ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 525/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 525/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 73 din data de 23 aprilie 2010, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către

reclamanta I.M.M. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a

Funcționarilor Publici (A.N.F.P.), Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) și Direcția Sanitar Veterinară

pentru Siguranța Alimentelor a Județului Mureș (D.S.V.S.A. Mureș), și, în

consecință, a obligat pârâta A.N.F.P., respectiv pârâta D.S.V.S.A. Mureș să

modifice Ordinul nr. 1305 din 30 iunie 2009, respectiv decizia nr. 42 din 01

iulie 2009 în sensul de a redistribui, respectiv a numi reclamanta în funcția

de consilier clasa I, grad profesional superior și treapta de salarizare 1 la

Biroul de Inspecție și Control al D.S.V.S.A. Mureș începând cu data de 24 mai 2009;

a obligat pârâtele A.N.S.V.S.A. și D.S.V.S.A. Mureș, în solidar, la plata către

reclamantă a drepturilor salariale cuvenite pentru funcția publică numită

începând cu data de 24 mai 2009 până la 01 iulie 2009; a obligat pârâta D.S.V.S.A.

Mureș la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a reclamantei și a

mai obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 43,30 lei cu titlul de cheltuieli

de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta funcționa ca și

director adjunct la pârâta D.S.V.S.A. Mureș. Prin Ordinul nr. 69569 din 23

aprilie 2009, emis de către pârâta A.N.S.V.S.A. s-a dispus încetarea

raporturilor de serviciu ale acesteia, pentru motive neimputabile, cu acordarea

unui preaviz de 30 de zile și mențiunea că reclamanta poate opta, potrivit art.

99 din Legea nr. 188/1999, pentru numirea pe o funcție publică vacantă, având și

opțiunea, în măsura în care ar exista funcții publice vacante, de a accepta sau

refuza ocuparea uneia din aceste funcții în cadrul D.S.V.S.A. Mureș, până la 30

aprilie 3009.

A mai reținut

instanța de fond că, la data de 27 aprilie 2009, sub nr. 1869/2009, reclamanta

a notificat pârâta A.N.S.V.S.A. cu privire la faptul că optează, în condițiile

art. 99 din Legea nr. 188/1999, pentru o funcție publică de execuție

inferioară, respectiv pentru funcția de consilier clasa I, grad superior,

treapta 1, fapt demonstrat atât de confirmarea trimiterii prin fax a acestei

cereri, cât și de recunoașterea fără echivoc a pârâtei A.N.S.V.S.A. privind

primirea opțiunii, fără însă a primi răspuns la aceasta.

Prin adresa nr. 2748

din 03 iunie 2009, pârâta D.S.V.S.A. Mureș a comunicat pârâtei A.N.S.V.S.A.

lista posturilor vacante la D.S.V.S.A. Mureș, comunicate ulterior de către A.N.S.V.S.A.

către A.N.F.P. la data de 11 iunie 2009.

La data de 16 iunie 2009,

reclamanta a formulat plângeri prealabile solicitând pârâtelor A.N.S.V.S.A. și A.N.F.P.

numirea în funcția publică de consilier clasa I, grad superior, treapta 1, la

pârâta D.S.V.S.A. Mureș, mai exact la Biroul de Inspecție și Control, iar, la

29 iunie 2009, reclamanta a înregistrat la A.N.F.P., sub nr. 1898269,

solicitarea redistribuirii, în condițiile legii, pe o funcție publică vacantă

inferioară, și anume consilier clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de

salarizare la Biroul de Inspecție și Control al D.S.V.S.A. Mureș.

Prin decizia nr. 42

din 01 iulie 2009, pârâta D.S.V.S.A. Mureș a dispus ca, începând cu data de 01

iulie 2009 reclamanta să fie numită, pe perioadă nedeterminată, în funcția

publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta 1

de salarizare la Biroul de Inspecție și Control al D.S.V.S.A. Mureș.

