ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3860/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.

4316/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios

administrativ și fiscal a respins recursul declarat de D.F. împotriva sentinței

nr. 2581/2008 a Curții de Apel București, ca nefondat.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța supremă a reținut că din probatoriul admis și administrat, a

rezultat că situația recurentei - reclamante nu se încadrează în dispozițiile

O.U.G. nr. 214/1999 pentru a i se recunoaște calitatea de luptător în

rezistența anticomunistă, și că în speță motivele de recurs prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., nu sunt întrunite.

Împotriva acestei

decizii D.F. a formulat contestație în anulare pe prevederile art. 317 și art. 318

C. proc. civ.

A fost motivată

această cale extraordinară de atac prin aceea că instanța de recurs nu a avut

în vedere probatoriile admise și administrate pe fondul pricinii, restul

motivării privind aceleași critici ca și cererea de recurs.

De asemenea,

contestatoarea a arătat că hotărârea judecătorească în discuție ar reprezenta

rezultatul unei greșeli materiale a instanței, întrucât aceasta respingând

recursul a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori casare.

Prin Decizia nr. 2255

din 14 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios

administrativ și fiscal a respins contestația în anulare ca inadmisibilă,

reținând că susținerile contestatoarei nu pot fi încadrate în niciunul dintre

motivele contestației în anulare prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc.

civ.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire D.F., invocând dispozițiile art. 322 pct.

2, 3 și 5 C. proc. civ., fără a le dezvolta pe fiecare separat.

Cererea de revizuire

este inadmisibilă.

În conformitate cu

dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii

hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și

hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea logico-juridică

a acestui text de lege rezultă că care una dintre condițiile generale de

admisibilitate a exercitării acestei căi extraordinare de atac este aceea ca

hotărârea vizată să fi rezolvat fondul cauzei, această condiție impunându-se atât

pentru hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și pentru cele pronunțate de instanța de recurs.

Or, în cauză, se

solicită revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat cu

caracter irevocabil, o altă cale extraordinară de atac, respectiv contestație

în anulare, ipoteză pe care textul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. nu o

prevede și nici nu se încadrează în condiția de admisibilitate referitoare la

evocarea fondului.

În raport de cele mai

sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care

prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se

reține că, neevocând fondul, decizia atacată de revizuentă - prin care a fost

respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de D.F. împotriva

Deciziei civile nr. 4316/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția

de contencios administrativ și fiscal - nu poate forma obiectul acestei căi

extraordinare de atac de retractare.

Pe cale de

consecință, se va dispune respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de D.F., împotriva Deciziei nr. 2259 din 14 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 iunie 2011.