ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 597/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 16 septembrie 2004, reclamanții M.I. și M.M. a chemat în judecată

pârâta SC F. SRL CLUJ NAPOCA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța

să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură

privată la data de 11 aprilie 2003, pentru neplata prețului, radierea din CF nr.

108024 Cluj a notării antecontractului de vânzare-cumpărare efectuată sub nr. 9887

din 10 iunie 2003, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta un antecontract de

vânzare-cumpărare prin care au înstrăinat acesteia imobilul situat în Cluj

Napoca, și construcțiile aferente pentru prețul de 58.000 dolari S.U.A.

La încheierea contractului

pârâta a achitat suma de 500 dolari S.U.A. urmând ca restul de preț să fie

achitat în două tranșe, respectiv 29.500 dolari S.U.A. până la 31 iulie 2003 și

28.000 dolari S.U.A. până la data de 31 mai 2004.

Cu toate că reclamanții au

somat-o pe pârâtă în mai multe rânduri să achite restul prețului datorat,

aceasta a refuzat.

Tribunalul Comercial Cluj,

prin sentința nr. 430 din 29 martie 2005, a admis acțiunea și a dispus

rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația contractuală

prin semnarea antecontractului în sensul că nu a achitat prețul imobilului ca a

constituit obiect al convenției părților deși termenele de plată stabilite au

expirat.

Împotriva hotărârii judecătorești

amintite anterior a formulat apel în termen legal pârâta SC F. SRL solicitând

instanței, în principal, anularea actelor de procedură îndeplinite de prima

instanță întrucât a fost citată cu rea-credință la un alt sediu decât cel

cunoscut iar, în subsidiar, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și a

excepției de neexecutare a antecontractului.

În motivarea apelului s-a

arătat că reclamanții au solicitat cu rea-credință citarea pârâtei la sediul

indicat la O.R.C. deoarece aceștia cunoșteau că nu-și desfășoară activitatea în

acel sediu. De asemenea, s-a susținut că acțiunea reclamanților este

inadmisibilă întrucât nu a procedat la notificarea prealabilă a pârâtei cu

privire la intenția de rezoluțiune a antecontractului iar în somația și invitația

comunicată pârâtei nu există atenționarea privind îndeplinirea obligațiilor

contractuale într-un anumit termen; apoi, s-a arătat că reclamanții nu pot

să-și invoce propria culpă pentru a cere rezoluțiunea antecontractului întrucât

aceștia se opun radierii din C.F. a unui corp ce nu există, obstrucționează

desfășurarea activității și refuză încheierea contractului în formă autentică;

ulterior, pârâta și-a completat motivele de apel invocând și excepția

necompetenței teritoriale a instanței de fond în soluționarea cauzei.

Prin decizia nr. 71 din 15

mai 200, Curtea de apel Cluj a respins apelul, ca nefondat, motivând că

excepția necompetenței teritoriale a instanței de fond în soluționarea

prezentei cauze este nefondată întrucât pretențiile din cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanți vizează rezoluțiunea unui antecontract de

vânzare-cumpărare a unui imobil iar potrivit art. 13 C. proc. civ., competența

în soluționarea acestor cereri revine numai instanței în circumscripția căreia

se află imobilele, dispozițiile art. 10 pct. 1 din același act normativ,

nefiind incidente în cauză, astfel că instanța de fond a procedat la

soluționarea acțiunii cu respectarea normelor imperative referitoare la

competență.

Împrejurarea că pârâta a

invocat existența unei hotărâri judecătorești respectiv sentința civilă nr. 2363/2004

pronunțată de Tribunalul Sibiu pentru a justifica necompetentă teritorială a

instanței de fond nu prezintă relevanță juridică întrucât instanța a procedat

la anularea acțiunii reclamanților ca fiind netimbrată fără a-și verifica

propria competență, iar hotărârea prin care s-a dispus astfel nu poartă

mențiunea că este irevocabilă, astfel că instanța, în temeiul art. 137 alin. (1)

C. proc. civ., va respinge excepția necompetenței teritoriale invocată de

pârâtă.

Critica apelantei privind

neregulata citare a acesteia în fața primei instanțe este nefondată întrucât

după cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, aceasta a fost citată la

sediul indicat în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți precum

și la sediul înscris în registrul Comerțului. Mai mult, pârâta a fost citată și

la adresa administratorului-asociat al acesteia, prevederile art. 90 C. proc.

civ., fiind nerespectate.

Cât privește excepția

inadmisibilității acțiunii reclamanților întemeiată pe împrejurarea că aceștia

au solicitat instanței rezoluțiunea antecontractului fără ca anterior să le

notifice intenția de desființare a acesteia, înlăturată cu motivarea că a fost

potrivit art. 1021 C. proc. civ., dacă una din părțile contractului

sinalagmatic nu execută prestațiile la care s-a obligat, cealaltă parte este

îndrituită să ceară instanței de judecată fie obligarea la executare, în

temeiul art. 969 C. civ., sau rezoluțiunea convenției.

