ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 597/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 16 septembrie 2004, reclamanții M.I. și M.M. a chemat în judecată pârâta SC F. SRL CLUJ NAPOCA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată la data de 11 aprilie 2003, pentru neplata prețului, radierea din CF nr. 108024 Cluj a notării antecontractului de vânzare-cumpărare efectuată sub nr. 9887 din 10 iunie 2003, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta un antecontract de vânzare-cumpărare prin care au înstrăinat acesteia imobilul situat în Cluj Napoca, și construcțiile aferente pentru prețul de 58.000 dolari S.U.A.

La încheierea contractului pârâta a achitat suma de 500 dolari S.U.A. urmând ca restul de preț să fie achitat în două tranșe, respectiv 29.500 dolari S.U.A. până la 31 iulie 2003 și 28.000 dolari S.U.A. până la data de 31 mai 2004. Cu toate că reclamanții au somat-o pe pârâtă în mai multe rânduri să achite restul prețului datorat, aceasta a refuzat. Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința nr. 430 din 29 martie 2005, a admis acțiunea și a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația contractuală prin semnarea antecontractului în sensul că nu a achitat prețul imobilului ca a constituit obiect al convenției părților deși termenele de plată stabilite au expirat.

Împotriva hotărârii judecătorești amintite anterior a formulat apel în termen legal pârâta SC F. SRL solicitând instanței, în principal, anularea actelor de procedură îndeplinite de prima instanță întrucât a fost citată cu rea-credință la un alt sediu decât cel cunoscut iar, în subsidiar, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și a excepției de neexecutare a antecontractului. În motivarea apelului s-a arătat că reclamanții au solicitat cu rea-credință citarea pârâtei la sediul indicat la O.R.C. deoarece aceștia cunoșteau că nu-și desfășoară activitatea în acel sediu.

De asemenea, s-a susținut că acțiunea reclamanților este inadmisibilă întrucât nu a procedat la notificarea prealabilă a pârâtei cu privire la intenția de rezoluțiune a antecontractului iar în somația și invitația comunicată pârâtei nu există atenționarea privind îndeplinirea obligațiilor contractuale într-un anumit termen; apoi, s-a arătat că reclamanții nu pot să-și invoce propria culpă pentru a cere rezoluțiunea antecontractului întrucât aceștia se opun radierii din C.F. a unui corp ce nu există, obstrucționează desfășurarea activității și refuză încheierea contractului în formă autentică; ulterior, pârâta și-a completat motivele de apel invocând și excepția necompetenței teritoriale a instanței de fond în soluționarea cauzei.

Prin decizia nr. 71 din 15 mai 200, Curtea de apel Cluj a respins apelul, ca nefondat, motivând că excepția necompetenței teritoriale a instanței de fond în soluționarea prezentei cauze este nefondată întrucât pretențiile din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți vizează rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil iar potrivit art. 13 C. proc. civ., competența în soluționarea acestor cereri revine numai instanței în circumscripția căreia se află imobilele, dispozițiile art. 10 pct. 1 din același act normativ, nefiind incidente în cauză, astfel că instanța de fond a procedat la soluționarea acțiunii cu respectarea normelor imperative referitoare la competență.

Împrejurarea că pârâta a invocat existența unei hotărâri judecătorești respectiv sentința civilă nr. 2363/2004 pronunțată de Tribunalul Sibiu pentru a justifica necompetentă teritorială a instanței de fond nu prezintă relevanță juridică întrucât instanța a procedat la anularea acțiunii reclamanților ca fiind netimbrată fără a-și verifica propria competență, iar hotărârea prin care s-a dispus astfel nu poartă mențiunea că este irevocabilă, astfel că instanța, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă. Critica apelantei privind neregulata citare a acesteia în fața primei instanțe este nefondată întrucât după cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, aceasta a fost citată la sediul indicat în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți precum și la sediul înscris în registrul Comerțului.

Mai mult, pârâta a fost citată și la adresa administratorului-asociat al acesteia, prevederile art. 90 C. proc. civ., fiind nerespectate. Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților întemeiată pe împrejurarea că aceștia au solicitat instanței rezoluțiunea antecontractului fără ca anterior să le notifice intenția de desființare a acesteia, înlăturată cu motivarea că a fost potrivit art. 1021 C. proc. civ., dacă una din părțile contractului sinalagmatic nu execută prestațiile la care s-a obligat, cealaltă parte este îndrituită să ceară instanței de judecată fie obligarea la executare, în temeiul art. 969 C. civ., sau rezoluțiunea convenției.

