ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2458/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta A.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea Ordinului nr. 69553 din 23 aprilie 2009, prin care s-a desființat postul său anterior de Director Executiv Adjunct al D.S.V.S.A. Harghita, post de funcționar public și a fost încadrată ca Director coordonator adjunct sanitar veterinar de categoria „personal contractual”, reîncadrarea reclamatei în funcția deținută de drept anterior deciziei atacate și acordarea daunelor materiale în sumă de 5.224 RON pentru perioada 25 mai 2009-31 martie 2010 și în continuare, lunar, câte 342 RON, până la egalizarea salariului.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a solicitat respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 115 din 10 septembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii invocată prin întâmpinare și a respins, ca inadmisibilă, cererea în contencios administrativ formulată de către reclamanta A.G.C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu se află în situația prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, întrucât acțiunea sa nu este îndreptată împotriva O.U.G.

nr. 37/2009, ci este o acțiune îndreptată împotriva unui act administrativ individual, respectiv Ordinul nr. 69553 din 23 aprilie 2009. Pe cale de consecință, Curtea a apreciat că reclamanta avea posibilitatea juridică de a introduce plângerea prealabilă în termenul și condițiile stabilite de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și ulterior, o acțiune în contencios administrativ însoțită de excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs reclamanta A.G.C., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc.

civ.. În dezvoltarea primului motiv de nelegalitate, recurenta precizează că instanța de fond a reținut corect faptul că „au fost invocate prevederile art. 9 pct. 4 și 5 din Legea nr. 554/2004, conform cărora acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă în limitele unui termen de decădere de un an calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of., acesta fiind 07 octombrie 2010 și 06 noiembrie 2010”. Totuși, susține recurenta, în mod nelegal, Curtea de Apel a omis să analizeze incidența dispozițiilor legale menționate, care au reprezentat însuși temeiul contestației formulate.

Pe de altă parte, recurenta susține că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, reținând faptul că acțiunea este îndreptată împotriva unui act administrativ individual, respectiv Ordinul nr. 69553 din 23 aprilie 2009, în condițiile în care, anterior introducerii acțiunii, Ordonanța nr. 37 din 22 aprilie 2009, care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 69553 din 23 aprilie 2009, fusese deja declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale, astfel încât nu se mai impunea invocarea nelegalității acesteia. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 1 din C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod greșit, a considerat că reclamanta nu se află în situația prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Curtea apreciază că, în litigiul dedus judecății, sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că „În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.". În aceste condiții, este indiscutabil că, utilizând sintagma „direct la instanța de contencios administrativ competentă", legiuitorul a înțeles să deroge de la dispozițiile din Legea contenciosului administrativ care reglementează obligativitatea procedurii prealabile, condițiile de admisibilitate a acțiunii întemeiate pe prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 - ce se cer a fi întrunite cumulativ - fiind existența unei decizii de declarare a neconstituționalității unei ordonanțe sau dispoziții dintr-o ordonanță care sunt vătămătoare ale unui drept sau unui interes legitim al unei persoane și introducerea acțiunii în contencios administrativ într-un termen de decădere de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of..

Prin Ordinului nr. 69553 din 23 aprilie 2009, recurenta-reclamantă A.G.C. a fost eliberată din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Harghita. Temeiul juridic al acestei măsuri administrative l-a constituit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice locale, art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3)-(7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, precum și art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Înalta Curte apreciază că pentru argumentarea soluției adoptate în legătură cu problema de drept dedusă judecății se impune prezentarea unor scurte considerații cu privire la excepția de neconstituționalitate și efectele acesteia.

Controlul de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este un control de conformitate și conformare a legii sau ordonanțelor guvernamentale cu dispozițiile Constituției, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor și libertăților cetățenești. Prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar din analiza considerentelor deciziei rezultă că viciul neconstituționalității afectează însuși actul normativ aprobat prin această lege. De asemenea, prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009.

Din interpretarea logico-juridică a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut faptul că, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a ordonanței într-o altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepției, și în cauze similare, care au ca temei juridic aceleași prevederi declarate neconstituționale. În speța de față, recurenta-reclamantă a solicitat anularea ordinului de eliberare din funcție, temeiul juridic fiind art. 1 și art. 9 din Legea nr. 554/2004. După cum s-a relevat anterior, această măsură a avut la bază aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009. Ca atare, în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, efectele acestei decizii a instanței constituționale se extind și asupra celorlalte cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală. Având în vedere toate considerentele expuse și constatând că, respingând ca inadmisibilă acțiunea formulată în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1), (2) și (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.G.C. împotriva sentinței nr. 115 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 mai 2011.