ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2458/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta A.G.C. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea Ordinului nr. 69553 din 23

aprilie 2009, prin care s-a desființat postul său anterior de Director Executiv

Adjunct al D.S.V.S.A. Harghita, post de funcționar public și a fost încadrată

ca Director coordonator adjunct sanitar veterinar de categoria „personal

contractual”, reîncadrarea reclamatei în funcția deținută de drept anterior

deciziei atacate și acordarea daunelor materiale în sumă de 5.224 RON pentru

perioada 25 mai 2009-31 martie 2010 și în continuare, lunar, câte 342 RON, până

la egalizarea salariului.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

a solicitat respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar,

ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 115

din 10 septembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii invocată prin

întâmpinare și a respins, ca inadmisibilă, cererea în contencios administrativ formulată

de către reclamanta A.G.C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu se află în situația

prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, întrucât acțiunea sa nu este îndreptată împotriva O.U.G. nr. 37/2009,

ci este o acțiune îndreptată împotriva unui act administrativ individual, respectiv

Ordinul nr. 69553 din 23 aprilie 2009.

Pe cale de consecință,

Curtea a apreciat că reclamanta avea posibilitatea juridică de a introduce plângerea

prealabilă în termenul și condițiile stabilite de art. 7 din Legea nr. 554/2004

și ulterior, o acțiune în contencios administrativ însoțită de excepția de neconstituționalitate

a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009.

în cauză

Împotriva acestei sentințe,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs reclamanta A.G.C.,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ..

În dezvoltarea primului

motiv de nelegalitate, recurenta precizează că instanța de fond a reținut corect

faptul că „au fost invocate prevederile art. 9 pct. 4 și 5 din Legea nr. 554/2004,

conform cărora acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ

competentă în limitele unui termen de decădere de un an calculat de la data publicării

deciziei Curții Constituționale în M. Of., acesta fiind 07 octombrie 2010 și 06

noiembrie 2010”. Totuși, susține recurenta, în mod nelegal, Curtea de Apel a omis

să analizeze incidența dispozițiilor legale menționate, care au reprezentat însuși

temeiul contestației formulate.

Pe de altă parte, recurenta

susține că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, reținând

faptul că acțiunea este îndreptată împotriva unui act administrativ individual,

respectiv Ordinul nr. 69553 din 23 aprilie 2009, în condițiile în care, anterior

introducerii acțiunii, Ordonanța nr. 37 din 22 aprilie 2009, care a stat la baza

emiterii Ordinului nr. 69553 din 23 aprilie 2009, fusese deja declarată neconstituțională,

prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale, astfel încât

nu se mai impunea invocarea nelegalității acesteia.

II.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304

1

din C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte constată

că instanța de fond, în mod greșit, a considerat că reclamanta nu se află în situația

prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Curtea apreciază

că, în litigiul dedus judecății, sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, care prevăd că „În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității

este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct

la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere

de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.".

În aceste condiții, este

indiscutabil că, utilizând sintagma „direct la instanța de contencios administrativ

competentă", legiuitorul a înțeles să deroge de la dispozițiile din Legea contenciosului

administrativ care reglementează obligativitatea procedurii prealabile, condițiile

de admisibilitate a acțiunii întemeiate pe prevederile art. 9 alin. (4) din Legea

nr. 554/2004 - ce se cer a fi întrunite cumulativ - fiind existența unei decizii

de declarare a neconstituționalității unei ordonanțe sau dispoziții dintr-o ordonanță

care sunt vătămătoare ale unui drept sau unui interes legitim al unei persoane și

introducerea acțiunii în contencios administrativ într-un termen de decădere de

un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of..

Prin Ordinului nr. 69553

din 23 aprilie 2009, recurenta-reclamantă A.G.C. a fost eliberată din funcția publică

de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Harghita.

Temeiul juridic al acestei

măsuri administrative l-a constituit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice locale, art. 99

alin. (1) lit. b), alin. (3)-(7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, precum și art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 8/2009 privind organizarea

și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Înalta Curte apreciază

că pentru argumentarea soluției adoptate în legătură cu problema de drept dedusă

judecății se impune prezentarea unor scurte considerații cu privire la excepția

de neconstituționalitate și efectele acesteia.

Controlul

de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este

un control de conformitate și conformare a legii sau ordonanțelor guvernamentale

cu dispozițiile Constituției, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor

și libertăților cetățenești.

Prin decizia

nr. 1257 din 7 octombrie 2009, instanța constituțională a declarat neconstituțională

Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar din analiza considerentelor deciziei

rezultă că viciul neconstituționalității afectează însuși actul normativ aprobat

prin această lege.

De asemenea,

prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, instanța constituțională a declarat

neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009.

Din interpretarea

logico-juridică a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată

că legiuitorul a prevăzut faptul că, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate

a ordonanței într-o altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepției,

și în cauze similare, care au ca temei juridic aceleași prevederi declarate neconstituționale.

În speța de

față, recurenta-reclamantă a solicitat anularea ordinului de eliberare din funcție,

temeiul juridic fiind art. 1 și art. 9 din Legea nr. 554/2004.

După cum s-a

relevat anterior, această măsură a avut la bază aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009.

Ca atare,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, efectele acestei

decizii a instanței constituționale se extind și asupra celorlalte cauze având ca

obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Având în vedere toate

considerentele expuse și constatând că, respingând ca inadmisibilă acțiunea formulată

în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art.

20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1), (2) și (5)

din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.G.C. împotriva sentinței nr. 115 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 mai 2011.