ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2050/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2050/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj, reclamanta SC B.S.E. SA a solicitat în contradictoriu cu

pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj Autoritatea

Națională a Vămilor, Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, admiterea acțiunii, anularea Deciziei nr. 238 din 18

decembrie 2009, anularea în parte a procesului-verbal din 08 octombrie 2009 și

a Deciziei pentru regularizarea situației nr. 56 din 08 octombrie 2009 emise de

către pârâtă, ca nelegale și netemeinice, exonerarea de plata sumelor imputate,

exonerarea de plata sumei de 585.184 RON reprezentând TVA și a sumei de 77.828

RON, reprezentând accesorii (majorări și penalizări de întârziere), imputate

prin actele atacate, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal din 21 august 2007 i s-a

imputat suma de 585.184 RON reprezentând drepturi vamale datorate bugetului de

stat (TVA), precum și suma de 167.763 RON reprezentând majorări de întârziere

aferente debitului principal calculate până la data întocmirii

procesului-verbal menționat, iar prin Sentința civilă nr. 562/2008 s-a admis

acțiunea reclamantei și, în consecință, a fost exonerată de plata sumelor

imputate, sentința rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2963 din 28 mai 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins recursul

formulat de către pârâte.

Reclamanta a mai

arătat că, deși inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare

impozit, taxă sau contribuție socială și pentru fiecare perioadă supusă

verificării impozitării, în data de 07 octombrie 2009 pârâtele au procedat la

efectuarea unei noi inspecții fiscale, având ca obiect aceleași bunuri și

aceeași perioadă, justificând măsura pe considerentul că prin hotărârea

pronunțată anterior, instanța a repus părțile în situația anterioară prin

anularea actelor încheiate de autoritatea vamală cu ocazia inspecției din anul 2007.

Astfel, au imputat

reclamantei suma de 585.184 RON reținută prin procesul-verbal de control din 21

august 2007 și din nou aceeași sumă prin procesul-verbal de control din 08

octombrie 2009, precum și suma de 161.815 RON reprezentând majorări de întârziere

aferente debitului principal calculate până la data întocmirii

procesului-verbal atacat.

Prin întâmpinarea

formulată, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj a invocat

necompetența materială a Tribunalului Cluj în soluționarea cauzei potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Tribunalul Cluj, prin

Sentința civilă nr. 695 din 26 februarie 2010, a admis excepția necompetenței

materiale și a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea

Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

instanțe

Învestită cu

soluționarea pricinii, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 260 din 16 iunie 2010, a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC B.S.E. SA în contradictoriu cu pârâtele

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Autoritatea

Națională a Vămilor România și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția

Națională de Administrare Fiscală, a anulat Decizia nr. 238 din 18 decembrie

2009 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a anulat

procesul-verbal din 8 octombrie 2009 întocmit de Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Cluj și Decizia de regularizare nr. 56 din 8

octombrie 2009 emisă de Agenția de Națională de Administrare Fiscală -

Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția județeană pentru Accize și

Operațiuni Vamale Cluj.

Prin aceeași sentință

a exonerat reclamanta de plata TVA în cuantum de 585.184 RON, de plata

majorărilor și penalităților de întârziere aferente TVA în cuantum de 77.828

RON, obligând pârâtele, în solidar, la plata sumei de 4,3 RON reprezentând

cheltuieli de judecată, către reclamantă.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că după pronunțarea unei

hotărâri judecătorești, rămasă irevocabilă, prin care a fost admisă acțiunea

reclamantei și exonerată de plata sumelor imputate, pârâtele au efectuat o nouă

inspecție fiscală, iar ulterior s-a emis procesul-verbal din data de 08 octombrie

2009, ca urmare a verificării a aceleiași perioade și a acelorași bunuri, prin

care s-a imputat din nou reclamantei suma de 585.184 RON reprezentând drepturi

vamale datorate bugetului de stat (TVA), precum și suma de 161.815 RON

reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal calculate până

la data întocmirii procesului-verbal atacat.

Astfel, instanța de

fond a apreciat că respectivul control efectuat în 2009, ale cărui rezultate

sunt contestate în speță, nu putea avea loc, în condiții de legalitate și

oportunitate pentru că vizează aceeași perioadă și aceleași obligații fiscale.

S-a mai considerat că

anularea actelor întocmite în cursul anului 2007 are ca și efect repunerea în

situația anterioară în privința operațiunilor fiscale efectuate în baza actelor

anulate, în sensul în care se restituie sumele executate în baza actului

anulat, repunerea în situația anterioară neputând fi interpretată în sensul

facilității acordate organului fiscal de a demara un nou control, cu același

obiect, pentru aceeași perioadă, considerând că nu poate fi primită afirmația

pârâtei cum că obiectul celui de-al doilea control rezidă în verificarea

îndeplinirii obligației asumate de reclamantă, pentru că este combătută cu

cererea de restituire a TVA-ului existentă în primul proces-verbal, precum și

deconturile de TVA aferente lunilor martie, aprilie 2008, documente fiscale

omise la analiză și care atestă aspectul că reclamanta și-a închis regimul

vamal prin achitarea TVA-ului nesolicitat a fi restituit în temeiul hotărârii

judecătorești.

Temeiul de drept

pentru care reclamanta a fost scutită de la plata TVA-ului îl reprezintă, în

opinia instanței de fond, prevederile Legii nr. 86/2006, precum și cele ale

Codului de procedură fiscală, coroborate cu deciziile pârâtei privind

exonerarea reclamantei de plata obligațiilor vamale, astfel că atâta timp cât

există o decizie de scutire de la garantarea drepturilor de import și a taxei

pe valoare adăugată aferentă importului temporar, atâta timp cât nu există

niciun act de modificare sau revocare a acestei decizii, intimata nu poate

să-și invoce propria culpă pentru a anula acea decizie de scutire.