Rezoluțiunea constă, așadar,

în desființarea unei convenții sinalagmatice, cu titlu de sancțiune, la cererea

uneia dintre părți dacă cealaltă parte nu și-a executat culpabil obligațiile

sale dacă condițiile de exercitare ale acțiunii în rezoluțiunea judiciară ale

convențiilor sinalagmatice sunt îndeplinite respectiv una din părți să nu-și fi

executat obligațiile sale, neexecutarea este imputabilă părții care nu și-a îndeplinit

obligația iar debitorul obligației neexecutate a fost pus în întârziere.

În speță, s-a reținut că

toate condițiile de exercitare ale acțiunii în rezoluțiunea judiciară ale

convențiilor sinalagmatice sun îndeplinite. Astfel, reclamanții și-au

îndeplinit obligațiile asumate și au predat bunul, obiect al convenției

părților către pârâtă și constatând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația

corelativă, aceea de plată a prețului, au solicitat rezoluțiunea

antecontractului după ce în prealabil s-au adresat pârâtei în acest sens,

dovadă fiind înscrisul existent la dosarul nr. 8867/2004 al Tribunalului Cluj.

Cât privește excepția de

neexecutare a contractului invocată de pârâtă și care vizează împrejurarea că

reclamanții au refuzat încasarea prețului stabilit convențional, Curtea a

apreciat-o ca fiind nefondată. Astfel, este cunoscut faptul că excepția de

neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia

dintre părțile contractului sinalagmatic în cazul în care i se pretinde

executarea obligației ce-i incubă fără ca partea care pretinde această

executare să-și execute propriile obligații.

Împotriva soluției instanței

de apel, a declarat recurs, pârâta, în termen și legal timbrat criticile vizând

aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Astfel, se susține că în mod

eronat instanța de apel a obligat reclamanții la plata taxei de timbru

neachitată la fond, când instanța de fond avea la îndemână aplicarea sancțiunii

prevăzută de art. 20 din Legea nr. 147/1996.

În continuare se reiau

criticile din cererea de apel cu privire la excepția de necompetență materială,

a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa notificării, lipsa citării, și buna

credință fiind dispuși în orice moment să achite, diferența de preț,

considerând și că în mod nejustificat instanța de apel nu i-a acordat un termen

de grație pentru a achita prețul.

Ulterior recurenta a

formulat precizări prin care arată că a plătit suma datorată cu titlu de

diferență preț reclamanților intimați depunând spre dovadă oferta reală de

plată adresată Biroului Executorului Judecătoresc anexând și recipisa C.E.C. nr.

241 din 7 februarie 2007.

Recursul este nefondat.

Potrivit Legii nr. 146/1997

în cazul controlului judiciar dacă se constată neregularității în ce privește

plata taxei de timbru se pot lua măsuri pentru achitarea acesteia, în speță

soluția pe acest aspect fiind legală.

Cu privire la excepția de

necompetență instanța de apel justificat a avut în vedere normele imperative

prevăzute de art. 13 C. proc. civ., față de obiectul cauzei dedus judecății

respectiv rezoluțiune antecontract vânzare-cumpărare a unui imobil.

Cauza fiind judecată sub

jurisdicție comercială s-a procedat la încercarea concilierii prealabile

potrivit art. 720 C. proc. civ., fiind modificată intenția de desființare a

antecontractului, deci au fost realizate cerințele imperative ale art. 1021 C.

civ.

De asemenea, s-a înlăturat

și excepția de neexecutare a contractului, care vizează împrejurarea că

recurenții au refuzat încasarea prețului stabilit convențional atâta timp cât

intimații și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate respectiv au pus la

dispoziția recurentei-pârâte imobilul, obiect al antecontractului.

În realitate esența

problemei supuse judecății este că recurenta în ciuda tuturor cererilor

formulate și a scriptelor depuse sau transmise prin fax nu a plătit decât 500

dolari S.U.A. din prețul de 58.000 dolari S.U.A., situație în care nu se poate

pune problema acordării termenului de grație sau de plată a prețului atâta

vreme cât antecontractul a fost încheiat în anul 2003.

În aceste condiții justificat

s-a reținut culpa recurentei pârâte căreia îi este imputabilă nerespectarea

obligației de plată.

Este adevărat că partea în

culpă are posibilitatea, spre a evita rezoluțiunea contractului, să execute

prestațiile datorate în tot cursul procesului, și că s-a depus copia recipisei

privind oferta de plată către intimați cu data de 7 februarie 2007, numai că

prin aceasta nu a făcut dovada bunei credințe și nu poate fi luată în

considerație față de neîndeplinirea obligației într-un interval de 4 ani, fiind

cea care a încălcat principiul obligativității contractelor, reprezentantul

intimaților arătând că nu sunt de acord cu oferta de plată.

Față de cele arătate, văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC F. SRL Cluj Napoca, prin mandatar F.R., împotriva deciziei nr. 71

din 15 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj-Napoca, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 8 februarie 2007.