Prima instanță a

apreciat că art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 obliga pârâtele A.N.S.V.S.A.

și D.S.V.S.A. Mureș să identifice, în perioada de preaviz, funcția publică

vacantă, funcție care fără îndoială exista, din moment ce la data de 03 iunie 2009

D.S.V.S.A. Mureș comunică copârâtei A.N.S.V.S.A. lista funcțiilor vacante,

inclusiv cea solicitată de către reclamantă.

Instanța de fond a

constatat că astfel reclamantei i s-a vătămat dreptul la încheierea raportului

de serviciu, începând cu data de 24 mai 2009, în raport cu acordul exprimat

pentru ocuparea unei funcții publice inferioare, ca și în raport de existența

unui asemenea post vacant, vătămarea constând în aceea că i s-a recunoscut

dreptul la o dată mult ulterioară, respectiv 01 iulie 2009, din culpa succesivă

a celor trei pârâte, iar data de la care ia naștere noul raport de serviciu are

influențe în ceea ce privește drepturile salariale, drepturile de asigurări

sociale, etc.

Curtea a respins excepțiile

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.S.V.S.A., excepția lipsei

plângerii prealabile și a inadmisibilității acțiunii, cu următoarea motivare:

dispozițiile art. 99 alin (1) din Legea nr. 188/1999 coroborate cu cele ale

art. 4 alin. (7) și art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 130/2006 care prevăd

atribuțiile președintelui A.N.S.V.S.A., a stabilit că acesta are atribuții în

ceea ce privește redistribuirea posturilor la D.S.V.S.A. Mureș.

incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) coroborate cu dispozițiile art.

8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care obiectul acțiunii îl

reprezintă tocmai nesoluționarea cererii reclamantei din data de 27 aprilie 2009

privind optarea pentru o funcție publică inferioară, iar față de acest act

administrativ asimilat, atât Ordinul nr. 1305 din 30 iunie 2009 cât și decizia

nr. 42 din 01 iulie 2009 au caracterul de acte subsecvente, și deci

îndeplinirea procedurii prealabile cu privire la aceste acte nu era obligatorie

în speță.

reclamantei, legate de numirea într-o funcție publică inferioară, la cerere,

s-au născut, practic, la data de 27 aprilie 2009, data cererii formulate către A.N.S.V.S.A.,

la care nu a primit nici un răspuns, și deci analiza vătămării dreptului se va

efectua odată cu analiza fondului cauzei.

Ulterior, la 14 mai 2010,

prin sentința civilă nr. 83, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale

strecurate în dispozitivul sentinței nr. 73 din 23 aprilie 2010, formulată de

către reclamanta I.M.M., în sensul completării dispozitivului cu mențiunea

obligării pârâtelor la plata sumei de 5.043,30 lei cu titlul de cheltuieli de

judecată către reclamantă.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs în termenul legal pârâtele Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor a Județului Mureș, solicitând modificarea acesteia în sensul

respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C. proc. civ.

Pârâta Agenția

Națională a Funcționarilor Publici a formulat recurs și împotriva sentinței

civile nr. 83 din data de 14 mai 2010 a Curții de Târgu-Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

formulate de către pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

În motivarea căii de

atac, această recurentă a susținut că:

- instanța de fond a

respins în mod eronat excepțiile lipsei plângerii prealabile și a

inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care în speță erau incidente

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a exista dovada

îndeplinirii procedurii prealabile, iar faptul că reclamanta a fost distribuită

după numai o zi în funcția solicitată nu este de natură a dovedi vreo vătămare;

- A.N.S.V.S.A. putea

că o numească pe intimata-reclamantă în funcția publică pentru care aceasta

și-a dat acordul fără ca A.N.F.P. să emită ordin de redistribuire, acest ordin

fiind emis doar pentru a determina conducătorul A.N.S.V.S.A. să emită ordinul

de numire în condițiile în care intimata se afla, la data respectivă, în corpul

de rezervă al funcționarilor publici;

