ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 525/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 73 din data de 23 aprilie 2010, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamanta I.M.M. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici (A.N.F.P.), Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) și Direcția Sanitar Veterinară pentru Siguranța Alimentelor a Județului Mureș (D.S.V.S.A. Mureș), și, în consecință, a obligat pârâta A.N.F.P., respectiv pârâta D.S.V.S.A. Mureș să modifice Ordinul nr. 1305 din 30 iunie 2009, respectiv decizia nr. 42 din 01 iulie 2009 în sensul de a redistribui, respectiv a numi reclamanta în funcția de consilier clasa I, grad profesional superior și treapta de salarizare 1 la Biroul de Inspecție și Control al D.S.V.S.A.

Mureș începând cu data de 24 mai 2009; a obligat pârâtele A.N.S.V.S.A. și D.S.V.S.A. Mureș, în solidar, la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite pentru funcția publică numită începând cu data de 24 mai 2009 până la 01 iulie 2009; a obligat pârâta D.S.V.S.A. Mureș la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a reclamantei și a mai obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 43,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta funcționa ca și director adjunct la pârâta D.S.V.S.A. Mureș. Prin Ordinul nr. 69569 din 23 aprilie 2009, emis de către pârâta A.N.S.V.S.A.

s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale acesteia, pentru motive neimputabile, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile și mențiunea că reclamanta poate opta, potrivit art. 99 din Legea nr. 188/1999, pentru numirea pe o funcție publică vacantă, având și opțiunea, în măsura în care ar exista funcții publice vacante, de a accepta sau refuza ocuparea uneia din aceste funcții în cadrul D.S.V.S.A. Mureș, până la 30 aprilie 3009. A mai reținut instanța de fond că, la data de 27 aprilie 2009, sub nr. 1869/2009, reclamanta a notificat pârâta A.N.S.V.S.A. cu privire la faptul că optează, în condițiile art. 99 din Legea nr. 188/1999, pentru o funcție publică de execuție inferioară, respectiv pentru funcția de consilier clasa I, grad superior, treapta 1, fapt demonstrat atât de confirmarea trimiterii prin fax a acestei cereri, cât și de recunoașterea fără echivoc a pârâtei A.N.S.V.S.A.

privind primirea opțiunii, fără însă a primi răspuns la aceasta. Prin adresa nr. 2748 din 03 iunie 2009, pârâta D.S.V.S.A. Mureș a comunicat pârâtei A.N.S.V.S.A. lista posturilor vacante la D.S.V.S.A. Mureș, comunicate ulterior de către A.N.S.V.S.A. către A.N.F.P. la data de 11 iunie 2009. La data de 16 iunie 2009, reclamanta a formulat plângeri prealabile solicitând pârâtelor A.N.S.V.S.A. și A.N.F.P. numirea în funcția publică de consilier clasa I, grad superior, treapta 1, la pârâta D.S.V.S.A. Mureș, mai exact la Biroul de Inspecție și Control, iar, la 29 iunie 2009, reclamanta a înregistrat la A.N.F.P., sub nr. 1898269, solicitarea redistribuirii, în condițiile legii, pe o funcție publică vacantă inferioară, și anume consilier clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare la Biroul de Inspecție și Control al D.S.V.S.A.

Mureș. Prin decizia nr. 42 din 01 iulie 2009, pârâta D.S.V.S.A. Mureș a dispus ca, începând cu data de 01 iulie 2009 reclamanta să fie numită, pe perioadă nedeterminată, în funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare la Biroul de Inspecție și Control al D.S.V.S.A. Mureș. Prima instanță a apreciat că art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 obliga pârâtele A.N.S.V.S.A. și D.S.V.S.A. Mureș să identifice, în perioada de preaviz, funcția publică vacantă, funcție care fără îndoială exista, din moment ce la data de 03 iunie 2009 D.S.V.S.A. Mureș comunică copârâtei A.N.S.V.S.A. lista funcțiilor vacante, inclusiv cea solicitată de către reclamantă.

