ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2963/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată

Tribunalului Bistrița-Năsăud, la data de 30 noiembrie 2004, înregistrată sub nr.

3251/2004, reclamanta SC A.I.I. SRL București, reprezentată prin administrator

M.E. a chemat în judecată pe pârâta SC G.S. SRL Bistrița, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de

3.121.072.500 lei reprezentând penalități pentru nerespectarea obligațiilor

contractului nr. 103/2000, conform OG nr. 5/2001 și Legii nr. 295/2002,

penalități calculate conform art. 12 din contractul de livrare sus menționat.

Prin încheierea de ședință nr.

224 din data de 17 iunie 2005, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția comercială și

de contencios administrativ, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea

acesteia spre competentă soluționare Tribunalului Suceava, având în vedere

încheierea nr. 3494 din 8 iunie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție București, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de SC

A.I.I. SRL București.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului Suceava la data de 5 iulie 2007 sub nr. 1151/ COM.CF/2005 și

ulterior sub număr unic 305/86/2005.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, pârâta SC G.S. SRL Bistrița, a solicitat anularea acțiunii ca

netimbrată, motivat de faptul că reclamantei i s-a pus în vedere de către

Tribunalul Bistrița (anterior soluționării cererii de strămutare) ca până la

termenul de judecată din 20 mai 2005 să facă dovada achitării acestei taxe,

solicitare care nu a fost complinită de reclamantă.

Totodată, a solicitat

respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece aceasta este întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr. 5/2001 și că sub imperiul acestor dispoziții legale a

fost pronunțată Ordonanța nr. 1654/2002 în dosarul nr. 2206/2002/LC de către

Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Pârâta a solicitat, de

asemenea, respingerea acțiunii ca prescrisă având în vedere dispozițiile art. 7

raportat la art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția

extinctivă.

Reclamanta SC A.I.I. SRL

București, prin administrator M.E., a formulat și depus la dosar, pentru

termenul de judecată din data de 29 septembrie 2005, cerere prin care a

solicitat acordarea de asistență juridică conform art. 76, 77 și 78 C. proc.

civ., în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de

59.305.317 lei Rol, stabilită în sarcina sa.

În motivarea cererii a

arătat că societatea nu mai funcționează de circa 5 ani din cauza nerespectării

obligațiilor contractuale, respectiv a contractului nr. 103/2000, încheiat cu

pârâta, precum și faptul că administratorul societății are vârsta de 70 de ani.

Tribunalul Suceava, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, învestit cu soluționarea cauzei, prin

încheierea de ședință a Camerei de Consiliu din data de 10 octombrie 2005 a respins, ca nefondată, cererea de asistență judiciară formulată de reclamanta SC A.I.I. SRL

București, prin administrator M.E., în conformitate cu dispozițiile art. 77 alin.

(3) C. proc. civ. și dispozițiile Legii nr. 146/1997 modificată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că administratorul reclamantei nu a probat cu înscrisuri

împrejurarea că societatea pe care o reprezintă și al cărui patrimoniu nu se

poate confunda cu cel al său, nu poate suporta contravaloarea taxei judiciare

de timbru și onorariului unui apărător ce l-ar putea reprezenta în instanță.

La termenul de judecată din

data de 13 septembrie 2007, reprezentantul reclamantei, prezent în instanță, a

reiterat cererea privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru,

motivat de faptul că este în imposibilitatea de a o achita, solicitând totodată

acordarea unui termen de judecată.

Prin încheierea ședinței

Camerei de Consiliu nr. 246 din 11 octombrie 2007, Tribunalul Suceava a respins

noua cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru formulată de

administrator M.E. pentru reclamanta SC A.I.I. SRL București, motivat de faptul

că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate, respectiv art. 23 lit. o) din

Ordinul nr. 760/C/1999.

Prin sentința nr. 2965 din

18 octombrie 2007, Tribunalul Suceava a anulat cererea, ca insuficient

timbrată, sentința fiind ulterior îndreptată în sensul anulării ca netimbrată,

prin încheierea din 25 octombrie 2007.

Împotriva sentinței și a

încheierilor de ședință din 11 octombrie 2007 și 11 octombrie 2007 a declarat apel reclamanta susținând că a încercat să recupereze creanța pe care o are împotriva

SC G.S. SRL Bistrița-Năsăud în procedura reglementată de O.G. nr. 5/2001 și în

temeiul Legii nr. 295/2002, a formulat plângere penală pentru când la primul

termen de judecată la Tribunalul Suceava, 29 septembrie 2005, a formulat cerere

pentru scutire de taxă judiciară de timbru, cerere respinsă la data de 10

octombrie 2005. Ulterior, la data de 13 septembrie 2007, a depus o nouă cerere, respinsă verbal, în ședință publică de către judecătorul cauzei, care

i-a pus în vedere să depună taxa în termen de o oră, la întoarcerea sa în sală,

ședința fiind deja ridicată. Face precizarea apelanta, că nu a fost

încunoștiințată prin citații cu privire la obligarea de a achita taxa de timbru

și că a formulat în cauză cererea de recuzare și de strămutare a judecării

cauzei.

Prin decizia nr. 5 din 21

ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a avut în vedere că administratorului societății

reclamante i-a fost adus la cunoștință obligația achitării taxei judiciare de

timbru, fapt consemnat în încheierea de ședință de la 13 septembrie 2007, și

cum cererea de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru i-a fost

respinsă, reclamanta avea obligația sub sancțiunea anulării cererii să depună

taxa de timbru datorată.

