ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 29/2011

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 5093 din 13 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de reclamantul R.M. împotriva sentinței nr. 997 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, a admis recursul formulat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 împotriva aceleași sentințe și a modificat sentința atacată în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea la preschimbarea certificatului de revoluționar ca rămas fără obiect și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

În motivarea acestei decizii, Înalta Curte a reținut că obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâților Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și secretarul instituției la preschimbarea certificatului de revoluționar al reclamantului. Examinând dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum au fost modificate prin O.G.

nr. 1/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 47/2009, instanța de control judiciar a reținut că la data pronunțării sentinței recurate (10 martie 2009), nu se împlinise termenul prevăzut de lege în cadrul căruia Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 avea obligația de a preschimba certificatele doveditoare a calității de revoluționar emise în perioada 1990-1997 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989. Instanța de recurs a mai constatat, conform înscrisurilor depuse și administrate cauzei ( file 34-35 și 40 dosar recurs) că la data pronunțării prezentei decizii era emis și comunicat certificatul seria LTR –R nr. 00089 care confirmă Titlul de Luptător pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989 astfel că este întemeiată excepția lipsei de obiect al acestui capăt de cerere.

În raport de soluția adoptată, cum nu expirase termenul fixat de lege pentru preschimbarea certificatului deținut de reclamant și mai ales că la data pronunțării prezentei decizii era emis certificatul care confirmă Titlul de Luptător pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, Înalta Curte a apreciat că în mod greșit instanța a obligat pârâtul-intimat Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să elibereze reclamantului noul tip de certificat în titlul de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, la acordarea indemnizației reparatorii restantă, la plata de despăgubiri și daune cominatorii.

Instanța de recurs a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsi procedurii prealabile, a tardivității depunerii cererii, a prematurității cererii, a inadmisibilității acțiunii și a insuficienței timbrajului, invocate de către intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul R.M., criticând-o prin prisma dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ., solicitând anularea acesteia, rejudecarea cererii sale de recurs și admiterea acestuia. Contestatorul a susținut că la termenul la care a fost adoptată decizia contestată, procedura de chemare a sa și a intimatului F.P.N.

a fost viciată, că nu s-a ținut seama de întâmpinarea depusă de el, că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competența profesională întrucât instanța a schimbat obiectul acțiunii sale și că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor motive de modificare sau de casare. Înalta Curte, examinând contestația în anulare și motivele dezvoltate de către contestator, față de lucrările dosarului și susținerile părților, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară și de retractare, îndreptată împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, care se poate exercita numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc.

civ. 1. Motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”. Examinând înscrisurile dosarului de recurs, Înalta Curte constată că, potrivit încheierii din 2 octombrie 2009, pentru ședința din 13 noiembrie 2009, contestatorul R.M., fiind prezent, a primit termenul în cunoștință, susținerile sale în sensul neregularității citării sale fiind lipsite de fundament faptic. Argumentul contestatorului privind întârzierea sa și motivele acesteia, depunerea întâmpinării și înscrisurilor însoțitoare după ședința de judecată, nu poate fi reținut ca încadrându-se în motivul de anulare menționat anterior.

Înalta Curte mai reține că recurentul-contestator nu poate invoca în mod legitim un presupus viciu de citare privind o altă parte, în speță intimatul F.P.N., acest motiv putând fi fructificat numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a-l invoca, în mod direct, în propria sa cale de atac, datorită vătămării suferite ca urmare a acestei neregularități. Cu privire la aceste aspecte, contestația este nefondată. 2. Motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.” Contestatorul încadrează în aceste dispoziții susținerile sale privind faptul că instanța de recurs ar fi schimbat obiectul acțiunii, chiar al recursului său.

Or, textul normativ a cărui incidență se invocă se referă la nerespectarea normelor cu privire la competența instanțelor judecătorești prevăzute de dispozițiile art. 159 C. proc. civ., ipoteză în care argumentele contestatorului nu se încadrează. În această privință, contestația este nefondată. 3. Motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., „instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. Sub acest motiv, contestatorul a susținut că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra acordării despăgubirilor pe ultimii 3 ani, mai mici cu suma de 3.250 lei, contrar probelor, asupra despăgubirilor dovedite de la introducerea acțiunii și până la eliberarea noului certificat, că a găsit pârâții culpabili, dar nu a acordat daunele cominatorii solicitate și că a stabilit un alt criteriu și mod de calcul al daunelor cominatorii, care nu îl avantajează pe contestator.

Înalta Curte, examinând decizia contestată, constată că instanța de recurs a respins în mod legal capetele de cerere ale reclamantului-contestator privind indemnizația reparatorie restantă, plata de despăgubiri și daune cominatorii, față de faptul că, în baza ansamblului probator, pretențiile acestuia au fost apreciate ca neîntemeiate, certificatul care confirmă Titlul de Luptător pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, în baza căruia se acordă drepturile ce au făcut obiectul cererii de despăgubire, fiind emis și comunicat anterior. Dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu pot avea ca efect obligarea instanței de control judiciar să răspundă punct cu punct tuturor problemelor formulate, fiind suficient dacă aceasta a procedat la sistematizarea motivelor de recurs, întrucât între acestea exista o legătură logică, examinându-le împreună și pronunțându-se potrivit finalității acestora.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de R.M. împotriva Deciziei civile nr. 5093 din 13 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.