ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1913/2010

Asupra conflictului

negativ de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Zalău, reclamanții J.I. și J.V. au chemat în judecată pârâtele Comisia

Locală de Fond Funciar Zalău și Comisia Județeană Sălaj pentru Stabilirea

Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, solicitând anularea Hotărârii din 2007

a Comisiei Județene Sălaj și reconstituirea dreptului de proprietate pentru

suprafața de 1,20 ha teren agricol, pe vechiul amplasament identificat în C.F.

Zalău. În justificarea cererii lor, reclamanții au susținut că, deși cele două

intimate le recunoaște dreptul la reconstituire pentru suprafața de 1,20 ha, li

se refuză atribuirea vechiului amplasament, pe motiv că acesta nu este liber,

fiind ocupat de construcții. În realitate, au susținut reclamanții, pe terenul

lor se află amplasate sere, care nu se pot încadra în categoria construcțiilor,

fiind demontabile.

Ulterior, după

administrarea probei cu expertiza topografică, având ca obiective identificarea

la fața locului a terenului pretins de reclamanți și determinarea suprafeței

rămase neconstruite, reclamanții și-au precizat acțiunea extinzând-o și față de

pârâtele SC F. SA, SC B.I. SRL și SC C.G. SRL, solicitând în contradictoriu cu

acestea constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a

dreptului de proprietate la 29 iunie 1995 de Ministerul Agriculturii și Alimentației

în favoarea pârâtei SC F. SA, precum și a actelor subsecvente de înstrăinare a

terenului către celelalte două societăți pârâte.

Prin întâmpinare,

pârâta SC B.I. SRL a invocat, printre altele, și excepția necompetenței

materiale a judecătoriei în soluționarea capetelor de cerere formulate prin

extinderea la acțiune.

Prin Încheierea de

ședință din data de 07 iulie 2009, Judecătoria a disjuns din acțiunea precizată

capetele de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a

Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de

Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA și

rectificare C.F. în sensul anulării încheierii C.F. din 02 octombrie 1995,

constituindu-se Dosarul nou cu nr. 3512/337/2009 al Judecătoriei Zalău,

celelalte capete de cerere formând obiectul Dosarului Judecătoriei Zalău cu nr.

3513/337/2009.

Prin sentința civilă nr.

2861 din 7 iulie 2009, Judecătoria Zalău a admis excepția de necompetență

materială a Judecătoriei Zalău, invocată de pârâta SC B.I. SRL Zalău și a

declinat competența soluționării cererii formulate de reclamanții J.I. și J.V.

privind constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a

dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de Ministerul Agriculturii și

Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA și rectificare C.F., în sensul

anulării Încheierii din 02 octombrie 1995.

A reținut Judecătoria

Zalău că cererea reclamanților vizând nulitatea absolută a Certificatului de

atestare a dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de Ministerul

Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA este un litigiu de

contencios administrativ, certificatul având caracterul unui act administrativ,

autoritatea emitentă - Ministerul Agriculturii, pe care reclamanții au omis să

o cheme în judecată, fiind o autoritatea publică centrală, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. A mai reținut și că în baza art. 17 C.

proc. civ., aceleiași instanțe îi revine și competența de a soluționa cererea

accesorie privind rectificarea C.F.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 3512/337/2009.

Prin încheierea de

ședință de la 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a disjuns capătul de

cerere referitor la rectificarea C.F., formându-se Dosarul nr. 2040/33/2009 al

Curții de Apel Cluj.

Prin Încheierea

civilă nr. 41 din 19 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2040/33/2009, Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Totodată a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de

competență.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut că cererii privind rectificarea C.F. în

sensul anulării încheierii de întabulare și restabilirea situației anterioare,

îi sunt aplicabile dispozițiile art. 34-34 din Legea nr. 7/1996, având în

vedere că acțiunea este una civilă, neevaluabilă în bani, care atrage conform art.

1 C. proc. civ., competența generală în materie civilă a Judecătoriei.

A mai reținut că în

acest caz nu poate opera o prorogare de competență, deoarece judecătoria era

ținută să soluționeze cererea de rectificare a C.F. în temeiul unei competențe

materiale exclusive, având posibilitatea să suspende soluționarea acestui capăt

de cerere până la judecarea acțiunii în contencios administrativ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu

obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanții au solicitat prin

cererea precizatoare, constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului

de atestare a dreptului de proprietate emis la 29 iunie 1995 de Ministerul

Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei SC F. SA și, în consecință,

rectificarea C.F. în sensul anulării încheierii din 2 octombrie 1995 și a

radierii dreptului de proprietate întabulat în favoarea societății mai sus

indicate.

Analizând pretențiile

deduse judecății Înalta Curte constată că cele două petite ale acțiunii

precizatoare au natură juridică diferită, motiv pentru care soluționarea lor

cade în competența materială a unor instanțe judecătorești deosebite.

Astfel, în timp ce

capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate constituie un litigiu de contencios administrativ, actul atacat

fiind un act administrativ, cercetarea legalității acestuia fiind de competența

exclusivă a instanței de contencios administrativ, acțiunea în anularea

încheierii de C.F., este una pur civilă, a cărei soluționare este dată în

competența exclusivă a judecătoriei în raza căreia se află imobilul, potrivit

dispozițiilor speciale ale art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului

și publicității imobiliare.

În acest context,

acțiunea de rectificare a C.F. în sensul anulării încheierii de intabulare nu

poate fi privită ca o cerere accesorie celei principale, în sensul

dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

neputând fi aplicate, în consecință nici dispozițiile art. 17 C. proc. civ.

În concluzie, apreciind

că cererea de rectificare a cărții funciare, are caracter de sinestătător,

fiind reglementată de o lege specială și anume Legea nr. 7/1996 a cadastrului

și publicității imobiliare, Înalta Curte constată că soluționarea acesteia este

de competența materială exclusivă a Judecătoriei Zalău, soluționând conflictul

negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cererii de rectificare a C.F. formulată de reclamanții J.I. și

J.V., în favoarea Judecătoriei Zalău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.