ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1817/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1939 din 16 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.S. împotriva sentinței nr. 2948 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut, în esență, că soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca tardivă, este legală, întrucât acțiunea în anularea actului contestat, emis de pârâtul C.N.C.D., a fost formulată cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicare.

Împotriva acestei decizii, D.S. a formulat contestație în anulare care, prin decizia nr. 5295 din 26 noiembrie 2010 a acestei instanțe, a fost respinsă. Prin contestația în anulare ce face obiectul analizei în cauza de față, D.S. atacă din nou decizia nr. 1939 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând aceleași motive, de fond, ca și în prima contestație. Contestația în anulare este inadmisibilă. Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 317 – art. 318 C. proc. civ.; nici unul din motivele invocate de contestator în cererea sa nu se încadrează, însă, în ipotezele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale amintite.

Totodată, așa cum s-a arătat mai sus și cum rezultă din dosarele atașate prezentului dosar, contestatorul a mai formulat o contestație în anulare împotriva aceleiași decizii, cererea sa fiind respinsă, prin decizia nr. 5295 din 26 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte, în dosarul nr. 3856/1/2010; or, potrivit dispozițiilor art. 321 C. proc. civ., „nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi”. Pentru considerentele arătate, constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității, contestația în anulare formulată în cauză va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de D.S. împotriva deciziei nr. 1939 din 16 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2011.