ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3724/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia contestată Prin decizia nr. 1457 din 10 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul N.N. împotriva deciziei nr. 1845 din 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pe care revizuentul a considerat-o contrară deciziei nr. 1543 din 24 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a constatat, în esență, că deciziile a căror revizuire se solicită nu evocă fondul, astfel încât decizia astfel contestată nu îndeplinește condiția generală de admisibilitate impusă de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. 2. Contestația în anulare exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare revizuentul N.N., invocând prevederile art. 318 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, contestatorul a arătat că instanța a comis o eroare, legată de inadmisibilitatea revizuirii soluțiilor pronunțate în recurs pentru cauzele ce beneficiază de o procedură jurisdicțională specială, fiind scutite de calea de atac a apelului. În aceste cazuri, recursul este devolutiv și, așadar, evocă fondul, astfel că este îndeplinită cerința de admisibilitate a revizuirii. II. Considerațiile Înaltei Curți asupra contestației în anulare 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute în art. 317 și art. 318 C. proc.

civ.: Potrivit art. 318 C. proc. civ., text normativ pe care s-a întemeiat contestația în anulare de față, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. Pornind de la interpretarea acestei prevederi legale, Înalta Curte constată, pe de o parte, că legiuitorul a circumstanțiat obiectul contestației în anulare speciale, care poate viza exclusiv hotărârile pronunțate în recurs. Pe de altă parte, „greșeala materială” la care se referă art. 318 C. proc. civ. constată în erori de ordin procedural de o asemenea gravitate încât să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite , confundarea unor elemente materiale sau a unor date esențiale ale dosarului.

Nu pot fi invocate, pe această cale, greșeli de judecată, legate de aprecierea probelor sau de interpretarea unor dispoziții legale. Or, în speță, contestatorul invocă interpretarea greșită a art. 322 C. proc. civ. , în ceea ce privește condiția evocării fondului în formularea unei cereri de revizuire. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Având în vedere considerentele expuse , în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de către N.N. împotriva deciziei civile nr. 1457 din 10 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2011.