ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1817/2011

Asupra

contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

decizia nr. 1939 din 16 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul D.S. împotriva sentinței nr. 2948 din 29 septembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a

pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut, în esență, că

soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii

ca tardivă, este legală, întrucât

acțiunea în anularea actului

contestat, emis de pârâtul C.N.C.D., a fost formulată cu depășirea termenului

legal de 15 zile de la comunicare.

Împotriva

acestei decizii, D.S. a formulat contestație în anulare care, prin decizia nr.

5295 din 26 noiembrie 2010 a acestei instanțe, a fost respinsă.

Prin

contestația în anulare ce face obiectul analizei în cauza de față, D.S. atacă

din nou decizia nr. 1939 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând aceleași

motive, de fond, ca și în prima contestație.

Contestația în

anulare este inadmisibilă.

Astfel,

contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare,

motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de

art. 317 – art. 318 C. proc. civ.; nici unul din motivele invocate de

contestator în cererea sa nu se încadrează, însă, în ipotezele expres și limitativ

prevăzute de dispozițiile legale amintite.

Totodată, așa

cum s-a arătat mai sus și cum rezultă din dosarele atașate prezentului dosar,

contestatorul a mai formulat o contestație în anulare împotriva aceleiași

decizii, cererea sa fiind respinsă, prin decizia nr. 5295 din 26 noiembrie

2010, pronunțată de Înalta Curte, în dosarul nr. 3856/1/2010; or,

potrivit dispozițiilor art. 321 C. proc. civ.,

„nu se poate face o

nouă contestație pentru motive ce au existat la data

celei dintâi”.

Pentru

considerentele arătate, constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității,

contestația în anulare formulată în cauză va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de D.S. împotriva

deciziei nr. 1939 din 16 aprilie 2010

a înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția

de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 martie 2011.