ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3724/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3724/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Decizia contestată
Prin decizia nr. 1457
din 10 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată
de către revizuentul N.N. împotriva deciziei nr. 1845 din 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pe care revizuentul a considerat-o
contrară deciziei nr. 1543 din 24 septembrie 2010 a Tribunalului Dolj, secția
de contencios administrativ și fiscal
Pentru a hotărî
astfel, instanța de control judiciar a constatat, în esență, că deciziile a
căror revizuire se solicită nu evocă fondul, astfel încât decizia astfel
contestată nu îndeplinește condiția generală de admisibilitate impusă de
dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Contestația în
anulare exercitată în cauză
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare revizuentul N.N., invocând
prevederile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac, contestatorul a arătat că instanța a comis o eroare, legată de
inadmisibilitatea revizuirii soluțiilor pronunțate în recurs pentru cauzele ce
beneficiază de o procedură jurisdicțională specială, fiind scutite de calea de
atac a apelului. În aceste cazuri, recursul este devolutiv și, așadar, evocă
fondul, astfel că este îndeplinită cerința de admisibilitate a revizuirii.
II. Considerațiile Înaltei
Curți asupra contestației în anulare
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Contestația în
anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată
numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute în art. 317 și art.
318 C. proc. civ.:
Potrivit art. 318 C.
proc. civ., text normativ pe care s-a întemeiat contestația în anulare de față,
„hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea
dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând
recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul
dintre motivele de modificare sau de casare”.
Pornind de la interpretarea
acestei prevederi legale, Înalta Curte constată, pe de o parte, că legiuitorul a
circumstanțiat obiectul contestației în anulare speciale, care poate viza exclusiv
hotărârile pronunțate în recurs.
Pe de altă parte,
„greșeala materială” la care se referă art. 318 C. proc. civ. constată în erori
de ordin procedural de o asemenea gravitate încât să fi avut drept consecință
pronunțarea unei soluții greșite , confundarea unor elemente materiale sau a unor
date esențiale ale dosarului.
Nu pot fi invocate,
pe această cale, greșeli de judecată, legate de aprecierea probelor sau de
interpretarea unor dispoziții legale.
Or, în speță,
contestatorul invocă interpretarea greșită a art. 322 C. proc. civ. , în ceea
ce privește condiția evocării fondului în formularea unei cereri de revizuire.
Temeiul legal al soluției
adoptate
Având în vedere considerentele
expuse , în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
contestația în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de către N.N. împotriva deciziei civile nr. 1457 din 10
martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 iunie 2011.