- din lista

funcțiilor publice vacante transmise de către A.N.S.V.S.A. la 11 iunie 2009

rezultă că nu există o funcție publică de conducere vacantă echivalentă cu

funcția publică de conducere în care intimata să fie redistribuită, iar A.N.F.P.

a emis ordinul de redistribuire într-o funcție publică de nivel inferior numai

după ce aceasta și-a dat acordul privind redistribuirea într-o funcție publică

de nivel inferior, transmis la 29 iunie 2009.

În argumentarea celui

de-al doilea recurs, A.N.F.P. a susținut că în speță nu erau îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 281² C. proc. civ., în condițiile în care

instanța nu a omis anterior să se pronunțe cu privire la cheltuielile de

judecată, ci le-a admis în raport cu actele și documentele justificative depuse

de reclamanta-intimată la dosar.

În motivarea căii de

atac, această recurentă a arătat că în mod nelegal a respins instanța de fond

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care

Ordinul nr. 1305 din 30

iunie 2009 a fost emis de către pârâta A.N.F.P., iar decizia nr. 42 din 01

iulie 2009 a fost emisă de către pârâta D.S.V.S.A. Mureș, intimata-reclamantă

nu are raporturi de serviciu directe cu A.N.S.V.S.A., recurenta nu avea

atribuții de numire a intimatei în funcție de execuție în cadrul D.S.V.S.A.,

iar plata unor drepturi de natură salarială și efectuarea de completări în

cărțile de muncă este o prerogativă exclusivă a instituției cu care intimata

are raporturi de serviciu.

A mai susținut

recurenta că atât Ordinul nr. 1305 din 30 iunie 2009 al A.N.F.P., cât și

decizia nr. 42 din 01 iulie 2009 a D.S.V.S.A. Mureș au fost emise cu

respectarea dispozițiilor legii.

Mureș

Această recurentă a motivat

calea de atac formulată argumentând că:

- instanța de fond a

încălcat principiul disponibilității prin modalitatea aleasă de introducere în

cauză a acestei recurente, repunând cauza pe rol în acest scop fără ca acest

lucru să fie solicitat de vreuna din părți;

- instanța de fond a

respins în mod nejustificat excepția lipsei procedurii prealabile

în condițiile în care

în speță erau incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

fără a fi fost îndeplinită procedura prealabilă față de această instituție în ceea

ce privește decizia nr. 42 din 01 iulie 2009;

- în lipsa actului de

redistribuire al A.N.F.P., recurenta nu putea proceda la încadrarea

intimatei-reclamante, în special cu data solicitată de aceasta, iar, pe de altă

parte, cererea intimatei din 27 aprilie 2009 nu a fost formulată conform

cerințelor prevăzute de art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, aceste

cerințe fiind îndeplinite de cererea înregistrată la 30 iunie 2009, și care a

avut ca efect învestirea legală a A.N.F.P. și A.N.S.V.S.A.

Examinând cauza

în raport de actele

și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de către recurente și

a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce vor fi expuse.

sentința civilă nr. 73 din 23 aprilie 2010

Prin Ordinul nr.

69569 din 23 aprilie 2009, emis de către președintele A.N.S.V.S.A., s-a dispus

încetarea raporturilor de serviciu ale intimatei I.M., Director Executiv

Adjunct al D.S.V.S.A. Mureș, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile

calendaristice și mențiunea că aceasta poate opta, potrivit art. 99 din Legea

nr. 188/1999, pentru numirea pe o funcție publică vacantă, având și opțiunea,

în măsura în care ar exista funcții publice vacante, de a accepta sau refuza

ocuparea uneia din aceste funcții în cadrul D.S.V.S.A. Mureș, opțiune care urma

să fie formulată în scris, semnată, cu număr de înregistrare de la D.S.V.S.A.