Instanța de fond a constatat că astfel reclamantei i s-a vătămat dreptul la încheierea raportului de serviciu, începând cu data de 24 mai 2009, în raport cu acordul exprimat pentru ocuparea unei funcții publice inferioare, ca și în raport de existența unui asemenea post vacant, vătămarea constând în aceea că i s-a recunoscut dreptul la o dată mult ulterioară, respectiv 01 iulie 2009, din culpa succesivă a celor trei pârâte, iar data de la care ia naștere noul raport de serviciu are influențe în ceea ce privește drepturile salariale, drepturile de asigurări sociale, etc. Curtea a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V.S.A., excepția lipsei plângerii prealabile și a inadmisibilității acțiunii, cu următoarea motivare: 1. Prin raportare la dispozițiile art. 99 alin (1) din Legea nr. 188/1999 coroborate cu cele ale art. 4 alin. (7) și art. 5 alin. (2) din H.G.

nr. 130/2006 care prevăd atribuțiile președintelui A.N.S.V.S.A., a stabilit că acesta are atribuții în ceea ce privește redistribuirea posturilor la D.S.V.S.A. Mureș. 2. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) coroborate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care obiectul acțiunii îl reprezintă tocmai nesoluționarea cererii reclamantei din data de 27 aprilie 2009 privind optarea pentru o funcție publică inferioară, iar față de acest act administrativ asimilat, atât Ordinul nr. 1305 din 30 iunie 2009 cât și decizia nr. 42 din 01 iulie 2009 au caracterul de acte subsecvente, și deci îndeplinirea procedurii prealabile cu privire la aceste acte nu era obligatorie în speță.

3. Drepturile reclamantei, legate de numirea într-o funcție publică inferioară, la cerere, s-au născut, practic, la data de 27 aprilie 2009, data cererii formulate către A.N.S.V.S.A., la care nu a primit nici un răspuns, și deci analiza vătămării dreptului se va efectua odată cu analiza fondului cauzei. Ulterior, la 14 mai 2010, prin sentința civilă nr. 83, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 73 din 23 aprilie 2010, formulată de către reclamanta I.M.M., în sensul completării dispozitivului cu mențiunea obligării pârâtelor la plata sumei de 5.043,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal pârâtele Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului Mureș, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C. proc. civ. Pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a formulat recurs și împotriva sentinței civile nr. 83 din data de 14 mai 2010 a Curții de Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. 1. Recursurile formulate de către pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

În motivarea căii de atac, această recurentă a susținut că: - instanța de fond a respins în mod eronat excepțiile lipsei plângerii prealabile și a inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care în speță erau incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a exista dovada îndeplinirii procedurii prealabile, iar faptul că reclamanta a fost distribuită după numai o zi în funcția solicitată nu este de natură a dovedi vreo vătămare; - A.N.S.V.S.A. putea că o numească pe intimata-reclamantă în funcția publică pentru care aceasta și-a dat acordul fără ca A.N.F.P. să emită ordin de redistribuire, acest ordin fiind emis doar pentru a determina conducătorul A.N.S.V.S.A. să emită ordinul de numire în condițiile în care intimata se afla, la data respectivă, în corpul de rezervă al funcționarilor publici; - din lista funcțiilor publice vacante transmise de către A.N.S.V.S.A.

la 11 iunie 2009 rezultă că nu există o funcție publică de conducere vacantă echivalentă cu funcția publică de conducere în care intimata să fie redistribuită, iar A.N.F.P. a emis ordinul de redistribuire într-o funcție publică de nivel inferior numai după ce aceasta și-a dat acordul privind redistribuirea într-o funcție publică de nivel inferior, transmis la 29 iunie 2009. În argumentarea celui de-al doilea recurs, A.N.F.P. a susținut că în speță nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281² C. proc. civ., în condițiile în care instanța nu a omis anterior să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată, ci le-a admis în raport cu actele și documentele justificative depuse de reclamanta-intimată la dosar.

2. Recursul pârâtei A.N.S.V.S.A. În motivarea căii de atac, această recurentă a arătat că în mod nelegal a respins instanța de fond excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care Ordinul nr. 1305 din 30 iunie 2009 a fost emis de către pârâta A.N.F.P., iar decizia nr. 42 din 01 iulie 2009 a fost emisă de către pârâta D.S.V.S.A. Mureș, intimata-reclamantă nu are raporturi de serviciu directe cu A.N.S.V.S.A., recurenta nu avea atribuții de numire a intimatei în funcție de execuție în cadrul D.S.V.S.A., iar plata unor drepturi de natură salarială și efectuarea de completări în cărțile de muncă este o prerogativă exclusivă a instituției cu care intimata are raporturi de serviciu.

