ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1913/2010

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău, reclamanții J.I. și J.V. au chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Zalău și Comisia Județeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, solicitând anularea Hotărârii din 2007 a Comisiei Județene Sălaj și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,20 ha teren agricol, pe vechiul amplasament identificat în C.F. Zalău. În justificarea cererii lor, reclamanții au susținut că, deși cele două intimate le recunoaște dreptul la reconstituire pentru suprafața de 1,20 ha, li se refuză atribuirea vechiului amplasament, pe motiv că acesta nu este liber, fiind ocupat de construcții.

În realitate, au susținut reclamanții, pe terenul lor se află amplasate sere, care nu se pot încadra în categoria construcțiilor, fiind demontabile. Ulterior, după administrarea probei cu expertiza topografică, având ca obiective identificarea la fața locului a terenului pretins de reclamanți și determinarea suprafeței rămase neconstruite, reclamanții și-au precizat acțiunea extinzând-o și față de pârâtele SC F. SA, SC B.I. SRL și SC C.G. SRL, solicitând în contradictoriu cu acestea constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate la 29 iunie 1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA, precum și a actelor subsecvente de înstrăinare a terenului către celelalte două societăți pârâte.

Prin întâmpinare, pârâta SC B.I. SRL a invocat, printre altele, și excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea capetelor de cerere formulate prin extinderea la acțiune. Prin Încheierea de ședință din data de 07 iulie 2009, Judecătoria a disjuns din acțiunea precizată capetele de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA și rectificare C.F. în sensul anulării încheierii C.F. din 02 octombrie 1995, constituindu-se Dosarul nou cu nr. 3512/337/2009 al Judecătoriei Zalău, celelalte capete de cerere formând obiectul Dosarului Judecătoriei Zalău cu nr. 3513/337/2009.

Prin sentința civilă nr. 2861 din 7 iulie 2009, Judecătoria Zalău a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Zalău, invocată de pârâta SC B.I. SRL Zalău și a declinat competența soluționării cererii formulate de reclamanții J.I. și J.V.

privind constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA și rectificare C.F., în sensul anulării Încheierii din 02 octombrie 1995. A reținut Judecătoria Zalău că cererea reclamanților vizând nulitatea absolută a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA este un litigiu de contencios administrativ, certificatul având caracterul unui act administrativ, autoritatea emitentă - Ministerul Agriculturii, pe care reclamanții au omis să o cheme în judecată, fiind o autoritatea publică centrală, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

A mai reținut și că în baza art. 17 C. proc. civ., aceleiași instanțe îi revine și competența de a soluționa cererea accesorie privind rectificarea C.F. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3512/337/2009. Prin încheierea de ședință de la 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a disjuns capătul de cerere referitor la rectificarea C.F., formându-se Dosarul nr. 2040/33/2009 al Curții de Apel Cluj. Prin Încheierea civilă nr. 41 din 19 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2040/33/2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Totodată a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut că cererii privind rectificarea C.F. în sensul anulării încheierii de întabulare și restabilirea situației anterioare, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 34-34 din Legea nr. 7/1996, având în vedere că acțiunea este una civilă, neevaluabilă în bani, care atrage conform art. 1 C. proc. civ., competența generală în materie civilă a Judecătoriei. A mai reținut că în acest caz nu poate opera o prorogare de competență, deoarece judecătoria era ținută să soluționeze cererea de rectificare a C.F. în temeiul unei competențe materiale exclusive, având posibilitatea să suspende soluționarea acestui capăt de cerere până la judecarea acțiunii în contencios administrativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanții au solicitat prin cererea precizatoare, constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA și, în consecință, rectificarea C.F. în sensul anulării încheierii din 2 octombrie 1995 și a radierii dreptului de proprietate întabulat în favoarea societății mai sus indicate.

Analizând pretențiile deduse judecății Înalta Curte constată că cele două petite ale acțiunii precizatoare au natură juridică diferită, motiv pentru care soluționarea lor cade în competența materială a unor instanțe judecătorești deosebite. Astfel, în timp ce capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate constituie un litigiu de contencios administrativ, actul atacat fiind un act administrativ, cercetarea legalității acestuia fiind de competența exclusivă a instanței de contencios administrativ, acțiunea în anularea încheierii de C.F., este una pur civilă, a cărei soluționare este dată în competența exclusivă a judecătoriei în raza căreia se află imobilul, potrivit dispozițiilor speciale ale art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.

În acest context, acțiunea de rectificare a C.F. în sensul anulării încheierii de intabulare nu poate fi privită ca o cerere accesorie celei principale, în sensul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, neputând fi aplicate, în consecință nici dispozițiile art. 17 C. proc. civ. În concluzie, apreciind că cererea de rectificare a cărții funciare, are caracter de sinestătător, fiind reglementată de o lege specială și anume Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, Înalta Curte constată că soluționarea acesteia este de competența materială exclusivă a Judecătoriei Zalău, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cererii de rectificare a C.F. formulată de reclamanții J.I. și J.V., în favoarea Judecătoriei Zalău. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.