Rezoluțiunea constă, așadar, în desființarea unei convenții sinalagmatice, cu titlu de sancțiune, la cererea uneia dintre părți dacă cealaltă parte nu și-a executat culpabil obligațiile sale dacă condițiile de exercitare ale acțiunii în rezoluțiunea judiciară ale convențiilor sinalagmatice sunt îndeplinite respectiv una din părți să nu-și fi executat obligațiile sale, neexecutarea este imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația iar debitorul obligației neexecutate a fost pus în întârziere. În speță, s-a reținut că toate condițiile de exercitare ale acțiunii în rezoluțiunea judiciară ale convențiilor sinalagmatice sun îndeplinite.

Astfel, reclamanții și-au îndeplinit obligațiile asumate și au predat bunul, obiect al convenției părților către pârâtă și constatând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația corelativă, aceea de plată a prețului, au solicitat rezoluțiunea antecontractului după ce în prealabil s-au adresat pârâtei în acest sens, dovadă fiind înscrisul existent la dosarul nr. 8867/2004 al Tribunalului Cluj. Cât privește excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă și care vizează împrejurarea că reclamanții au refuzat încasarea prețului stabilit convențional, Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată. Astfel, este cunoscut faptul că excepția de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incubă fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații.

Împotriva soluției instanței de apel, a declarat recurs, pârâta, în termen și legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că în mod eronat instanța de apel a obligat reclamanții la plata taxei de timbru neachitată la fond, când instanța de fond avea la îndemână aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 147/1996. În continuare se reiau criticile din cererea de apel cu privire la excepția de necompetență materială, a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa notificării, lipsa citării, și buna credință fiind dispuși în orice moment să achite, diferența de preț, considerând și că în mod nejustificat instanța de apel nu i-a acordat un termen de grație pentru a achita prețul.

Ulterior recurenta a formulat precizări prin care arată că a plătit suma datorată cu titlu de diferență preț reclamanților intimați depunând spre dovadă oferta reală de plată adresată Biroului Executorului Judecătoresc anexând și recipisa C.E.C. nr. 241 din 7 februarie 2007. Recursul este nefondat. Potrivit Legii nr. 146/1997 în cazul controlului judiciar dacă se constată neregularității în ce privește plata taxei de timbru se pot lua măsuri pentru achitarea acesteia, în speță soluția pe acest aspect fiind legală. Cu privire la excepția de necompetență instanța de apel justificat a avut în vedere normele imperative prevăzute de art. 13 C. proc. civ., față de obiectul cauzei dedus judecății respectiv rezoluțiune antecontract vânzare-cumpărare a unui imobil.

Cauza fiind judecată sub jurisdicție comercială s-a procedat la încercarea concilierii prealabile potrivit art. 720 C. proc. civ., fiind modificată intenția de desființare a antecontractului, deci au fost realizate cerințele imperative ale art. 1021 C. civ. De asemenea, s-a înlăturat și excepția de neexecutare a contractului, care vizează împrejurarea că recurenții au refuzat încasarea prețului stabilit convențional atâta timp cât intimații și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate respectiv au pus la dispoziția recurentei-pârâte imobilul, obiect al antecontractului. În realitate esența problemei supuse judecății este că recurenta în ciuda tuturor cererilor formulate și a scriptelor depuse sau transmise prin fax nu a plătit decât 500 dolari S.U.A.

din prețul de 58.000 dolari S.U.A., situație în care nu se poate pune problema acordării termenului de grație sau de plată a prețului atâta vreme cât antecontractul a fost încheiat în anul 2003. În aceste condiții justificat s-a reținut culpa recurentei pârâte căreia îi este imputabilă nerespectarea obligației de plată. Este adevărat că partea în culpă are posibilitatea, spre a evita rezoluțiunea contractului, să execute prestațiile datorate în tot cursul procesului, și că s-a depus copia recipisei privind oferta de plată către intimați cu data de 7 februarie 2007, numai că prin aceasta nu a făcut dovada bunei credințe și nu poate fi luată în considerație față de neîndeplinirea obligației într-un interval de 4 ani, fiind cea care a încălcat principiul obligativității contractelor, reprezentantul intimaților arătând că nu sunt de acord cu oferta de plată.

Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SRL Cluj Napoca, prin mandatar F.R., împotriva deciziei nr. 71 din 15 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj-Napoca, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 februarie 2007.