A mai susținut recurenta că atât Ordinul nr. 1305 din 30 iunie 2009 al A.N.F.P., cât și decizia nr. 42 din 01 iulie 2009 a D.S.V.S.A. Mureș au fost emise cu respectarea dispozițiilor legii. 3. Recursul pârâtei D.S.V.S.A.

Mureș Această recurentă a motivat calea de atac formulată argumentând că: - instanța de fond a încălcat principiul disponibilității prin modalitatea aleasă de introducere în cauză a acestei recurente, repunând cauza pe rol în acest scop fără ca acest lucru să fie solicitat de vreuna din părți; - instanța de fond a respins în mod nejustificat excepția lipsei procedurii prealabile în condițiile în care în speță erau incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a fi fost îndeplinită procedura prealabilă față de această instituție în ceea ce privește decizia nr. 42 din 01 iulie 2009; - în lipsa actului de redistribuire al A.N.F.P., recurenta nu putea proceda la încadrarea intimatei-reclamante, în special cu data solicitată de aceasta, iar, pe de altă parte, cererea intimatei din 27 aprilie 2009 nu a fost formulată conform cerințelor prevăzute de art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, aceste cerințe fiind îndeplinite de cererea înregistrată la 30 iunie 2009, și care a avut ca efect învestirea legală a A.N.F.P.

și A.N.S.V.S.A. Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de către recurente și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse. 1. Recursurile ce privesc sentința civilă nr. 73 din 23 aprilie 2010 Prin Ordinul nr. 69569 din 23 aprilie 2009, emis de către președintele A.N.S.V.S.A., s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale intimatei I.M., Director Executiv Adjunct al D.S.V.S.A. Mureș, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice și mențiunea că aceasta poate opta, potrivit art. 99 din Legea nr. 188/1999, pentru numirea pe o funcție publică vacantă, având și opțiunea, în măsura în care ar exista funcții publice vacante, de a accepta sau refuza ocuparea uneia din aceste funcții în cadrul D.S.V.S.A.

Mureș, opțiune care urma să fie formulată în scris, semnată, cu număr de înregistrare de la D.S.V.S.A. Mureș și comunicată A.N.S.V.S.A. până la 30 aprilie 2009, prin fax, și ulterior, prin poștă. La dosarul cauzei (filele 13-14) există înscrisuri care dovedesc că intimata a îndeplinit acest demers la data de 27 aprilie 2009, în condițiile stipulate de ordinul de demitere din funcție, conform dispozițiilor art. 9 Legii nr. 188/1999, declarând că optează pentru o funcție publică de execuție inferioară, corespunzătoare pregătirii sale, respectiv pentru funcția de consilier clasa I, grad superior, treapta 1, conform legii. Art. 99 alin (5), (6) și (7) din acest act normativ prevăd că „în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici.

În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere. Funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior.” Rezultă de aici că, în situația în cauză, anume a încetării raporturilor de serviciu ale intimatei din motive neimputabile, recurentelor le reveneau o serie de obligații clare ce trebuiau aduse la îndeplinire în perioada de preaviz, deci până la data de 24 mai 2009, termen care, în mod evident, nu a fost respectat.

Mai mult, față de pasivitatea și tăcerea autorităților pârâte, în mod corect a apreciat instanța de fond incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Abia prin adresa nr. 2748 din 03 iunie 2009, pârâta D.S.V.S.A. Mureș a comunicat pârâtei A.N.S.V.S.A. lista posturilor vacante la D.S.V.S.A. Mureș, comunicate ulterior de către A.N.S.V.S.A. către A.N.F.P. la data de 11 iunie 2009. În aceste condiții, solicitarea intimatei, cu care a învestit instanța de contencios administrativ, are natura juridică a solicitării de obligare a pârâtelor la emiterea unui act administrativ conform cererii căreia nu i s-a răspuns în termenul legal, fiind deci incidente dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că în aceste situații nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Nu se poate argumenta că acest fapt nu este de natură a produce prejudicii intimatei în condițiile în care aceasta a fost privată timp de mai bine de o lună de drepturile salariale cuvenite, înregistrând astfel și întreruperi în perioada de muncă prestată, de natură a influența drepturile acesteia de asigurări sociale. Examinând dispozițiile art. 5 alin (2²) din H.G.

nr. 130/2006 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia care arată că „redistribuirea posturilor și numirea personalului se vor realiza prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor”, fără a se distinge în funcție de nivelul posturilor în discuție, și anume de conducere sau de execuție, dispoziții al căror ecou se regăsește în art. 5 din Ordinul nr. 69569 din 23 aprilie 2009 emis de către președintele A.N.S.V.S.A., care menționează că cererea de opțiune trebuie comunicată A.N.S.V.S.A., prin fax și apoi prin poștă, până la data de 30 aprilie 2009, Înalta Curte apreciază că în mod corect a respins instanța de fond excepția lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții.

