ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3115/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanțe

Prin sentința nr. 114

din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității

cererii, invocată de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor prin întâmpinare și, pe cale de consecință, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul P.V., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut cu privire la inadmisibilitatea

cererii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată prin întâmpinare de pârâtă,

următoarele:

Actul administrativ a

cărui anulare se solicită, respectiv Ordinul nr. 69554, a fost emis de

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la

data de 23 aprilie 2009.

Reclamantul a formulat

plângerea prealabilă solicitând revocarea acestui act, reîncadrarea în funcția avută

anterior și acordarea de despăgubiri, la data de 12 februarie 2010.

Plângerea prin care se

solicită revocarea unui act administrativ cu caracter individual se formulează în

termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Cum actul administrativ

contestat a fost comunicat reclamantului în data de 24 aprilie 2009, termenul de

30 de zile, în interiorul căruia trebuie formulată plângerea prealabilă, s-a împlinit

la data de 25 mai 2009.

Prima instanță a constatat

că reclamantul nu a formulat plângerea prealabilă nici în termenul de prescripție

de 6 luni de la data emiterii actului, prevăzut de. art. 7 alin. (7) din Legea

nr. 554/2004, care s-ar fi împlinit la data de 24 octombrie 2009.

În acest context, a apreciat

că efectuarea procedurii prealabile cu mult după împlinirea termenelor stabilite

de lege conduce la concluzia neîndeplinirii acestei proceduri, care este o condiție

de admisibilitate a unei acțiuni în contencios administrativ.

Argumentele reclamantului,

în sensul incidenței în speța de față a prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea

nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, au fost respinse, prima

instanță reținând faptul că acțiunea nu este îndreptată împotriva O.U.G. nr. 37/2009,

ci este o acțiune îndreptată împotriva unui act administrativ individual, respectiv

Ordinul nr. 69554 din 23 aprilie 2009.

În opinia primei instanțe,

reclamantul avea posibilitatea să introducă plângerea prealabilă în termenul și

condițiile stabilite de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și ulterior o acțiune în contencios

administrativ însoțită de excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009.

P.V.

Împotriva hotărârii primei

instanțe a formulat recurs reclamantul P.V., invocând dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9, precum și art. 304

1

C. proc. civ..

Recurentul arată că instanța

a ignorat motivele esențiale ale acțiunii sale, inclusiv temeiul legal al formulării

acesteia: art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, neobservând că în cazul

său, potrivit art. 7 alin. (5) din același act normativ, nu era necesară formularea

plângerii prealabile.

Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Prin întâmpinarea formulată,

intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, raliindu-se în întregime

considerentelor Curții de apel. De asemenea intimata a mai susținut că din prevederile

art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate de recurent, nu rezultă

că acest tip de acțiune ar fi scutit de obligativitatea formulării plângerii prealabile.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticii formulate de recurent, a apărării cuprinse în întâmpinare,

cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

de drept relevante

Obiectul acțiunii judiciare

formulate de recurentul-reclamant P.V., astfel cum a fost precizată la data de 26

august 2010, vizează repararea prejudiciului cauzat prin emiterea O.U.G. nr. 37/2009,

constând în anularea ordinului de eliberare din funcție din 23 aprilie 2009 emis

de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, reintegrarea

în funcție, precum și despăgubiri materiale, constând în diferențe de drepturi salariale.

Atât în cuprinsul acțiunii introductive (punctele 4-7), cât și în cererea precizatoare,

recurentul-reclamant a arătat că demersul său judiciar a fost generat de declararea

neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009 prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie

2009 a Curții Constituționale publicată în M. Of. la data de 6 noiembrie 2009, invocând

expres prevederile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

„

4)

În situația

în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții

ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios

administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat

de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.

.

(5)

Acțiunea

prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru

prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative

emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la

emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.”

Așa fiind,

erau aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (5) din același act normativ, text care

enumeră, între categoriile de acțiuni pentru care nu este obligatorie plângerea

prealabilă și pe acelea „care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe

sau dispoziții din ordonanțe”, adică exact cazul în speță.

Prin urmare,

contrar concluziilor primei instanțe, Înalta Curte reține că reclamantul nu avea

obligația de a formula plângere prealabilă, ci doar pe aceea de a înregistra acțiunea

într-un termen de decădere de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale

în M. Of., termen care, în mod evident, a fost respectat.

legal al deciziei instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. 11.1, în temeiul art. 312 alin. (5) și 313 C. proc. civ., precum

și al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul și se va casa

sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea rezolvării

fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de P.V. împotriva sentinței nr. 114 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai

2011.