ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1913/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1913/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului
negativ de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Zalău, reclamanții J.I. și J.V. au chemat în judecată pârâtele Comisia
Locală de Fond Funciar Zalău și Comisia Județeană Sălaj pentru Stabilirea
Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, solicitând anularea Hotărârii din 2007
a Comisiei Județene Sălaj și reconstituirea dreptului de proprietate pentru
suprafața de 1,20 ha teren agricol, pe vechiul amplasament identificat în C.F.
Zalău. În justificarea cererii lor, reclamanții au susținut că, deși cele două
intimate le recunoaște dreptul la reconstituire pentru suprafața de 1,20 ha, li
se refuză atribuirea vechiului amplasament, pe motiv că acesta nu este liber,
fiind ocupat de construcții. În realitate, au susținut reclamanții, pe terenul
lor se află amplasate sere, care nu se pot încadra în categoria construcțiilor,
fiind demontabile.
Ulterior, după
administrarea probei cu expertiza topografică, având ca obiective identificarea
la fața locului a terenului pretins de reclamanți și determinarea suprafeței
rămase neconstruite, reclamanții și-au precizat acțiunea extinzând-o și față de
pârâtele SC F. SA, SC B.I. SRL și SC C.G. SRL, solicitând în contradictoriu cu
acestea constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a
dreptului de proprietate la 29 iunie 1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației
în favoarea pârâtei SC F. SA, precum și a actelor subsecvente de înstrăinare a
terenului către celelalte două societăți pârâte.
Prin întâmpinare,
pârâta SC B.I. SRL a invocat, printre altele, și excepția necompetenței
materiale a judecătoriei în soluționarea capetelor de cerere formulate prin
extinderea la acțiune.
Prin Încheierea de
ședință din data de 07 iulie 2009, Judecătoria a disjuns din acțiunea precizată
capetele de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a
Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de
Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA și
rectificare C.F. în sensul anulării încheierii C.F. din 02 octombrie 1995,
constituindu-se Dosarul nou cu nr. 3512/337/2009 al Judecătoriei Zalău,
celelalte capete de cerere formând obiectul Dosarului Judecătoriei Zalău cu nr.
3513/337/2009.
Prin sentința civilă nr.
2861 din 7 iulie 2009, Judecătoria Zalău a admis excepția de necompetență
materială a Judecătoriei Zalău, invocată de pârâta SC B.I. SRL Zalău și a
declinat competența soluționării cererii formulate de reclamanții J.I. și J.V.
privind constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a
dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de Ministerul Agriculturii și
Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA și rectificare C.F., în sensul
anulării Încheierii din 02 octombrie 1995.
A reținut Judecătoria
Zalău că cererea reclamanților vizând nulitatea absolută a Certificatului de
atestare a dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de Ministerul
Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA este un litigiu de
contencios administrativ, certificatul având caracterul unui act administrativ,
autoritatea emitentă - Ministerul Agriculturii, pe care reclamanții au omis să
o cheme în judecată, fiind o autoritatea publică centrală, în sensul art. 2 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. A mai reținut și că în baza art. 17 C.
proc. civ., aceleiași instanțe îi revine și competența de a soluționa cererea
accesorie privind rectificarea C.F.
Dosarul a fost
înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, sub nr. 3512/337/2009.
Prin încheierea de
ședință de la 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a disjuns capătul de
cerere referitor la rectificarea C.F., formându-se Dosarul nr. 2040/33/2009 al
Curții de Apel Cluj.
Prin Încheierea
civilă nr. 41 din 19 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2040/33/2009, Curtea
de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis
excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.
Totodată a sesizat
Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de
competență.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut că cererii privind rectificarea C.F. în
sensul anulării încheierii de întabulare și restabilirea situației anterioare,
îi sunt aplicabile dispozițiile art. 34-34 din Legea nr. 7/1996, având în
vedere că acțiunea este una civilă, neevaluabilă în bani, care atrage conform art.
1 C. proc. civ., competența generală în materie civilă a Judecătoriei.
A mai reținut că în
acest caz nu poate opera o prorogare de competență, deoarece judecătoria era
ținută să soluționeze cererea de rectificare a C.F. în temeiul unei competențe
materiale exclusive, având posibilitatea să suspende soluționarea acestui capăt
de cerere până la judecarea acțiunii în contencios administrativ.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,
urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu
obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanții au solicitat prin
cererea precizatoare, constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului
de atestare a dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de Ministerul
Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA și, în consecință,
rectificarea C.F. în sensul anulării încheierii din 2 octombrie 1995 și a
radierii dreptului de proprietate întabulat în favoarea societății mai sus
indicate.
Analizând pretențiile
deduse judecății Înalta Curte constată că cele două petite ale acțiunii
precizatoare au natură juridică diferită, motiv pentru care soluționarea lor
cade în competența materială a unor instanțe judecătorești deosebite.
Astfel, în timp ce
capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de
proprietate constituie un litigiu de contencios administrativ, actul atacat
fiind un act administrativ, cercetarea legalității acestuia fiind de competența
exclusivă a instanței de contencios administrativ, acțiunea în anularea
încheierii de C.F., este una pur civilă, a cărei soluționare este dată în
competența exclusivă a judecătoriei în raza căreia se află imobilul, potrivit
dispozițiilor speciale ale art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului
și publicității imobiliare.
În acest context,
acțiunea de rectificare a C.F. în sensul anulării încheierii de intabulare nu
poate fi privită ca o cerere accesorie celei principale, în sensul
dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,
neputând fi aplicate, în consecință nici dispozițiile art. 17 C. proc. civ.
În concluzie, apreciind
că cererea de rectificare a cărții funciare, are caracter de sinestătător,
fiind reglementată de o lege specială și anume Legea nr. 7/1996 a cadastrului
și publicității imobiliare, Înalta Curte constată că soluționarea acesteia este
de competența materială exclusivă a Judecătoriei Zalău, soluționând conflictul
negativ de competență în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cererii de rectificare a C.F. formulată de reclamanții J.I. și
J.V., în favoarea Judecătoriei Zalău.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.