ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 438/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 439 pronunțată la data de 29 martie 2005 Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanții M.I. și M.M. în contradictoriu cu pârâta SC F. SRL Cluj Napoca și a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la data de 11 aprilie 2003 și radierea din C.F. Cluj a notării antecontractului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul comercial a reținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 11 aprilie 2003 părțile au convenit înstrăinarea imobilului situat în Cluj Napoca, proprietatea reclamanților, compus din construcții și teren în suprafață de 1020 mp cu prețul de 58.000 dolari S.U.A., din care pârâta a achitat la încheierea contractului 500 dolari S.U.A., urmând ca restul să fie plătit în tranșe la termenele stipulate de comun acord.

A mai reținut tribunalul că deși vânzătorii s-au achitat de obligațiile asumate prin antecontract, pârâta, deși somată în scris și telefonic nu a înțeles să-și execute obligațiile și nici nu a făcut demersurile administrative în vederea încheierii în formă autentică a contractului.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel la data de 16 mai 2005. Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 234 din data de 22 septembrie 2005 anulează ca netimbrat apelul pârâtei, constatând că pârâta apelantă nu a timbrat cererea de apel anticipat și nici nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise în acest sens la data de 19 iulie 2005. În contra acestei decizii pârâta a declarat, în termen legal, recurs, invocând lipsa de temei legal a hotărârii în condițiile în care anterior termenului de judecată din 22 septembrie 2005, respectiv la data de 21 septembrie 2005 a transmis prin fax înscrisul care atesta plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în cuantumul stabilit de instanță respectiv 2.257,79 lei noi taxa de timbru și 5 lei noi timbru judiciar.

Intimații au formulat la data de 31 ianuarie 2005 întâmpinare solicitând respingerea recursului cu motivarea că recurenta a efectuat plata taxei de timbru datorate deabia la data de 21 septembrie 2005, în ultima zi a termenului legal și a transmis instanței copia dovezii prin fax, cu mult după ora de închidere a serviciului, astfel că înscrisurile au ajuns pe masa instanței pe data de 22 septembrie 2005, ora 11,40, după pronunțarea hotărârii, iar în ce privește timbrul judiciar mobil, acesta nu a fost atașat.

Examinând recursul prin prisma criticii de nelegalitate formulate, în raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează: 1. Pârâta a achitat la data de 21 septembrie 2005, anterior termenului de judecată stabilit pentru 22 septembrie 2005 taxa judiciară de timbru datorată în sumă de 2.256,79 lei noi și a transmis prin fax, în aceeași zi, 21 septembrie 2005, dovada plății taxelor datorate însoțită de o cerere de amânare pentru lipsă de apărare (dosar apel) și pentru depunerea în original a taxelor datorate. Deși transmiterea înscrisurilor prin fax a fost confirmată (dosar recurs), în data de 21 septembrie 2005, acestea au fost atașate la dosarul cauzei la data de 22 septembrie 2005, ora 11,40, după deliberare și pronunțarea soluției, potrivit rezoluției membrilor completului de judecată.

Prin urmare, la data judecării cauzei, taxa de timbru și cererea de termen nu se aflau la dosar și din acest punct de vedere soluția a reflectat această lipsă. Având în vedere însă împrejurarea că nedepunerea la dosar în timp util a înscrisurilor mei sus menționate, este rezultatul unor disfuncționalități a serviciilor auxiliare ale instanței, ce nu pot fi imputabile părții, sancțiunea anulării cererii nu se mai fundamentează legal. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul și va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC F. SRL Mediaș, împotriva deciziei nr. 234 din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 februarie 2006.