ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1845/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1845/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 486 din data de 21
octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
a administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul M.M.A.,
în contradictoriu cu pârâții A.N.S.V.S.A. și președintele -
secretar de stat - al A.N.S.V.S.A. și, pe cale de consecință a
aplicat pârâtului președintele - secretar de stat - al A.N.S.V.S.A. o
amendă judiciară de 20% din
salariul minim brut pe economie, pe
zi de întârziere, începând cu 1 septembrie 2009 și până la punerea
efectivă în executare a sentinței civile nr. 13 din 5 iunie 2009 a
Curți de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 866/33/2009.
Pentru a se
pronunța astfel, prima instanță, a reținut , în
esență, așa cum reiese din considerentele sentinței,
următoarele:
Prin Ordinul
nr. 69.595/2009 emis de către pârâtă s-a dispus încetarea raportului
de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcția publică din
motive neimputabile funcționarului public, începând cu data de 23 aprilie
2009, reclamantului fiindu-i acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice.
De asemenea, i
s-a adus la cunoștință posibilitatea numirii pe o funcție
publică vacantă.
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată în data de 13 mai 2009, reclamantul M.M.A.,
în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. București, a solicitat
instanței, în dosarul nr. 866/33/2009 al Curții de Apel Cluj,
pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună
suspendarea executării Ordinelor nr. 69.595 din 23 aprilie 2009 și
nr. 7.458 din 6 mai 2009 emise de către pârâtă, în condițiile
art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de
fond.
Prin
Sentința civila nr. 13 din 5 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis
cererea și a dispus suspendarea Ordinului nr. 69.595 din 23 aprilie 2009
emis de către pârâta A.N.S.V.S.A. București.
Așadar, în
aceste condiții, este îndoielnică maniera în care A.N.S.V.S.A. a
înțeles să pună în executare, hotărârea
judecătorească, suspendând un ordin care deja fusese suspendat de
către instanță.
Mai arată instanța
fondului că o astfel de manieră de punere în executare a
sentinței civile nr. 13 din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj este
departe de a se circumscrie exigențelor legale, statuând în mod echivoc
asupra raporturilor de serviciu ale reclamantului. Un ordin suspendat nu-și
mai poate produce efectele iar ca o consecință necesară,
reclamantul revenind la situația anterioară emiterii actului.
Cu alte
cuvinte, singura modalitate în care A.N.S.V.S.A. putea să se conformeze
hotărârii instanței constă în repunerea în funcție a
reclamantului (cu toate drepturile și obligațiile aferente) până
la soluționarea cererii de anulare a Ordinului.
Astfel
,reclamantul nu a fost repus nici ulterior în această funcție, nu a
fost remunerat și nu i s-a permis accesul în biroul său și nici
chiar în sediul D.S.V.S.A. Sălaj ( aceste aspecte nefiind contestate de
către intimați).
Concluzionând,
instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 24 din
Legea nr. 554/2004:
„(1) Dacă
în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată ...
să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea
hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut
în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de
zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în
care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului
autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o
amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar
reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Așadar,
pârâta avea obligația de a pune în executare hotărârea instanței
în cel mult 30 zile de la rămânerea ei irevocabilă respectiv cel
târziu până în 30 august 2009 (decizia Înaltei Curți de Casație
și Justiție a fost pronunțată la 30 iulie 2009).
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții A.N.S.V.S.A.
și Z.M., susținând că hotărârea atacată este
nelegală și netemeinică, prin Ordinul nr. 69117 din 29 iunie 2009
A.N.S.V.S.A. făcând dovada punerii în executare a sentinței civile
nr. 13 din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Totodată,
alăturat recursului s-a depus OP nr. 2421 din 23 octombrie 2009, prin care
s-a făcut dovada plății drepturilor salariale ale
reclamantului-intimat.
Analizând
actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de
recurs invocate, ce se încadrează în drept, din punct de vedere
procedural, în prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele
considerente:
Prin Ordinul de
Plată nr. 2421 din 23 octombrie 2009 recurenții au făcut dovada
suspendării efectelor ordinului de eliberare din funcție a
reclamantului acesta beneficiind de plata, în continuare a drepturilor salariale
avute anterior eliberării din funcție. Totodată Ordinul A.N.S.V.S.A.
nr. 69117 din 29 iunie 2009 a întrerupt orice fel de efecte ale ordinului de
eliberare din funcție contestat de reclamant, până la
pronunțarea instanței de fond, astfel că prejudiciul iminent
invocat de reclamantul-intimat în cererea de suspendare a actului administrativ
a fost înlăturat.
Față
de această situație de fapt și față de scopul pentru
care a fost edictată norma de sancționare cuprinsă în art. 24
din Legea nr. 554/2004 - acela de a asigura punerea în executare a
hotărârii judecătorești - Înalta Curte apreciază că
aplicarea amenzii nu se justifică, autoritățile administrative
pârâte făcând dovada executării de bună-voie a sentinței ce
reprezintă titlu executor.
Pentru
considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3)
C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile, modificând hotărârea
instanței de fond în sensul respingeri acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de
pârâții A.N.S.V.S.A. și Z.M. împotriva sentinței civile nr. 486
din data de 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată în sensul că respinge cererea formulată de
intimatul-reclamant M.M.A., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 14 aprilie 2010.