ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2255/2011

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 4316/2010 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins recursul declarat de D.F. împotriva sentinței nr. 2581/2008 a Curții de

Apel București, ca nefondat.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța supremă a reținut că din probatoriul admis și administrat, a

rezultat că situația recurentei - reclamante nu se încadrează în dispozițiile

O.U.G. nr. 214/1999 pentru a i se recunoaște calitatea de luptător în

rezistența anticomunistă, și că în speță motivele de recurs prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., nu sunt întrunite.

Împotriva acestei

decizii D.F. a formulat contestație în anulare pe prevederile art. 317 și art. 318

C. proc. civ.

A fost motivată

această cale extraordinară de atac prin aceea că instanța de recurs nu a avut

în vedere probatoriile admise și administrate pe fondul pricinii, restul

motivării privind aceleași critici ca și cererea de recurs.

Deasemenea,

contestatoarea a arătat că hotărârea judecătorească în discuție ar reprezenta

rezultatul unei greșeli materiale a instanței, întrucât aceasta respingând

recursul a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori casare.

Contestația în

anulare este inadmisibilă și va fi respinsă.

Examinând motivele

mai sus arătate și în raport de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, îndreptată împotriva

unor hotărâri judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de

procedură.

Contestația în

anulare este de două feluri: obișnuită și contestația în anulare specială.

Contestația în

anulare în litigiu este fondată pe prevederile art. 317 și art. 318 C. proc.

civ., deci este contestație în anulare specială și se referă la o greșeală

materială a instanței de recurs care ar fi omis să cerceteze vreunul din

motivele de modificare ori casare.

Motivele contestației

în anulare însă, indiferent de forma ei sunt expres și limitativ prevăzute de

lege.

Referitor la

prevederile art. 317 C. proc. civ., cazurile în care poate fi exercitată

această cale extraordinară de atac sunt numai două: când procedura de chemare a

părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită și când

hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică, privind competența.

În speță, nu ne aflăm

conform acestui text de lege în niciuna dintre cazurile mai sus arătate.

Prin urmare din

reglementările art. 317 C. proc. civ., rezultă fără posibilitate de tăgadă că o

astfel de cale de atac este admisibilă doar dacă sunt îndeplinite cele două

condiții mai sus arătate.

Nu ne aflăm cu

siguranță în speță, în niciunul dintre aceste cazuri.

Referitor la art. 318

C. proc. civ., despre care contestatoarea pretinde că ar fi fost încălcat; din

economia textului rezultă că această cale de atac este admisibilă atunci când dezlegarea

dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.

Fiind un text de

excepție noțiunea de „greșeală materială” trebuie interpretată ca atare, legea

având în vedere doar greșeli cu caracter procedural care au condus la soluții

eronate. Această „greșeală” trebuie să fie evidentă, textul neprevăzând

stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probatoriului.

Acestea sunt de fapt

motivele acestei contestații în anulare care sunt reluate din cererea de recurs

și se referă la stabilirea eronată a situației de fapt de către instanța

supremă.

Greșeala materială la

care se referă art. 318 C. proc. civ. nu se poate confunda cu erorile sau

omisiunile la care se referă alt text de lege C. proc. civ., respectiv art. 281.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că în speță nu

sunt întrunite prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., instanța de

recurs analizând prin prisma probatoriilor administrate toate aspectele

invocate de contestatoare fără ca dezlegarea pricinii în recurs să fie

rezultatul unei „greșeli materiale”.

Așa fiind, Înalta Curte

de Casație și Justiție, va respinge contestația în anulare formulată de D.F.,

ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația

în anulare formulată de D.F. împotriva deciziei nr. 4316 din 14 octombrie 2010 a

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.