Totodată, s-a

apreciat că o dovadă în acest sens este și faptul că în luna martie 2008

reclamanta a înmatriculat definitiv toate cele 8 autoutilitare, fapt care nu ar

fi fost posibil dacă TVA-ul nu era achitat, aspect reținut și de instanța

supremă prin Decizia nr. 2963/2009, iar o altă dovadă este împrejurarea că

cererea de restituire a acestei taxe, formulată de reclamantă la momentul

rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în cadrul Dosarului nr.

720/33/2008, confirmă aceleași aspecte.

declarate în cauză

Împotriva Sentinței

nr. 260 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Cluj, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume

propriu dar și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

4.1 Printr-un set de

critici circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală susține că sentința

atacată este nelegală întrucât este pronunțată în contradictoriu cu o persoană

fără calitate procesual pasivă și fără citarea în cauză a organului fiscal

emitent al actelor contestate, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice

a județului Cluj.

În acest sens, arată

recurenta că actul administrativ atacat prin cererea de chemare în judecată,

este emis, potrivit art. 209 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj,

respectiv Decizia nr. 238 din 18 decembrie 2009, prin care a fost soluționată

contestația reclamantei formulată împotriva procesului-verbal din 8 octombrie

2009 și a Deciziei pentru regularizarea situației nr. 56 din 8 octombrie 2009, acte

emise de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj.

4.2 Printr-un set de

critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurent Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale

Cluj a susținut că instanța fondului prin hotărârea recurată a acordat mai mult

decât i s-a cerut, deoarece a dispus anularea în integralitatea sa a

procesului-verbal de control nr. X/2009 și Deciziei de regularizare a situației

nr. 56/2009, cu toate că atât intimata-reclamantă în acțiunea introductivă a

solicitat doar anularea în parte a celor două acte administrative emise de

autoritatea vamală, cât și instanța fondului, în partea de început a

considerentelor hotărârii, a reținut întocmai petitele formulate de

intimata-reclamantă.

Consideră aceeași

recurentă că hotărârea instanței de fond cade sub incidența motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care este dată fără

a se arăta temeiul legal și, totodată, cu interpretarea și aplicarea greșită a

legii.

Astfel susține

recurenta că deși, inspectorii vamali ai Direcției Județene pentru Accize și

Operațiuni Vamale Cluj și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj au

precizat fără echivoc că se datorează TVA aferent importului autospecialelor și

au indicat baza legală în temeiul căreia s-a stabilit obligația de plată,

instanța de fond nu a reușit să-și motiveze în drept hotărârea pronunțată ba

mai mult a introdus în cauză elemente de fapt inexistente sau străine de cauză,

iar în privința scutirii de la plata TVA, pe care ar fi acordat-o autoritatea

vamală, a interpretat absolut eronat și tendențios Ordinul Ministrului

Finanțelor Publice nr. 1086/2006.

instanței de recurs

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentele-reclamante, cât și sub

toate aspectele, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 85 C.

proc. civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea

părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Conform art. 13 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ, la primirea acțiunii, instanța va

dispune citarea părților și va putea cere autorității al cărei act este atacat

să îi comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a

stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru

soluționarea cauzei.

În cauză, Înalta

Curte constată că, nu s-a dispus citarea Direcției Generale a Finanțelor

Publice Cluj, deși prin acțiunea dedusă prezentei judecăți s-a solicitat

anularea Deciziei nr. 238 din 18 decembrie 2009 prin care Direcția Generală a

Finanțelor Publice Cluj a respins ca neîntemeiată contestația depusă de SC B.S.E.

SA, sub nr. X din 17 noiembrie 2009; anularea în parte a procesului-verbal de

control încheiat la data de 8 octombrie 2009 de Direcția Județeană pentru

Accize și Operațiuni Vamale Cluj; anularea Deciziei pentru regularizarea

situației nr. 56 privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal,

emisă la 8 octombrie 2009 de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni

Vamale Cluj.

Faptul că în antetul

Deciziei nr. 238/2009 apar înscrise și alte două autorități publice ierarhic

superioare, care fiind indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată au

fost citate în cauză, respectiv Ministerul Finanțelor Publice și Agenția

Națională de Administrare Fiscală, nu acoperă îndeplinirea obligației legale de

a cita în cauză emitentul actului administrativ contestat, care este Direcția

Generală a Finanțelor Publice Cluj, în competența căreia potrivit art. 209 din

O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal, cădea soluționarea contestației.

Totodată, nu are

relevanță nici faptul că respectiva instituție publică nu a fost indicată ca și

pârâtă prin cererea de chemare în judecată, în condițiile în care instanța de

fond era obligată să dispună citarea din oficiu a emitentului actului

administrativ-fiscal contestat, în acord cu dispozițiile legale mai sus indicate

și cu respectarea exigențelor unui proces echitabil în sensul art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere că

instanța de fond a soluționat pricina fără a dispune citarea Direcției Generale

a Finanțelor Publice Cluj, organ emitent al Deciziei nr. 238/2009, contestate

în prezenta cauză, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și

(2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va admite

recursurile formulate în cauză, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării

instanța de fond va stabili în mod corect cadrul procesual prin citarea în

calitate de pârâtă a Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj, și totodată,

va clarifica și obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de

susținerile intimatei-reclamante, în sensul că deși a dorit să solicite

anularea în tot a procesului-verbal nr. X/2009 din eroare a solicitat prin

cererea de chemare în judecată anularea în parte a respectivului act administrativ-fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în nume

propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj,

împotriva Sentinței nr. 260 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2011.