ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5277/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Onești, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Bacău a chemat

în judecată pe pârâții Societatea Națională a Sării SA, Societatea Națională a Sării

SA - Salina Tg. Ocna și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului, solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate nulitatea absolută

a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14 octombrie 1998, pentru

suprafața de teren de 1.302,97 m.p.

Judecătoria Onești, prin

sentința nr. 1924/2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Societatea Națională a Sării SA – Salina Tg. Ocna, a admis acțiunea reclamantei

și a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate din 14 octombrie 1998.

Tribunalul Bacău, prin

decizia nr. 1026 din 21 noiembrie 2008, a admis recursul declarat de Societatea

Națională a Sării SA, a casat sentința anterior arătată și a trimis cauza spre competentă

soluționare la Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, cu motivarea că este vorba despre un act administrativ

emis de o autoritate publică centrală și sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004,

modificată.

În fond după casare, reclamanta

a invocat excepția necompetenței materiale și a precizat că a învestit instanța

cu un litigiu civil și trebuie respectat principiul disponibilității, care guvernează

această materie.

Pârâta Societatea Națională

a Sării SA a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, în raport de data

emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat în cauză

și de prevederile art. 11 din Legea contenciosului administrativ.

La termenul de judecată

din data de 12 noiembrie 2009, instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității

acțiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.

Pârâta Societatea Națională

a Sării SA a solicitat admiterea acestei excepții, în raport de dispozițiile art.

7 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 11 din

05 februarie 2010, a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată

de reclamanta Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Bacău și a respins

acțiunea ca inadmisibilă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Excepția necompetenței

materiale este nefondată, întrucât obiectul acțiunii deduse judecății vizează un

act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică

centrală, iar, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, competența aparține

în primă instanță Curții de apel.

Reclamanta nu a îndeplinit

procedura administrativă prealabilă, reglementată de art. 7 din legea anterior arătată,

ceea ce atrage inadmisibilitatea acțiunii.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Bacău,

care a solicitat casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea căii de atac,

recurenta arată că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, așa cum rezultă

din adresa din 10 august 2006, în care se consemnează că solicită Ministerului Economiei

și Comerțului anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

din 14 octombrie 1998, pentru suprafața de teren de 1.302,97 m.p.

La termenul de judecată

din data de 26 noiembrie 2010, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția

autorității de lucru judecat.

Concluziile părților cu

privire la această excepție au fost consemnate în practicaua deciziei de față, care

face parte integrantă din aceasta.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare:

Excepția autorității de

lucru judecat este fondată.

Astfel, potrivit art.

1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același

obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de

ele în contra lor, în aceeași calitate.

Cu alte cuvinte, principiul

puterii lucrului judecat împiedică judecarea din nou a unui proces terminat, având

același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Puterea lucrului judecat

are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că

o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu poate fi contrazisă

de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a

justiției.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 818 din 21

martie 2007, a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantei Regia Națională

a Pădurilor – Direcția Silvică Bacău în contradictoriu cu pârâții Societatea Națională

a Sării SA - Salina Tg. Ocna și Ministerul Economiei și Comerțului, având ca obiect

anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14

octombrie 1998, pentru suprafața de teren de 1.302,97 m.p.

Prin cererea dedusă judecății

în prezenta cauză, recurenta-reclamantă a solicitat constatarea nulității absolute

a aceluiași act administrativ, în contradictoriu cu aceleași părți.

Ca atare, Înalta Curte

apreciază că este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauza pentru a

putea reține ca fiind admisibilă excepția autorității de lucru judecat.

Instanța de control judiciar

apreciază că nu prezintă relevanță faptul că prima instanță sesizată cu această

acțiune s-a pronunțat pe excepție, întrucât aceasta este o condiție de admisibilitate

a acțiunii în contencios administrativ, care face imposibilă cercetarea fondului

cauzei.

În raport cu soluția dată

pe această excepție, instanța de control judiciar consideră că nu se mai impune

analizarea criticilor formulate de recurenta Regia Națională a Pădurilor – Direcția

Silvică Bacău în cererea de recurs.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica

sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei Regia Națională

a Pădurilor – Direcția Silvică Bacău pentru existența autorității de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Bacău împotriva sentinței nr.

11 din 05 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea reclamantei, constatând existența autorității de

lucru judecat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2010.