ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3934/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3934/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de fa

ț

ă, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța la data de 2003, contestatoarea B.A. a chemat în judecată Curtea de Conturi

București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze dispoziția

din 11 septembrie 2003, emisă de pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001 și să se dispună

restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, B-dul F., compus din 709

m.p. teren și construcții, și 2 etaje.

În motivarea contestației

reclamanta a arătat că i s-a respins cererea privind restituirea imobilului în natură,

deoarece a fost depusă tardiv, iar imobilul face parte din domeniul public și este

inalienabil conform din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă

nr. 9 din 3 ianuarie 2004, Tribunalul Constanța și-a declinat competenta în favoarea

Tribunalului București, cu motivarea că unitatea deținătoare are domiciliul în București.

Prin sentința civilă

nr. 779 din 15 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a IV -a civilă, a respins

contestația ca neîntemeiată, reținând în esență că deși notificarea a fost depusă

în termen, iar imobilul a fost preluat de stat fără titlu, restituirea în natură

a imobilului nu este posibilă deoarece conform O.U.G. nr. 184/2002, în vigoare la

acea dată, bunurile de interes public nu erau supuse restituirii.

Împotriva sentinței a

declarat apel contestatoarea, care a susținut că instanța trebuia să aplice dispozițiile

legale în vigoare la data soluționării cauzei, având în vedere că dispozițiile O.U.G.

nr. 184/2002 nu au fost validate prin lege.

Prin decizia civilă

nr. 163 din 28 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis apelul astfel declarat, a schimbat sentința și a admis în parte contestația,

cu consecința anulării deciziei din 11 septembrie 2003, emisă de Curtea de Conturi.

A dispus restituirea în natură și în deplină proprietate către contestatoare a imobilului

compus din teren în suprafață de 392,87 m.p și construcția aflată pe teren, imobil

identificat prin expertiza efectuată de expertul tehnic V.I. A respins contestația

formulată împotriva Curții de Conturi, având ca obiect restituirea suprafeței de

teren de 316 m.p.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a menținut această decizie,

respingând ca nefondat recursul declarat de Curtea de Conturi a României.

Prin decizia civilă

nr. 573 din 18 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a admis cererea de revizuire formulată de Curtea de Conturi a României în temeiul

art. 322 pct. 4 C. proc. civ., a desființat decizia civilă nr. 163 din 28

ianuarie 2005 și a reținut cauza spre rejudecarea apelului.

În rejudecare, prin decizia

civilă nr. 840 din 18 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a admis apelul declarat de apelanta B.A., împotriva sentinței civile nr. 779

din 15 septembrie 2004, pronunțata de Tribunalul București, secția a IV -a civilă,

în Dosar nr. 264/2004, în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi București.

A schimbat sentința apelată

în sensul că a admis în parte contestația și a anulat decizia din 11 septembrie

2003, emisă de Curtea de Conturi.

A dispus restituirea în

natură către reclamantă a imobilului situat în Constanța, str. F. bis, compus din

teren în suprafață de 392,87 m.p și construcția aflată pe teren, imobil identificat

prin expertiza efectuată de expertul V.I. - act care face parte din prezenta hotărâre

în ceea ce privește identificarea imobilului.

A respins contestația

formulată împotriva Curții de Conturi având ca obiect restituirea suprafeței de

teren de 316 m.p.

Rejudecând apelul în raport

de criticile formulate de apelantă și de înscrisurile depuse la dosar, în toate

etapele procesuale (inclusiv noul certificat de calitate de moștenitor din 15

octombrie 2007, emis ca urmare a constatării nulității absolute a certificatului

de calitate de moștenitor). Curtea a constatat că apelul este fondat, pentru considerentele

ce urmează.

Imobilul situat în Municipiul

Constanța, B-dul F., aflat parțial în administrarea Curții de Conturi a fost dobândit

de T.B. (terenul prin cumpărare conform actului de vânzare-cumpărare autentificat

din 28 octombrie 1913, iar construcția conform autorizației de construcție din 4

aprilie 1915) și naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.

