ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2567/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

în 9 octombrie 2000, reclamanții M.I. și M.A.E. în contradictoriu cu pârâtele

SC P.I. SRL și B.L.D., solicită instanței să constate nevalabilitatea

antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate la 8 martie 1999 având ca

obiect terenul situat în Cluj Napoca, în suprafață de 202 m

2

înscris

în C.F. nr. 26478 Cluj Napoca proprietatea reclamanților, respectiv construcția

ridicată pe acest teren la nr. top 8783/1, casă nefinisată edificată fără

autorizație și neintabulată în C.F. și, pe cale de consecință, să se dispună

desființarea lor, pentru lipsă de consimțământ și neplata prețului, ca și

pentru faptul că pârâta B.L.D. fiind doar asociat în SC P.I. SRL, nu avea

abilitarea legală să încheie antecontractele în discuție în numele firmei,

precum și să dispună evacuarea pârâților din întreg imobilul, teren și

construcție, urmând ca potrivit art. 278 pct. 6 C. proc. civ., sentința să

beneficieze de execuție vremelnică privind posesia, cu dispunerea radierii

notării de sub B 9 din C.F. Cluj Napoca nr. 26478 din 12 iulie 1999 cu nr.

12991/1999.

Prin sentința civilă nr. 240

din 24 mai 2001, Tribunalul Cluj, secția civilă, admite în parte acțiunea,

constată nulitatea absolută a antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate

la 8 martie 1999 sub forma înscrisului sub semnătură privată între reclamanți

în calitate de vânzători și pârâta SC P.I. SRL în calitate de cumpărătoare

având ca obiect terenul în cauză și construcția amplasată pe acesta pentru

prețul de 3.460 mărci germane și respectiv, 70.000 mărci germane, dispune

evacuarea pârâților din imobilele în discuție, respinge capetele de cerere

privind radierea notărilor din C.F. reținând existența unei erori, obstacol ce

a împiedicat formarea actului juridic, eroare asupra naturii juridice a

actului, reclamanții fiind convinși că prin semnarea celor două modele tip de

antecontract date de pârâtă fac acesteia o contra ofertă de vânzare și fiind

dispuși să negocieze clauzele vânzării cumpărării, în vreme ce pârâta a înțeles

să dea înscrisurilor valoarea unor veritabile antecontracte de vânzare

cumpărare. ‚

Prin decizia nr. 201 din 16

noiembrie 2001, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, admite apelul declarat de

pârâte împotriva sentinței instanței de fond pe care o schimbă în totul, în

sensul că respinge acțiunea reclamanților cu motivarea că antecontractele de

vânzare cumpărare din 8 martie 1999 erau de natură a produce efecte juridice

întrucât s-au încheiat în mod valabil, reclamanții acceptând în totul și

necondiționat oferta pârâtei cumpărătoare.

Prin decizia nr. 4377 din 29

octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, admite recursul

declarat de reclamanți împotriva deciziei instanței de apel, casează decizia

recurată, precum și sentința instanței de fond și trimite cauza aceluiași

tribunal pentru judecata pe fond a litigiului, reținând că raportul juridic

dedus judecății este de natură comercială, fiind vorba de un act subiectiv de

comerț.

Prin sentința civilă nr. 2599/

C din 23 iunie 2004, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, respinge acțiunea reclamanților, reținând că înscrisurile pentru

care se solicită constatarea nulității absolute conțin elementele unei

convenții, respectiv ale unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare. Că

prin semnarea acestora s-a acceptat oferta pârâtei în mod necondiționat, iar la

momentul receptării acceptării, în mod cert convențiile au fost considerate ca

încheiate, acestea fiind încheiate între persoane aflate la distanță.

Prin decizia civilă nr. 27

din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, respinge apelul declarat de reclamanți împotriva

sentinței instanței de fond, respinge și cererea intimatei pârâte de obligare a

apelanților la cheltuieli de judecată reținând că înscrisurile fiind semnate de

apelanți și înfățișând fără putință de tăgadă elementele esențiale ale

promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare încheiate cu pârâta, rezultă

justificat că apelanții au acceptat în totul și necondiționat oferta intimatei

propuitoare în care s-a determinat imobilul și prețul, cu consecința că între

părți s-a încheiat în mod valabil convenția menționată în fiecare ofertă,

respectiv pentru teren și, separat, pentru construcție.

Împotriva deciziei instanței

de apel, reclamanții au declarat recurs solicitând admiterea acestuia,

modificarea în totul a deciziei recurate și a sentinței instanței de fond în

sensul constatării nulității absolute a antecontractelor de vânzare cumpărare

din 8 martie 1999, încheiate în forma înscrisului sub semnătură privată între

recurenți, în calitate de promitenți vânzători, și pârâta intimată SC P.I. SRL,

în calitate de promitentă cumpărătoare prin B.L.D. și dispunerea evacuării

intimatelor din imobilele în cauză, cu cheltuieli de judecată în toate gradele.

În motivarea recursului lor,

pe care nu-l întemeiază în drept, nefiind invocat expres niciunul dintre

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurenții reiau relatarea

situației de fapt criticând decizia recurată ca fiind netemeinică și susținând

că instanța de apel nu a apreciat corect probatoriul administrat în cauză;

recurenții critică instanța de apel și pentru a fi pronunțat o decizie fără să

facă o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar nu

indică ce anume prevederi legale au fost incorect aplicate.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimata pârâtă SC P.I. SRL solicită respingerea recursului ca nefondat,

apreciind că decizia recurată este legală și temeinică.

Din examinarea recursului de

față, care nu este motivat în drept de către recurenți, se poate reține, din

dezvoltarea susținerilor acestora, posibilitatea încadrării lui în motivele

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții apreciind că instanța de

apel a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 35 C.

com., în speță cerându-se nulitatea absolută a unor antecontracte de vânzare

cumpărare încheiate între persoane depărtate, astfel că, dându-se eficiență

prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., recursul nu se va considera nul.

Recursul este însă nefondat.

Făcând o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 35 C. com., instanța de apel, ca de altfel și instanța de

fond, a reținut că între recurenți și pârâtă s-au încheiat prin corespondență

două antecontracte semnate de recurenți și de către pârâtă pentru vânzarea

către aceasta din urmă a unui teren al cărui preț s-a achitat în întregime sub

chitanță în mâinile fiului recurenților, prin intermediul căruia s-au transmis

și formularele antecontractelor în cauză, respectiv a construcției edificate pe

menționatul teren al cărei preț urma a fi achitat în momentul încheierii

actului autentic de vânzare cumpărare.

În mod justificat a reținut

instanța de apel, ca și instanța fondului, că semnarea înscrisurilor de către

reclamanți, fără rezerve sau contra propuneri, fapt necontestat de aceștia,

semnifică acceptarea de către ei a celor două oferte de cumpărare trimise de

pârâtă, astfel că între părți s-au încheiat valabil două promisiuni bilaterale

de vânzare cumpărare privind, respectiv, terenul și construcția, actele în

cauză individualizând în suficientă măsură viitoarele operații de vânzare

cumpărare prin identificarea imobilului obiect al vânzării și a prețului.

Față de acestea, criticile

formulate de recurenți urmează a nu fi primite, reținându-se că decizia

recurată este temeinică și legală și, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții M.I. și M.A.E. împotriva deciziei nr. 27 din 18 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2006.