Mureș și comunicată A.N.S.V.S.A. până la 30 aprilie 2009, prin fax, și

ulterior, prin poștă.

La dosarul cauzei (filele

13-14) există înscrisuri care dovedesc că intimata a îndeplinit acest demers la

data de 27 aprilie 2009, în condițiile stipulate de ordinul de demitere din

funcție, conform dispozițiilor art. 9 Legii nr. 188/1999, declarând că optează

pentru o funcție publică de execuție inferioară, corespunzătoare pregătirii

sale, respectiv pentru funcția de consilier clasa I, grad superior, treapta 1,

conform legii.

Art. 99 alin (5), (6) și (7)

din acest act normativ

prevăd că „în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada

de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții

publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la

dispoziție funcționarilor publici.

În

cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) și e), dacă nu există funcții

publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice,

autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcțiilor

publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă

corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi

transferat în interesul serviciului sau la cerere.

Funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei

funcții publice vacante la nivel inferior.”

Rezultă de aici că,

în situația în cauză, anume a încetării raporturilor de serviciu ale intimatei

din motive neimputabile, recurentelor le reveneau o serie de obligații clare ce

trebuiau aduse la îndeplinire în perioada de preaviz, deci până la data de 24

mai 2009, termen care, în mod evident, nu a fost respectat.

Mai mult, față de

pasivitatea și tăcerea autorităților pârâte, în mod corect a apreciat instanța

de fond incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

554/2004.

Abia prin adresa nr.

2748 din 03 iunie 2009, pârâta D.S.V.S.A. Mureș a comunicat pârâtei A.N.S.V.S.A.

lista posturilor vacante la D.S.V.S.A. Mureș, comunicate ulterior de către A.N.S.V.S.A.

către A.N.F.P. la data de 11 iunie 2009.

În aceste condiții,

solicitarea intimatei, cu care a învestit instanța de contencios administrativ,

are natura juridică a solicitării de obligare a pârâtelor la emiterea unui act

administrativ conform cererii căreia nu i s-a răspuns în termenul legal, fiind

deci incidente dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care prevăd

că în aceste situații nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Nu se poate argumenta

că acest fapt nu este de natură a produce prejudicii intimatei în condițiile în

care aceasta a fost privată timp de mai bine de o lună de drepturile salariale

cuvenite, înregistrând astfel și întreruperi în perioada de muncă prestată, de

natură a influența drepturile acesteia de asigurări sociale.

Examinând

dispozițiile art. 5 alin (2²) din H.G. nr. 130/2006 privind

organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare

Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea

acesteia care arată că „redistribuirea posturilor și numirea personalului se

vor realiza prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare

Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor”, fără a se distinge în funcție de

nivelul posturilor în discuție, și anume de conducere sau de execuție,

dispoziții al căror ecou se regăsește în

art. 5 din Ordinul nr. 69569

din 23 aprilie 2009 emis de către președintele A.N.S.V.S.A., care menționează

că cererea de opțiune trebuie comunicată A.N.S.V.S.A., prin fax și apoi prin

poștă, până la data de 30 aprilie 2009, Înalta Curte apreciază că în mod corect

a respins instanța de fond excepția lipsa calității procesuale pasive a acestei

instituții.

Legitimarea

procesuală a recurentei este determinată de calitatea de titular al obligației

supusă examinării instanței, în speță aceea de a răspunde solicitării intimatei

de a întreprinde demersuri în vederea redistribuirii intimatei în cadrul

termenului de preaviz, ulterior, aceea de reparare a daunelor produse, instanța

de fond dispunând numai cu privire la aceste aspecte, fără a institui în

sarcina acestei recurente obligații inadmisibile.

