ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 438/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 439

pronunțată la data de 29 martie 2005 Tribunalul Comercial Cluj a respins

acțiunea formulată de reclamanții M.I. și M.M. în contradictoriu cu pârâta SC F.

SRL Cluj Napoca și a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare

încheiat de părți la data de 11 aprilie 2003 și radierea din C.F. Cluj a

notării antecontractului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul

comercial a reținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 11

aprilie 2003 părțile au convenit înstrăinarea imobilului situat în Cluj Napoca,

proprietatea reclamanților, compus din construcții și teren în suprafață de

1020 mp cu prețul de 58.000 dolari S.U.A., din care pârâta a achitat la

încheierea contractului 500 dolari S.U.A., urmând ca restul să fie plătit în

tranșe la termenele stipulate de comun acord.

A mai reținut tribunalul că deși

vânzătorii s-au achitat de obligațiile asumate prin antecontract, pârâta, deși

somată în scris și telefonic nu a înțeles să-și execute obligațiile și nici nu

a făcut demersurile administrative în vederea încheierii în formă autentică a

contractului.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a

declarat apel la data de 16 mai 2005.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 234

din data de 22 septembrie 2005 anulează ca netimbrat apelul pârâtei, constatând

că pârâta apelantă nu a timbrat cererea de apel anticipat și nici nu s-a

conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise în acest sens

la data de 19 iulie 2005.

În contra acestei decizii pârâta a

declarat, în termen legal, recurs, invocând lipsa de temei legal a hotărârii în

condițiile în care anterior termenului de judecată din 22 septembrie 2005,

respectiv la data de 21 septembrie 2005 a transmis prin fax înscrisul care

atesta plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în cuantumul stabilit

de instanță respectiv 2.257,79 lei noi taxa de timbru și 5 lei noi timbru

judiciar.

Intimații au formulat la data de 31

ianuarie 2005 întâmpinare solicitând respingerea recursului cu motivarea că

recurenta a efectuat plata taxei de timbru datorate deabia la data de 21

septembrie 2005, în ultima zi a termenului legal și a transmis instanței copia

dovezii prin fax, cu mult după ora de închidere a serviciului, astfel că

înscrisurile au ajuns pe masa instanței pe data de 22 septembrie 2005, ora

11,40, după pronunțarea hotărârii, iar în ce privește timbrul judiciar mobil,

acesta nu a fost atașat.

Examinând recursul prin prisma

criticii de nelegalitate formulate, în raport de actele dosarului, Înalta Curte

constată că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează:

septembrie 2005, anterior termenului de judecată stabilit pentru 22 septembrie

2005 taxa judiciară de timbru datorată în sumă de 2.256,79 lei noi și a

transmis prin fax, în aceeași zi, 21 septembrie 2005, dovada plății taxelor

datorate însoțită de o cerere de amânare pentru lipsă de apărare (dosar apel)

și pentru depunerea în original a taxelor datorate.

Deși transmiterea înscrisurilor prin

fax a fost confirmată (dosar recurs), în data de 21 septembrie 2005, acestea au

fost atașate la dosarul cauzei la data de 22 septembrie 2005, ora 11,40, după

deliberare și pronunțarea soluției, potrivit rezoluției membrilor completului de

judecată.

Prin urmare, la data judecării

cauzei, taxa de timbru și cererea de termen nu se aflau la dosar și din acest

punct de vedere soluția a reflectat această lipsă.

Având în vedere însă împrejurarea că

nedepunerea la dosar în timp util a înscrisurilor mei sus menționate, este

rezultatul unor disfuncționalități a serviciilor auxiliare ale instanței, ce nu

pot fi imputabile părții, sancțiunea anulării cererii nu se mai fundamentează

legal.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art.

312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul și va casa hotărârea

atacată cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC F. SRL Mediaș, împotriva deciziei nr. 234 din 22 septembrie 2005 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, casează decizia

recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

3 februarie 2006.