S-a mai reținut că

reclamanta nu a achitat taxa de timbru datorată, deși a fost lăsată cauza la a

doua strigare la sfârșitul ședinței și nici în termenul de 7 zile pentru când a

fost amânată pronunțarea, astfel că în mod corect tribunalul a anulat cererea

reclamantei, ca netimbrată.

În ceea ce privește cererea

de recuzare s-a reținut că atâta timp cât aceasta a fost respinsă prin

încheierea din 15 octombrie 2007 în mod corect magistratul desemnat inițial

prin repartizare aleatorie a fost îndreptățit să continue judecarea cauzei.

Iar, susținerea reclamantei

vizând cererea de strămutare a fost respinsă, cu motivarea că formularea unei

asemenea cereri nu are efect asupra judecării cauzei, decât în măsura admiterii

ei.

În contra celei din urmă

hotărâri reclamanta SC A.I.I. SRL București a declarat recurs criticând soluția

dată pentru nelegalitate și netemeinicie, în susținerea căruia arată, în

esență, că instanța s-a pronunțat în ședința publică, încălcând actul

procedural în sensul pronunțării înaintea dezbaterilor pe fondul cauzei, cu

încălcarea dispozițiilor legale ale art. 77 și 78 C. proc. civ., situație în

raport cu care a formulat cerere de recuzare împotriva magistratului inițial învestit,

împrejurare ce nu îi mai dădea dreptul acestuia să mai judece cauza; în acest

sens recurenta susține că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea formelor

de procedură, invocând ca motiv de nelegalitate pct. 5 al art. 304 C. proc.

civ.

În continuare, recurenta

susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de scutire de la plata

taxei judiciare de timbru.

În consecință, recurenta

solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 146/1997 republicată „acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează

diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu

excepțiile prevăzute de lege”.

În ședința publică de la 13

septembrie 2007, administratorul, M.E., societății reclamante a precizat că

și-a modificat obiectul cauzei dedus judecății, din somația de plată prevăzută

de O.G. nr. 51/2001 într-o acțiune de drept comun, o acțiune în pretenții.

Față de această împrejurare

tribunalul i-a pus în vedere recurentei, ca în raport de precizările făcute,

taxa judiciară de timbru datorată este în sumă de 59.305.317 Rol. În aceeași

ședință administratorul societății recurente a solicitat scutirea de la plata

taxei judiciare de timbru, motivat de faptul că este în imposibilitate de a

achita o asemenea sumă și a insistat în acordarea unui nou termen de judecată.

Față de susținerile

administratorului societății reclamante, instanța de fond a pus în vedere acestuia

să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată, urmând a se

pronunța și asupra cererii de scutire formulată de reclamantă, și pentru toate

aceste motive s-a acordat termen la 11 octombrie 2007.

La 11 octombrie 2007,

tribunalul în mod legal a respins cererea de scutire de la plata taxei

judiciare de timbru, în camera de consiliu, potrivit dispozițiilor art. 77 alin.

(2) și (3) C. proc. civ., în vigoare la data soluționării, în prezent abrogat, cu

motivarea că s-a mai formulat o cerere în acest sens, care a fost respinsă prin

încheierea de ședință de la 10 octombrie 2005.

Prin urmare, soluționarea

cererii de scutire de la plata taxei judiciare de timbru a fost legal

pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 77 și urm. C. proc. civ.

La aceeași dată, 11

octombrie 2007, reclamanta a mai formulat o cerere de recuzare împotriva

magistratului învestit cu soluționarea cauzei, împrejurări consemnate în

încheierea de ședință de la 11 octombrie 2007, însă când instanța i-a pus în

vedere să timbreze cererea până la sfârșitul ședinței, acesta s-a prezentat înaintea

încheierii ședinței însă după închiderea dezbaterilor.

Este adevărat că nu s-a

soluționat cererea de recuzare dar, administratorul societății reclamante a

formulat-o după ce pricina a rămas în pronunțare pe excepția netimbrării,

astfel încât a amânat pronunțarea cu o săptămână pentru a da posibilitatea

reclamantei să achite taxa de timbru datorată calculată la valoarea

pretențiilor contestate.

Prin urmare, cererea de

recuzare trebuia formulată înainte de închiderea dezbaterilor, deși, instanța

în considerentele încheierii menționează că s-a dat termen pentru soluționarea

cererii de recuzare, iar în dispozitivul acesteia se dispune amânarea

pronunțării pe excepția netimbrării. Și, cum în practicaua sentinței se referă

în exclusivitate la timbraj, nu se poate soluționa cererea de recuzare, bine

știut fiind că această cerere nu putea fi supusă examinării decât până la

momentul încheierii dezbaterilor, după acest moment nu mai pot fi depuse

înscrisuri și nu mai pot fi formulate alte cereri.

Față de cele învederate,

Înalta Curte constată că motivele invocate nu sunt de nelegalitate în sensul

textului de lege evocat de recurentă, ceea ce înseamnă că nu s-au încălcat

dispozițiile art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O. și nici nu i s-a adus o vătămare

așa cum pretinde reclamanta, situație, în raport cu care în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC A.I.I. SRL București împotriva deciziei nr. 5

din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 noiembrie 2009.