Conform expertizei efectuată

la Tribunalul București Dosar nr. 264/2004, de expertul tehnic V.I., Curtea de Conturi

ocupă clădirea și o suprafață de teren de aproximativ 392,87 m.p. restul de teren

până la 709 m.p., fiind amenajat ca spațiu de joacă și aflându-se în administrarea

altei persoane.

În raport de dispozițiile

art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, se constată că în speță este vorba despre o preluare

abuzivă și că potrivit certificatului de calitate de moștenitor din 15

octombrie 2007, eliberat de B.N.P. J.B. și în raport de dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 10/2001, apelanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea

acestui imobil.

Prin urmare în baza

art. 16 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, Curtea a dispus restituirea în natură

a imobilului, urmând ca apelanta să intre în posesia bunului, conform distincțiilor

cuprinse în textele de lege menționate.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României.

În motivarea recursului

s-au arătat următoarele.

Pentru a pronunța decizia

civilă din 28 ianuarie 2005, instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu a

aparținut în proprietate numitului T.B., iar apelantei B.A. conform certificatului

de calitate de moștenitor eliberat de B.N.P. J.B.

Prin urmare, intimata

B.A. a făcut dovada faptului că este îndreptățită la restituirea în natură a imobilului

în cauză, cu certificatului de calitate de moștenitor din data de 04 iulie 2002

eliberat de B.N.P. J.B.

Acest aspect a fost reținut

și de instanța de fond prin sentința civilă nr. 779 din 15 septembrie 2004, constatându-se

în mod eronat că, contestatoarea B.A. este unica moștenitoare a fostului proprietar

B.T.

Asupra veridicității certificatului

de moștenitor amintit mai sus, în baza căruia s-a dispus restituirea în natură a

imobilului ce se afla în administrarea Camerei de Conturi Constanța către B.A.,

s-a pronunțat în apel Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 138 din 12

martie 2007, irevocabilă, în sensul constatării nulită

ț

ii acestuia, într-o cauză

asemănătoare ce viza însă un alt imobil și un alt posesor (SC M. SA), ce a format

obiectul Dosarului nr. 17/11S/2007.

De această hotărâre judecătorească

a luat cunoștință recurenta la data de 26 aprilie 2007.

Se poate constata astfel

că instanța Curții de Apel București a dispus restituirea în natură a imobilului

ce se afla în administrarea Camerei de Conturi Constanța, către B.A. considerând-o

pe aceasta din urmă îndreptățită la succesiunea proprietarului B.T., pe baza unui

înscris declarat nul ulterior de către o instanță de judecată, a certificatului

de calitate de moștenitor din 04 iulie 2002 emis de BNP J.B. Înscrisul a fost determinant

pentru soluția la care s-a oprit instanța de judecată.

În baza principiilor retroactivității

efectelor nulității și restabilirii situației anterioare, în urma constatării nulității

absolute a certificatului de moștenitor sus menționat, intimata nu mai poate beneficia

de prevederile Legi nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate

în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată cu modificări

sau completări, întrucât nu se mai încadrează în prevederile art. 4 alin. (2) din

lege.

Pe aceste considerente

Curtea de Conturi a României a formulat cerere de revizuire în temeiul dispozițiilor

art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., ca urmare a constatării nulității absolute

a certificatului de moștenitor din 04 iulie 2002, emis de B.N.P. J.B. de pe urma

defuncților B.T. și B.L., prin decizia civilă nr. 138 din 12 martie 2007 pronunțată

de Tribunalul Constanța, definitivă și irevocabilă.

Instanța s-a pronunțat

asupra admisibilității cererii de revizuire în data de 18 septembrie 2007, a admis

cererea le revizuire și a reținut spre judecata apelul, acordând pentru acesta termen

la data de 20 noiembrie 2007, când intimata-apelantă a înțeles să depună prin apărător

certificatul de calitate de moștenitor eliberat în data de 15 octombrie 2007 tot

de B.N.P. J.B., de pe urma acelorași defuncți menționați în certificatul de moștenitor

din 04 iulie 2002.

Față de acest aspect,

Curtea de Conturi a României a solicitat instanței de apel respingea probei cu noi

înscrisuri, așa cum au fost depuse, având în vedere data la care a fost întocmit

actul raportat la data de introducere a contestației formulate pe Legea nr. 10/2001

și a cererii de revizuire.

