ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2691/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și declinată

prin Încheierea nr. 1077 din 25 februarie 2010 spre competentă soluționare

Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamanta D.D. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții C.S.M., M.J., J.S. București și L.V., să se dispună

încetarea atingerii aduse numelui său, anularea actelor în care numele său este

asociat cu calitatea de pârât în anumite dosare, precum și despăgubiri morale

și materiale.

Prin sentința civilă nr.

3315 din 10 mai 2011,

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta D.D. ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor de exercitare a acțiunii în contencios administrativ,

prevăzute de Legea nr. 554/2004, în sensul că nu a invocat vreo vătămare

produsă prin emiterea unui act administrativ sau prin refuzul nejustificat

exprimat de o autoritate publică.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta D.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta-reclamantă

a invocat în drept motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 8 și 9 C.

proc. civ., fără însă a le dezvolta în fapt, prin cererea de recurs reiterând

susținerile formulate în fața instanței de fond relative la modul în care J.S. București

a înțeles să judece procesul civil ce formează obiectul Dosarului nr. 14858/4/2006.

Recursul este

nefondat.

Analizând recursul

formulat în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat

pentru argumentele expuse în continuare.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Demersul judiciar al

reclamantei nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele menționate de textul

legal mai suscitat, având în vedere că din conținutul cererii de chemare în

judecată, astfel cum a fost precizată în fața primei instanțe, rezultă că nemulțumirile

reclamantei se circumscriu modului în care s-a desfășurat procedura de judecată

în cadrul mai multor litigii civile și penale existente între reclamantă și

fostul soț.

Or, împrejurările

descrise de reclamantă și supuse cercetării judecătorești în prezenta cauză,

exced competenței instanței de contencios administrativ, nefiind invocată vreo

faptă a unei autorități publice, în sensul Legii nr. 554/2004, care să fi

vătămat drepturi sau interese legitime ale reclamantei.

Totodată, instanța de

contencios administrativ nu poate analiza și cenzura actele de procedură

întocmite de o instanță de judecată pe parcursul soluționării unui alt litigiu

în care reclamanta este parte, aceasta din urmă având posibilitatea de a invoca

nemulțumirile sale în cadrul exercitării căilor de atac permise de lege pentru

acel litigiu.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a respins

acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, pronunțând o hotărâre legală și

temeinică, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

D.D.,

împotriva Sentinței nr. 3315 din 10 mai 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 mai 2012.