Legitimarea procesuală a recurentei este determinată de calitatea de titular al obligației supusă examinării instanței, în speță aceea de a răspunde solicitării intimatei de a întreprinde demersuri în vederea redistribuirii intimatei în cadrul termenului de preaviz, ulterior, aceea de reparare a daunelor produse, instanța de fond dispunând numai cu privire la aceste aspecte, fără a institui în sarcina acestei recurente obligații inadmisibile. Prin prisma dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999, Înalta Curte reține culpa comună a recurentelor-pârâte în tergiversarea redistribuirii intimatei-reclamante, solicitată la 27 aprilie 2009, fără a exista un motiv obiectiv, condiții în care dispozițiile instanței de fond privind obligarea acestora în solidar la plata cheltuielilor de judecată ale acesteia, precum și la despăgubirile calculate, în cuantumul drepturilor salariale neîncasate, sunt întemeiate și vor fi menținute.

Obiecțiile recurentelor privind lipsa responsabilității fiecăreia în ceea ce privește mecanismul redistribuirii intimatei sunt lipsite de fundament, în condițiile în care textele legale anterior menționate stabilesc cu claritate obligațiile fiecăreia în acest context. Mai arată Înalta Curte că, față de termenul la care s-a trimis lista locurilor vacante, este întemeiată prezumția că aceste posturi existau și la o dată anterioară expirării termenului de preaviz, când recurenta D.S.V.S.A. Mureș ar fi avut obligația de a le pune la dispoziția intimatei. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (1) și art. 104 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, „c orpul de rezervă este format din funcționarii publici care au fost eliberați din funcția publică în condițiile art. 99 alin. (1) lit. a)-c), e) și g) și este gestionat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Redistribuirea funcționarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.” În ceea ce privește presupusa încălcare a principiului disponibilității prin introducerea în cauză a recurentei-pârâte D.S.V.S.A. Mureș, Înalta Curte arată că acest principiu nu poate fi interpretat sau aplicat de o manieră rigidă, ci avându-se în vedere și celelalte principii ce guvernează procesul-civil, respectiv principiul stabilirii adevărului, reflectat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. În speță, introducerea în cauză a acestei recurente a fost determinată de poziția procesuală, susținerile și cererile pârâtei recurente A.N.S.V.S.A., fiind pusă în discuția părților, nereprezentând, deci, un act arbitrar și prejudiciabil al puterii judecătorești.

2. Recursul formulat cu privire la sentința civilă nr. 83 din 14 mai 2010 Înalta Curte constată că, prin cererea formulată la 4 mai 2010, reclamanta I.M.M. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 73 din 23 aprilie 2010, în sensul obligării pârâtelor și la plata onorariului avocațial, achitat de către aceasta, conform chitanței depuse la fila 87 din dosar. În cauză, instanța de fond, constatând că, din eroare, nu s-a pronunțat cu privire la cuantumul total al cheltuielilor de judecată, evidențiat de înscrisurile doveditoare depuse de către reclamantă, și că sunt îndeplinite condițiile legii, a revenit asupra acestei părți a dispozitivului în sensul rectificării cuantumului sumei acordate cu acest titlu.

Înalta Curte apreciază că instanța fondului a dispus în conformitate cu prevederile art. 281² C. proc. civ. care arată că „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri .” Acest text normativ este de natură a acoperi atât ipoteza unei omisiuni totale, cât și ipoteza unei omisiuni parțiale, cum este cazul în speță. Faptul că această cerere a fost intitulată de către reclamantă „cerere de îndreptare a erorii materiale” nu poate fi de natură a duce la o altă soluție, în condițiile în care reclamanta a arătat că formulează această cerere în temeiul dispozițiilor art. 281² C. proc.

civ. Pentru toate aceste considerente, neexistând motive de reformare a sentințelor recurate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile formulate în cauză ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile formulate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului Mureș împotriva sentinței civile nr. 73 din data de 24 aprilie 2010 a Curții de Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Respinge recursul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 83 din data de 14 mai 2010 a Curții de Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenții la plata către intimată a sumei de 2301 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.