Recurenta a solicitat

instanței să nu se re

ț

ină în soluționarea apelului,

un alt act decât certificatul de calitate de moștenitor din 04 iulie 2002 în baza

căruia d-na B.A. a formulat atât cererea introductivă inițială cât și notificarea

pe Legea nr. 10/2001, însă în motivarea deciziei recurate instanța s-a întemeiat

pe noul certificat de atestare a calității de moștenitor emis la data de 15

octombrie 2007.

Instanța în mod greșit

nu a luat în considerare faptul că, actul notarial menționat nu reprezintă realitatea

pentru că B.L., vărul primar al defunctului B.T., nu putea fi moștenitorul legal

al acestuia întrucât la data de 06 mai 1955, data decesului său, B.T. a lăsat o

soție supraviețuitoare pe B.A., precum și 3 copii supraviețuitori, doi fii (B.N.

și B.M.V.) și o fiică (M.B.), ce nu puteau să fie străini de succesiune așa cum

i-a declarat notarul prin certificatul de calitate de moștenitor din 15

octombrie 2007.

Conform dispozițiilor

art. 659 și urm. C. civ., succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților

defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale, copii chemați la succesiunea

părintelui defunct împreună cu soțul supraviețuitor, eliminând orice altă categorie

de succesor.

Acceptarea moștenirii

de pe urma defunctului B.T. s-a făcut în mod tacit de către descenden

ț

ii acestuia, lucru care

reiese de altfel din chiar certificatul de calitate de moștenitor, unde figurează

ultima adresa de domiciliu a defunctului B.T. ca fiind aceeași cu cea a fiului postdecedat

B.M.V., București, str. V.L., sector 2.

Ținând cont de cele precizate,

consideră că decizia din 18 decembrie 2007 a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 4 alin. (4) raportat la alin. (2) al aceluiași articol din Legea nr. 10/2001.

Intimata reclamantă nu

a formulat întâmpinare.

La data de 23 iunie 2009,

la cererea recurentei, a fost suspendată judecata recursului în temeiul art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la solu

ț

ionarea irevocabilă a ac

ț

iunii ce formează obiectul

Dosarului nr. 6054/212/2008 al Judecătoriei Constan

ț

a, prin care s-a cerut

constatarea nulită

ț

ii certificatului de mo

ș

tenitor.

Dosarul a fost repus pe

rol la data de 19 martie 2013, când s-a învederat

ș

i că B.A. a decedat, iar

succesorii acesteia sunt T.D.A.

ș

i T.D.

La data de 10

septembrie 2013 a formulat cerere de interven

ț

ie accesorie D.G. arătând că a dobândit

imobilul în cauză prin contractul de vânzare cumpărare din 19 noiembrie 2008. Intervenienta

a invocat în apărare faptul că la momentul judecării prezentului recurs B.A. face

dovada faptului că este succesoarea defunctului B.T. prin certificatul de mo

ș

tenitor, întrucât decizia

prin care s-a dispus anularea acestui certificat de mo

ș

tenitor a fost desfiin

ț

ată prin decizia nr.

197 din 27 mai 2009 a Cur

ț

ii de Apel Constan

ț

a, prin care a fost respinsă

ac

ț

iunea ca lipsită de interes.

Înalta Curte a constatat

fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Prin sentin

ț

a civilă nr. 12300/2011

a Judecătoriei Constan

ț

a, pronun

ț

ată în Dosarul nr. 6054/212/2008,

irevocabilă ca urmare a respingerii apelului

ș

i recursului, s-a admis ac

ț

iunea formulată de Curtea

de Conturi a României în contradictoriu pârâții T.D. și T.D.A., intervenientul în

nume propriu Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, intervenien

ț

ii D.G.

ș

i B.R.,

ș

i s-a constatat nulitatea

absolută a certificatului de moștenitor din 15 octombrie 2007 emis de BNP J.B. și

H.B. de pe urma defuncților B.T. și B.L.

În motivarea soluției

pronunțate s-au re

ț

inut următoarele.

Față de dispozițiile

art. 75 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 art. 78

ș

i 83 din Regulamentul privind aplicarea

Legii nr. 36/1995 aprobat prin O.M.J. nr. 1410/C/1996 instanța a reținut că B.N.P.