Prin prisma

dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999, Înalta Curte reține culpa comună

a recurentelor-pârâte în tergiversarea redistribuirii intimatei-reclamante, solicitată

la 27 aprilie 2009, fără a exista un motiv obiectiv, condiții în care

dispozițiile instanței de fond privind obligarea acestora în solidar la plata

cheltuielilor de judecată ale acesteia, precum și la despăgubirile calculate,

în cuantumul drepturilor salariale neîncasate, sunt întemeiate și vor fi

menținute.

Obiecțiile

recurentelor privind lipsa responsabilității fiecăreia în ceea ce privește

mecanismul redistribuirii intimatei sunt lipsite de fundament, în condițiile în

care textele legale anterior menționate stabilesc cu claritate obligațiile

fiecăreia în acest context.

Mai arată Înalta

Curte că, față de termenul la care s-a trimis lista locurilor vacante, este

întemeiată prezumția că aceste posturi existau și la o dată anterioară

expirării termenului de preaviz, când recurenta D.S.V.S.A. Mureș ar fi avut

obligația de a le pune la dispoziția intimatei.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 105 alin. (1) și art. 104 alin. (6) din Legea nr. 188/1999,

„c

orpul de rezervă este format din funcționarii publici care

au fost eliberați din funcția publică în condițiile art. 99 alin. (1) lit.

a)-c), e) și g) și este gestionat de Agenția Națională a Funcționarilor

Publici.

Redistribuirea funcționarilor publici din corpul de rezervă se

dispune prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.”

În ceea ce privește

presupusa încălcare a principiului disponibilității prin introducerea în cauză

a recurentei-pârâte D.S.V.S.A. Mureș, Înalta Curte arată că acest principiu nu

poate fi interpretat sau aplicat de o manieră rigidă, ci avându-se în vedere și

celelalte principii ce guvernează procesul-civil, respectiv principiul

stabilirii adevărului, reflectat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

În speță,

introducerea în cauză a acestei recurente a fost determinată de poziția procesuală,

susținerile și cererile pârâtei recurente A.N.S.V.S.A., fiind pusă în discuția

părților, nereprezentând, deci, un act arbitrar și prejudiciabil al puterii

judecătorești.

cu privire la sentința civilă nr. 83 din 14 mai 2010

Înalta Curte constată

că, prin cererea formulată la 4 mai 2010, reclamanta I.M.M. a solicitat

îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 73 din 23

aprilie 2010, în sensul obligării pârâtelor și la plata onorariului avocațial,

achitat de către aceasta, conform chitanței depuse la fila 87 din dosar.

În cauză, instanța de

fond, constatând că, din eroare, nu s-a pronunțat cu privire la cuantumul total

al cheltuielilor de judecată, evidențiat de înscrisurile doveditoare depuse de

către reclamantă, și că sunt îndeplinite condițiile legii, a revenit asupra

acestei părți a dispozitivului în sensul rectificării cuantumului sumei

acordate cu acest titlu.

Înalta Curte

apreciază că instanța fondului a dispus în conformitate cu prevederile art. 281²

C. proc. civ. care arată că

„dacă prin hotărârea dată

instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau

accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere

completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz,

apel sau recurs împotriva acelei hotărâri

.”

Acest

text normativ este de natură a acoperi atât ipoteza unei omisiuni totale, cât

și ipoteza unei omisiuni parțiale, cum este cazul în speță.

Faptul că această

cerere a fost intitulată de către reclamantă „cerere de îndreptare a erorii

materiale” nu poate fi de natură a duce la o altă soluție, în condițiile în

care reclamanta a arătat că formulează această cerere în temeiul dispozițiilor

art. 281² C. proc. civ.

Pentru toate aceste

considerente, neexistând motive de reformare a sentințelor recurate, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile formulate în cauză ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

formulate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului Mureș împotriva

sentinței civile nr. 73 din data de 24 aprilie 2010 a Curții de Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Respinge recursul

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 83

din data de 14 mai 2010 a Curții de Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții la

plata către intimată a sumei de 2301 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2011.