ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 769/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 70 din

11 octombrie 2004, Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată de

reclamantul C.L.M.C.N., împotriva pârâtei SC G.S. SRL Cluj-Napoca și, în

consecință:

A constatat rezilierea contractului

de asociere, încheiat între părți;

A obligat-o pe pârâtă să-i plătească

reclamantului suma de 5.827.637.513 lei cu titlu de taxă de asociere și daune

interese;

A dispus evacuarea pârâtei din

spațiul situat în municipiul Cluj-Napoca.

Prin decizia civilă nr. 77 din 23

februarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a păstrat-o în întregime.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a constatat că apelul nu a fost timbrat anticipat, că apelanta nu s-a

conformat obligațiilor de timbrare potrivit înștiințării transmise pentru

termenul de judecată din 16 februarie 2005, că nu ne aflăm în prezența unei

acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația

timbrării, astfel încât a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (5) din Normele

metodologice de aplicare a acestui act normativ și a anulat apelul pârâtei, ca

netimbrat.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art. 304 și art. 312 C. proc.

civ. și solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Recurenta susține astfel că în

condițiile în care s-a stabilit în sarcina sa, în calitate de apelantă,

obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 43.228.188 lei și

un timbru judiciar de 51.500 lei și că la data de 22 februarie 2005 a solicitat

în scris instanței un nou termen de judecată, în vederea angajării unui

apărător, se impunea amânarea judecării cauzei, cu atât mai mult cu cât s-a

dispus achitarea unei taxe judiciare de timbru, de 43.228.188 lei, pe care nu

era convinsă că trebuie s-o achite, motiv pentru care, tocmai, consultarea și

angajarea unui avocat era necesară.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Recurenta-pârâtă a fost legal

citată, pentru termenul de judecată fixat în apel la data de 23 februarie 2005,

prin citația ce i-a fost emisă la 16 decembrie 2004, cu mențiunea de a achita

taxele de timbru datorate pentru apelul promovat, în cuantumul mai sus

menționat și nu și-a îndeplinit această obligație.

Având în vedere că taxele de timbru

sunt datorate din chiar momentul introducerii cererii, (în speță, apelului) că

nu s-a constatat nici o situație în care ar putea opera o scutire legală de

obligația timbrării și că apelanta-pârâtă a fost citată cu mențiunea timbrării,

astfel cum s-a arătat mai sus, se reține că în mod corect instanța a procedat

la anularea apelului, ca netimbrat, pentru că, în condițiile mai sus arătate,

nu numai că nu avea obligația de a acorda un nou termen de judecată în

considerarea dispozițiilor art. 156 C. proc. civ., ci, dimpotrivă, se impunea

ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și să anuleze cererea (apelul) ca netimbrată, ceea ce a și făcut.

Lipsa de apărare nu poate fi

invocată în împrejurările relevate de această speță, întrucât primul termen de

judecată, din 23 februarie 2005, a fost stabilit într-un mod rezonabil, față de

momentul introducerii cererii (apelului), la 15 noiembrie 2004; de asemenea, în

acest interval, a existat timp suficient pentru angajarea unui apărător și,

oricum, în măsura în care apelanta-pârâtă avea îndoieli sau incertitudini

asupra cuantumului taxei judiciare de timbru datorate sau avea un calcul propriu

al acestora, diferit de cel stabilit de instanță, putea formula o cerere de

reexaminare a taxelor de timbru, care să poată fi luată în considerare de

instanță, ceea ce în speță, apelanta-pârâtă nu a făcut.

În consecință, față de cele mai sus

arătate, recursul declarat în cauză de pârâtă se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC G.S. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 77 din 23 februarie 2005 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 22 februarie 2006.