J.B. și H.B. trebuia să stabilească pentru fiecare dintre autorii succesiunii calitatea

și drepturile fiecărui moștenitor, inclusiv să stabilească dacă de pe urma defunctului

B.T., sunt succesibili în rang preferabil lui B.L., care au acceptat succesiunea,

pentru a constata dacă acesta avea vocație legală concretă la moștenire în anul

1955, la data decesului.

Instanța a reținut că

la data decesului erau în viață soția sa B.H., decedată la 09 iunie 1968, cu ultimul

domiciliu în București, str. G., sector 2, și 3 copiii: B.H. - fiu postdecedat la

25 decembrie 1989, cu ultimul domiciliu în București, str. G., sector 2, B.M.V.,

fiu postdecedat la 31 ianuarie 1997, cu ultimul domiciliu în București, str. V.L.,

sector 2 și M.B.- fiică postdecedată la 23 aprilie 2000, cu ultimul domiciliu în

București, str. G., sector 2, copiii fiind succesibili din prima clasă, care înlătură

de la moștenire succesibilii din celelalte clase, și care vin în concurs la moștenire

cu mama lor, în calitate de soție supraviețuitoare, aspect cunoscut de către B.N.P.

J.B. și H.B., conform înscrisurilor din dosarul notarial ce a stat la baza emiterii

certificatului a cărui anulare se solicită.

În acest sens biroul notarial

trebuia să verifice dacă aceștia au acceptat succesiunea tacit sau expres, dacă

mai sunt în viață, dacă aceștia au moștenitori și dacă B.L. a acceptat succesiunea

autorului B.T.

Instanța a reținut că

ultimul domiciliu al defunctului B.T. este același cu cel al lui fiului său B.M.V.,

București, str. V.L., sector 2, aspect de natură a presupune acceptarea tacită de

către succesibilii din prima clasă, aspect cunoscut de către notarul public pe baza

înscrisurilor din dosarul notarial.

Instanța a reținut că

acceptarea succesiunii de către copiii defunctului B.T. rezultă și din Hotârârea

Consiliului general al Municipiului București din 16 februarie 1998 prin care se

restituie în natură lui M.B. apartamentul nr. XX din imobilul situat în București,

str. V.L., sector 2, terenul în suprafață de 87,25 mp și cota parte din părțile

și dependințele de folosință comună, și i se acordă despăgubiri în cuantum de 76.865.916

ROL pentru etajul 2, procesul verbal de predare - primire al etajului 1, imobilul

în discuție fiind ultimul domiciliu al defunctului B.T.

Totodată notarul public

a cunoscut și faptul că intervenientul B.R. este legatar universal al lui M.B. conform

adresei B.N.P. C.M.P. din 20 septembrie 2007 și celorlalte înscrisuri din dosarul

notarial, instanța reținând că acesta nu a fost citat la dezbaterea succesorală,

cu încălcarea art. 75 din Legea nr. 36/1995 și art. 78, 79 și 83 din regulamentul

de aplicare a acesteia.

Instanța a reținut că

B.A. nu este succesibilă în condițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât

la data decesului B.T. a lăsat moștenitori legali de prim rang, iar ultimul său

descendent a lăsat prin testament un legatar universal, sens în care culegerea masei

succesorale de către vărul său primar, urmată de culegerea de către fiul acestuia

și mai departe de soția supraviețuitoare a celui din urmă, încalcă disp. art. 659

și urm. și 685 și urm C. civ.

Reținând încălcarea dispozițiilor

art. 75 din Legea nr. 36/1995, art. 78, 79 și 83 din regulamentul de aplicare a

acesteia și a disp. art. 659 și urm. și 685 și urm C. civ., dispoziții cu caracter

imperativ, a căror încălcare este sancționată cu nulitatea absolută, instanța a

admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor

din 15 octombrie 2007 emis de B.N.P. J.B. și H.B. de pe urma defuncților B.T. și

B.L.

