ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1416/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 4

ianuarie 2008, pe rolul Judecătoriei Onești, reclamanta R.N.P. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SN S. SA București - sucursala Salina - Tg. Ocna

constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, pentru suprafața de 1.302,97 mp.

Cauza a fost trimisă

spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 1026/

R din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Bacău.

Prin Sentința civilă nr.

11 din 5 februarie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, pentru

lipsa plângerii prealabile și în consecință a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamantă în contradictoriu cu SN S. SA Salina Tg. Ocna și M.E.C.M.A.

București.

Prin Decizia nr. 5277

din 26 noiembrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de R.N.P. împotriva Sentinței

nr. 11 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, a modificat sentința

atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, constatând existența

autorității de lucru judecat.

temeiul juridic al contestației în anulare promovată.

Împotriva Deciziei nr.

5277 din 26 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a formulat la data de 15 decembrie 2010,

contestație în anulare contestatoarea R.N.P. - D.S. Bacău, prin care a

solicitat anularea deciziei, iar pe fond admiterea recursului formulat și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea căii de

atac promovate contestatoarea arată, în esență, că în mod greșit instanța de

recurs a soluționat cauza de o excepție invocată din oficiu, cu depășirea

limitelor motivului de recurs invocat de recurent și cu încălcarea

dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

În acest sens

consideră recurentul că întrucât instanța de fond soluționase cauza pe excepția

inadmisibilității, deci fără a intra în cercetarea fondului, instanța de

recurs, admițând recursul ar fi trebuit să trimită cauza spre rejudecare la

instanța de fond și nicidecum să se pronunțe pe o excepție invocată din oficiu.

Totodată, se mai

susține că în mod greșit a fost reținută excepția autorității de lucru judecat,

în raport de Sentința civilă nr. 818/2007 a Curții de Apel București, în

condițiile în care respectivul litigiu nu a fost soluționat pe fond ci tot pe o

excepție.

soluția asupra contestației în anulare

Contestația în

anulare de față, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, în raport de temeiul de

drept reținut față de motivele invocate de contestatoare, respective art. 317 alin.

(1) pct. 2 și art. 318 teza I Cod de procedură civilă, în considerarea celor ce

urmează:

În primul rând,

Înalta Curte reamintește că, contestația în anulare este o cale de atac

extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict

prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare a recursului.

Potrivit art. 317 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ. contestația în anulare se poate promova când hotărârea

a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

Înalta Curte

reamintind, jurisprudența sa constată în sensul că, contestația în anulare

obișnuită, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2, este

admisibilă numai pentru neregularițăți procedurale referitoare la normele de

competență și nu în cazul unor eventuale greșeli de judecată, oricare ar fi

natural lor, constată că invocarea încălcării dispozițiilor art. 312 alin. (5) C.

proc. civ., nu se încadrează în exigențele textului indicat.

Potrivit art. 318 alin.

(1) teza I C. proc. civ., contestația în anulare specială este admisibilă numai

dacă hotărârea instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în

legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

De asemenea, este de

necontestat că motivele contestației în anulare specială trebuie să fie

circumscrise la împrejurările limitative prevăzute de art. 318 C. proc. Civ., așa

că partea nu poate invoca cu succes alte motive decât cele care se încadrează

în dispozițiile legale menționate anterior.

Totodată, Înalta

Curte reamintește că greșelile instanței de recurs, care deschid calea

contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de

apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale.

Prin urmare nu pot fi

primate susținerile contestatorilor referitoare la modul de soluționare a

excepției autorității de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 818/2007

a Curții de Apel București, în condițiile în care nu este admisibil, ca pe

această cale, să se examineze justețea soluției pronunțate de instanța de recurs.

Înalta Curte,

apreciază că, raportat la exigența textului de lege arătat, contestația în

anulare de față nu poate fi primită, nici prin raportare la susținerile

referitoare la încălcarea principiului disponibilității, prin soluționarea

cauzei pe o excepție invocată din oficiu, care exced motivelor de recurs

invocate prin cererea de recurs, reținând în acest sens că instanța de fond, nu

s-a aflat într-o confuzie, în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. ci

a procedat, în raport cu înscrisurile aflate la dosar la soluționarea excepției

de ordine publică a autorității de lucru judecat.

În consecință,

constatând că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 317 alin.

(1) pct. 2 și nici a art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca neîntemeiată contestația în anulare, dedusă prezentei judecăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de R.N.P. – D.S. Bacău împotriva Deciziei nr. 5277 din 26 noiembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2011.