat fără titlu valabil, să dispună anularea dispoziției nr. 798/2002 emisă de Primăria Municipiului Brad, județul Hunedoara și restituirea în natură a acestora, proprietarilor.

În motivarea cererii, întemeiată în drepte dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defuncților I.V. și V.I., care au fost proprietarii imobilelor, conform actului de vânzare cumpărare din 1939 și că acestea au fost naționalizate de stat, iar urmare notificării adresate Primăriei Brad, cererea de restituire le-a fost respinsă pe motiv că imobilele au fost preluate fără titlu. Prin sentința civilă nr. 333 din 14 mai 2003, Tribunalul Hunedoara, a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 798/2002 a Primăriei Brad și a obligat pârâta să emită o nouă dispoziție în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 10/2001, de restituire în natură a imobilelor, iar în cazul că aceasta nu este posibilă, să facă persoanei îndreptățiră o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că pârâta a emis o dispoziție de respingere a notificării, argumentată pe nevalabilitatea titlului statului, fără a dispune restituirea în natură a imobilelor și nici măsuri reparatorii prin echivalent, în cazul când acestea nu pot fi restituite Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, ambele părți, reclamanții criticând sentința prin aceea că nu au solicitat restituirea prin echivalent, neacceptând această variantă, iar pârâta pentru considerentul că reclamanții nu au completat dosarul cu înscrisuri din care să rezulte modalitatea în care imobilele au trecut în proprietatea statului, deși prin adresa nr. 3784 din 31 mai 2002, Primăria Municipiului Brad a solicitat expres reclamanților să depună decretul de naționalizare.

Apelurile declarate în cauză au fost respinse, instanța de control judiciar confirmând soluția Tribunalului Hunedoara. Împotriva deciziei nr. 413 din 30 octombrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, au declarat recurs reclamanții V.A.M.I., M.D., V.I.R.L. întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanțele au încălcat principiul disponibilității, întrucât reclamanții nu au cerut emiterea unei noi decizii de restituire în natură a imobilelor, sau prin echivalent, au ignorat dispozițiile din Legea nr. 10/2001 care prevăd că în cazul în care o persoană juridică deține numai în parte bunurile imobile solicitate, aceasta va emite o dispoziție de restituire în natură.

Se critică totodată, soluția de admitere în parte a acțiunii și omisiunea instanței de a însera în dispozitivul hotărârii care este petitul ce a fost respins din cererea introductivă. Sub toate motivele recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce succed: Deși instanțele au îndatorirea prevăzută de art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății, nu se poate reține o încălcare a principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, în situația în care, analizând decizia nr. 798/2002 emisă de Primăria Municipiului Brad, instanța a apreciat că aceasta nu este motivată, deși obligația unității deținătoare este, ca în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, aceasta trebuie să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură. Anulând dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum s-a solicitat, instanța a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziție în conformitate cu art. 23 și art. 24 din același act normativ, ca efect al constatării nulității acesteia, întrucât Primăria municipiului Brad nu a respectat cerința impusă de legiuitor.

Măsura emiterii unei noi decizii constituie o garanție oferită persoanelor îndreptățite (în speță reclamanților) în considerarea dreptului lor de proprietate, rațiunea instanței fiind în deplină concordanță cu intenția legiuitorului de realizare, prin intermediul acestei legi speciale, a reparației, ca urmare a unei preluări abuzive a imobilelor din patrimoniul autorilor reclamanților. De altfel, contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 deschide procedura judiciară, (posterioară celei administrative obligatorii și prealabile), conform cu care, potrivit legii, persoana îndreptățită nemulțumită de modul de rezolvare a cererii de restituire se adresează instanței cu o acțiune în justiție contra deciziei.

Ca atare, acțiunea formulată de reclamanți prin care instanța a fost investită a verifica legalitatea dispoziției nr. 798/2002 are ca efect anularea acesteia, întrucât nu a fost motivată și nu a rezolvat, lămurit situația juridică a imobilelor situate în Brad, înscrise C.F. nr. 3206 nr.top 59, 60, 48/b, nu a făcut propuneri de restituire în natură sau după caz, prin echivalent.

Nepronunțarea explicită în dispozitivul sentinței civile nr. 333 din 14 mai 2003 a respingerii ultimului petit privind, „obligarea pârâtei să restituie în natură în deplină proprietate imobilele solicitate” nu echivalează cu o omisiune „minus petiția” în sensul că aceasta nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (motiv de casare, art. 304 pct. 6). Deși greșit, cu încălcarea legii, Primăria Municipiul Brad a stabilit că în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic, acestea au fost preluate fără titlu, nu s-au identificat imobilele și nu s-a precizat dacă acestea mai există sau nu în natură așa încât nu s-a putut realiza reparația în natură.

Cel de al doilea motiv de recurs, referitor la ignorarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001de către instanța, nu este de primit. Alin. (1) al art. 23 stipulează că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizia motivată asupra cererii de restituire în natură, iar alin. (1) al art. 25 că „dispozițiile art. 23 sunt aplicabile și în situația în care persoană juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situație, persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare, numai pentru partea de imobil pe care o deține”.

Câtă vreme imobilele nu sunt identificate în cuprinsul dispoziției nr. 798/2002 și nu se precizează dacă acestea mai există sau nu în natură critica recurenților este nefondată, instanțele apreciind cu respectarea legii că dispoziția menționată nu cuprinde elementele obligatorii stabilite de Legea nr. 10/2001. În consecință recursul va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții V.A.M.I., M.D., V.I.R.L. împotriva deciziei nr. 413/A din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 aprilie 2005