În ceea ce prive

ș

te decizia atacată prin

prezentul recurs, se poate observa că la baza pronun

ț

ării acesteia a stat tocmai

certificatul de moștenitor din 15 octombrie 2007, care a fost constatat nul prin

sentin

ț

a men

ț

ionată anterior

ș

i care astfel nu mai poate

face dovada faptului că reclamanta B.A. ar fi succesoarea fostului proprietar al

imobilului în cauză,

ș

i astfel persoană îndreptă

ț

ită în sensul art. 4

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Faptul că ac

ț

iunea prin care SC M.

SA a cerut constatarea nulită

ț

ii absolute a certificatului de mo

ș

tenitor (care fusese admisă

irevocabil prin decizia nr. 138/2007 a Tribunalului Constan

ț

a, decizie care a stat

la baza admiterii cererii de revizuire în prezenta cauză), în urma admiterii unei

contesta

ț

ii în anulare, a fost

respinsă ca lipsită de interes prin decizia civilă nr. 197 din 27 mai 2009 a Cur

ț

ii de Apel Constan

ț

a, sec

ț

ia civilă, minori

ș

i familie, litigii de

muncă

ș

i asigurări sociale, nu

poate produce efecte în prezenta cauză pentru următoarele motive.

Pe de o parte, obiectul

prezentului recurs nu îl constituie decizia civilă nr. 573 din 18 septembrie 2007

a Cur

ț

ii de Apel București,

secția a IV-a civilă, prin care a fost admisă cererea de revizuire formulată de

Curtea de Conturi a României în temeiul art. 322 pct. 4 C. proc. civ., prin raportare

la constatarea nulită

ț

ii certificatului de mo

ș

tenitor prin decizia

nr. 138/2007 a Tribunalului Constan

ț

a. Această decizie a rămas irevocabilă întrucât

nu a fost atacată de reclamantă, singura parte interesată în acest sens.

Pe de altă parte, faptul

că, fiind respinsă ca lipsită de interes cererea de constatare a nulită

ț

ii, certificatul de mo

ș

tenitor este valabil,

nu duce la concluzia probării prin sine a calită

ț

ii reclamantei ini

ț

iale B.A. de mo

ș

tenitoare a fostului proprietar

al imobilului în cauză, atâta timp cât recurenta opune puterea de lucru judecat

a sentin

ț

ei civile nr. 12300/2011

a Judecătoriei Constan

ț

a.

Astfel, în aplicarea aspectului

negativ al puterii de lucru judecat partea care a pierdut procesul nu mai poate

repune în discu

ț

ie dreptul său într-un

alt litigiu.

Or, prin sentin

ț

a civilă nr. 12300/2011

a Judecătoriei Constan

ț

a, pronun

ț

ată în Dosarul nr. 6054/212/2008,

irevocabilă, men

ț

ionată mai sus, s-a constatat

în contradictoriu cu recurenta în cauză că reclamanta B.A. nu este succesibilă în

condițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 întrucât la data decesului B.T.

a lăsat moștenitori legali de prim rang, iar ultimul său descendent a lăsat prin

testament un legatar universal, sens în care culegerea masei succesorale de către

vărul său primar, urmată de culegerea de către fiul acestuia și mai departe de soția

supraviețuitoare a celui din urmă, încalcă disp. art. 659 și urm. și 685 și urm.

C. civ.

Astfel, respingerea notificării

formulată de către aceasta, în temeiul Legii nr. 10/2001, este legală, reclamanta

în cauză nefiind persoană îndreptă

ț

ită în sensul aceste legi. Această condi

ț

ie trebuia dovedită,

ș

i astfel verificată, în

prealabil celorlalte cerin

ț

e referitoare la posibilitatea restituirii în natură a imobilului.

În consecin

ț

ă, în temeiul art. 312

alin. (1) - (3) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte

va admite recursul, va modifica decizia atacată, în sensul că va respinge apelul

ca nefondat, va respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul

D.G. în sprijinul apărării intimatelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva deciziei nr. 840 din 18 decembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia atacată,

în sensul că respinge apelul declarat de contestatoarea B.A., în prezent decedată,

având ca moștenitori pe T.D. și T.D.A., împotriva sentinței nr. 779 din 15

septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată

de intervenientul D.G. în sprijinul apărării intimatelor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie

2013.